Diferenta intre spovedanie si discutie cu preotul

[sophia]

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Durerile , nu trec cu una cu doua , si ranile la fel ! Trebuie sa ai multa rabdare cu tine insati si cu cei din jurul tau . Acum , sincer , eu iti cunosc durerea ce te apasa , e lipsa nasterii de prunci . Te urmareste aceasta durere continuu , si pana la urma te inteleg , chiar foarte bine . Tu cauti pe cineva care sa te vindece in mod miraculos ! Nu vei gasi in asta lume o astfel de persoana , un astfel de om . Singurul care te intelege pe deplin , tot Dumnezeu e ! Ai deplina incredere in El , caci , te asigur , ca toate sunt spre binele tau .

[elizabeta]

În prealabil postat de sophia

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Si celelalte probleme pot fi discutate, sigur ca da, insa nu neaparat in cadrul spovedaniei. Uite ce fac eu, de exemplu, cand ma spovedesc de aceeeeeasi slabiciune pe care nu reusesc nicicum s-o inlatur, desi dorinta si hotararea de indreptare exista. Il intreb pe preot ce trebuie sa fac. Ii spun ca am incercat asta si asta, dar n-am reusit; in spovedanie, care este sacrament, preotul este asistat de Duhul Sfant, deci asculta-l cu atentie, si urmeaza-i sfaturile...

[sophia]

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

Da , îti dau dreptate în totalitate ! Este o perioadă aglomerată acum , mai toţi se-nghesuie la spovedit şi la împărtăşit şi cam toate se fac în grabă , pe fugă , precum sunt şi timpurile în care trăim . Îţi înţeleg dorinţa ta, dealtfel foarte firească , de a-ţi uşura sufletul aşa cum trebuie , dar cred că lăsând în timp să se acumuleze , frământări , nedumeriri , păcate , etc , ele nu pot fi rezolvate într o clipită . Răbdare multă , multă răbdare , dragă Sofia , pentru că sunt sigur că în timp lucrurile se vor clarifica în mintea şi sufleţelul tău. Gândeşte-te că nici eu la 52 de ani nu le-am lămurit pe toate , dar asta nu mă dezarmează , ci din potrivă. Eşti tânără ( probabil ) , iar faptul că-L doreşti atât de mult pe Dumnezeu, te va ajuta mult în anii ce-or urma . Sunt sigur de asta ! Doamne ajută ! +

În prealabil postat de sophia

@ Cristiboss - nu e vorba numai despre lipsa nasterii de copii. Aceea nu se va vindeca niciodata, chiar daca am inteles-o si acceptat-o mental.
Mai sunt si alte probleme care nu-mi dau pace, inclusiv legate de biserica si credinta.
Da, probabil ca la spovedanie trebuie spuse numai pacatele. In rest habar n-am. Dar am vrut sa spun ca nu numai pacatele macina sufletul si spovedania nu este suficienta. Sau nu sub forma in care se face ea acum: " ma duc sa ma spovedesc ca este post si vreau sa ma impartasesc" si se duc navala toti in anumite perioade, iar in altele...
Comasarea asta de zile de post, cu spovedanie si impartasanie ingreueaza mult si pe oameni si pe preoti. Mai bine ar lasa pe fiecare cand poate el si atunci s-ar face totul in pace si tihna si nu in nebunie si cu forta.

Iar alt gen de discutii cu preotul ar trebui sa existe tot timpul, sub diverse forme.

Există.La multe biserici se fac duminica după amiază cateheze.Aici se poartă discuţii libere între preoţi şi credincioşi pe cele mai diverse teme.Propune la spovedanie aceasta preotului la care mergi.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de sophia

