Permite biserica ortodoxa eutanasia la pisici ?

[zoridezi]

În prealabil postat de moshu

Nu, nu cred ca au. Animalele sunt animale, omul este om.

Unii dintre cei mai mari sfinti confirma existenta sufletului la animale:

"Sfântul Antonie cel Mare confirmă existenţa sufletului la animale: "Fiindcă anumiţi oameni lipsiţi de cucernicie îndrăznesc să spună că plantele şi legumele au suflet, voi scrie pe scurt despre aceasta pentru călăuzirea celui simplu. Plantele au o viaţă naturală, dar nu au suflet. Omul este numit animal raţional pentru că are raţiune şi poate să dobândească cunoştinţe. Celelalte animale şi păsări pot produce sunete fiindcă au răsuflare şi suflet. Toate lucrurile care sunt supuse creşterii şi descreşterii sunt vii; dar faptul că trăiesc şi cresc nu înseamnă neapărat că toate au suflete" (Filocalia Vol. I, pag. 61)

Şi Mărturisitorul de vârf al secolului VII, Sfântul Maxim, diferenţia în volumul II al Filocaliei puterile de care se împărtăşesc plantele, animalele şi fiinţele umane. "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II, pag. 88).

Sfântul Ioan Scărarul: "Nimic nu este fără ordine şi scop în împărăţia animalelor, fiecare poartă înţelepciunea Ziditorului şi Îl mărturiseşte. Dumnezeu a dăruit omului şi animalelor multe însuşiri fireşti, cum ar fi mila, iubirea, sensibilitatea . căci până şi dobitoacele necuvântătoare se tânguiesc când pierd pe vreunul de-al lor" "

Pentru cine e intreresat, intregul articol poate fi citit de aici.
-----------

[BogdanF2]

Au si animalele un fel de suflet, dar nu ca al oamenilor. Sufletul animalelor nu este nemuritor.

[cristinalex]

LOREDANA imi plec capul usor in fata ta! Ai un suflet tare frumos! Eu te inteleg foarte bine si pentru ce ai facut si pentru ce simti si felul in care simti... Da si pe mine ma doare cand animalele sufera si am o mare compasiune pentru animale! Si nu am sa compar niciodata iubirea si afectiunea pe care o am pentru animale cu dragostea pentru altceva sau pentru altcineva ! Si n-am inteles niciodata de ce simt unii imedait nevoia sa spuna ceva si despre dragostea pentru semenii nostri cand vorbim despre ajutorul, afectiunea pe care-o oferim animalelor...
Din pacate Loredana nu aveai de ales iar ceea ce a facut medicul veterinar cred ca era cel mai bine de facut pentru biata pisicuta!
Si eu chiar in zilele acestea am grija de-o pisicuta si de puiutii ei pe care i-am gasit in ploaie teribil de speriati, nemancati, uzi si sunt asa de frumosi si cel mai minunat moment a fost acela in care pisicuta mi-a arata recunostinta...absolut superb! oameni buni este minunat sa vezi asta!

[SamFromUrath]

Interesanta opinie.Cea despre animale si lipsa sufletului lor.Omul nu prea stie exact cum e cu universul fizic, decat la un nivel superficial, iar tu afirmi ca sti cum stau lucrurile la nivel metafizic.Inseamna ca esti o persoana foarte speciala ca sa ai acces la acest nivel de cunoastere.
Si totusi formularea ta imi aduce aminte de o alta formulare, care a devenit celebra si anume decizia bisericii crestine ca afirmatiile heliocentriste ale lui Galileo Galilei ar fi niste ofense aduse lui D-zeu.Iar argumentatiile s-au bazat pe faptul ca nicaeri in biblie nu se spune ca pamantul se invarte in jurul soarelui si astfel aceasta afirmatie ar fi o erezie.

În prealabil postat de lore86

draga mea, inteleg dragostea ta pt animale.ce pot sa-ti spun e ca animalele nu au suflet, nu au un rai al lor.nicaieri in scrierile patristice nu am intalnit acest lucru.daca pisica aia a murit, asta e. trebuie sa te resemnezi. incearca ca dragostea ta fata de animale sa nu depaseasca dragostea fata de oameni.animalel au fost create sa fie de folos omului, iar omul are datoria sa le ingrijeasca. bioetica crestina trateaza probleme referitoare doar la om, nu si la animale.

[IonelS]

Animalele au un suflet, dar mai putin important. Anima, din latineste, inseamna sufletel.

Eu am observat ceva: crestinii mor frumos !

[hookng]

Animalul nu tebuie sa moara in chinuri, asta e ideea

[Raphael]

Oare de ce pentru un om care a avut un accident in urma caruia si-a rupt coloana medicii se chinuie sa il faca ct de ct bine, adica sa ii salveze viata, insa va ramane paralizat, de ce pentru animale nu se chinuie sa le salveze viata?

[beatricef]

cred ca animalutele de casa, cele care convietuiesc cu noi pisicute si catei ca despre ele vorbim sunt date in grija noastra in stapanirea noastra, ca noi sa avem grija de ele si ele sa ne protejeze. Asa cum noi suntem creati pentru a slavi pe Dumnezeu asa si ele sunt create pentru a ne ajuta pe noi. Nu ne aduc ele ofrande? Cum se face ca animlatele reusesc sa sfarame piatra dupa inimile oamenilor? Cum se face sa ele ne sunt alaturi in momente grele si ne simt suferinta sau cate animale nu si-au salvat stapanii? Nu cred ca cineva le pune pe vreun piedestal mai presus decat omul, cei ce vorbesc cu drag despre ele sunt cei ce le ingrijesc si le vad rostul si se bucura de tot ce vine odata cu prezenta lor in viata noastra. Ei inteleg taina lor si prin rugaciune le e dat sa inteleaga fara sa citeasca carti in care sa li se explice in cuvinte elevate ierarhia lor.
Mie nu imi trece pragul nici un gandac, nici un paianjen nici un soarece , toate mi le lasa ca ofranda in pragul usii ca sa vad vrednicia lor dar si eu le rasplatesc cu hrana si iubire asa cum ne invata Dumnezeu. Ele ne pazesc de oamenii rai pentru ca ei simt sufletul omului dar cel mai important la animalutele de casa este ca ne umple sufletul de bucurie.
Nu trebuie ele puse pe primul loc in viata noastra, iubirea noastra pentru animalute nu trebuie sa fie mai mare decat cea pentru Dumnezeu. Este de ajuns sa vedem rostul lor.

[fallen]

Ei, aici am multe de spus si pana acum nu am avut timpul necesar. Noi, oamenii , in general facem o greseala cand antropomorfizam animalele, si le facem rau in primul rand lor. Animalele domestice ne-au fost date in grija spre folosul nostru si avem o responsabilitate fata de ele. ele nu mai sunt capabile sa se hraneasca, sa se adaposteasca si sa se inmulteasca singure. inafara de acestea, mai sunt (inca) animale salbatice, in a caror viata nu e bine sa intervenim, cel putin noi, profanii, ci doar specialistii. Dar, pe ale noastre, avem obligatia sa le ingrijim de cand se nasc pana mor, acest ultim aspect facandu-se in majoritatea cazurilor spre folosul nostru (ma refer la animalele de consum, desigur).