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Cu duhovnicul nici nu tre sa fie un formular de discutie sau vreun sablon pe care sa il urmezi cand discuti cu el! Te duci la el exact ca la HRISTOS!!! Te rogi inainte sa intri la el, ca Dumnezeu sa iti spuna prin gura lui, tot ceea ce tu ai nevoie sa faci sa iti afli raspunsurile la probleme si necazuri sufletesti sau trupesti!
Te duci ca la Hristos, ii spui TOT CE SIMTI, tot ce ai gresit, tot ce te nelinisteste, tot ce nu intelegi, tot ce vrei sa afli... ABSOLUT TOT!!! Dar cu sinceritate si smerenie!!!
Te duci cu dorinta de indreptare, ca Ii lasi lui Hristos pe umeri povara pacatelor tale, pe care El le duce din nou pe Golgota! le spala prin Jertfa Sa din nou, iar prin primirea Sf.Euharistii capeti UNIREA CU EL!!! La aste trebuie sa ajungem mereu. Asta trebuie sa cautam sa avem, sa ne UNIM cu Hristos si sa cautam sa nu Il mai scoatem din noi prin pacate sau greselute care ne duc la indepartarea de El! atat timp cat ne mustra constiinta inseamna ca acolo am gresit!!!
Spovedania insasi este o discutie/convorbire cu Hristos, prin Duhovnic! El este Urechea lui Hristos dar si Gura Lui!!! ACESTA este Duhovnicul!!!
Numai Bucurii!!!

[E_my]

Luni am fost la Techirghiol, la parintele Visarion, sa ma spovedesc. Era pentru prima oara cand mergeam la dumnealui. Aveam lista de pacate facuta si e drept ca nu am spus doar pacatele, am incercat sa capat si un cuvant de folos, de indreptare. Am mai descris situatii pe ici pe colo, unde am crezut ca este nevoie..

La sfarsit, discutand cu parintele, mi-a spus ca a fost o marturisire lunga si tot din vorba in vorba a pomenit de pacatul "plictisirea preotului la spovedanie de catre cel ce se marturiseste". Am ramas foarte surprinsa, dar nu am mai insistat..

De atunci imi bantuie prin cap intrebarea: cum ar trebui sa decurga o marturisire, ce trebuie sa spunem, ce trebuie sa nu spunem, cat de mult trebuie sa stie preotul ca sa ne poata da sfatul potrivit cu sufletul nostru, etc

Chiar va rog sa raspundeti, nu prea am pe cine sa intreb..

Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de E_my

Luni am fost la Techirghiol, la parintele Visarion, sa ma spovedesc. Era pentru prima oara cand mergeam la dumnealui. Aveam lista de pacate facuta si e drept ca nu am spus doar pacatele, am incercat sa capat si un cuvant de folos, de indreptare. Am mai descris situatii pe ici pe colo, unde am crezut ca este nevoie..

La sfarsit, discutand cu parintele, mi-a spus ca a fost o marturisire lunga si tot din vorba in vorba a pomenit de pacatul "plictisirea preotului la spovedanie de catre cel ce se marturiseste". Am ramas foarte surprinsa, dar nu am mai insistat..

De atunci imi bantuie prin cap intrebarea: cum ar trebui sa decurga o marturisire, ce trebuie sa spunem, ce trebuie sa nu spunem, cat de mult trebuie sa stie preotul ca sa ne poata da sfatul potrivit cu sufletul nostru, etc

Chiar va rog sa raspundeti, nu prea am pe cine sa intreb..

Doamne ajuta!

E_my, nu crezi ca parintele te-a tachinat, a facut o gluma? In sensul ca a vrut sa iti dea de inteles prin asta ca nu e nevoie de atatea amanunte la spovedanie.
Este un text foarte frumos in Pelerinul rus, in care el face ce ai facut tu, iar preotul ii spune: Ai insirat toate amanuntele, dar nu ai zis ce era mai important.. P stii? Am sa o caut.

[Noesisaa]

În prealabil postat de E_my

La sfarsit, discutand cu parintele, mi-a spus ca a fost o marturisire lunga si tot din vorba in vorba a pomenit de pacatul "plictisirea preotului la spovedanie de catre cel ce se marturiseste". Am ramas foarte surprinsa, dar nu am mai insistat..

E posibil sa fie cum spunea Fani, sa te tachineze. Sau daca nu, mi se pare ca este al lui pacatul ca se plictiseste cand nu ar trebui. Sau daca nu, in loc sa stea sa se plictiseasca putea sa te intrerupa sau sa fi condus el discutia ina sa fel incat sa nu se plictiseasca.
Sau poate a spus asta fiindca, necunoscandu-te, a crezut ca esti dintre cei care merg din duhovnic in duhovnic ca sa vada ce raspuns le dau la problemele lor, si atunci a crezut ca ai lungit spovedania numai ca sa vezi ce spune el despre nu stiu ce.
Probabil ca inainte de a intra in "probleme de viata" si nu neaparat pacate trebuie sa ti-l faci prieten cumva.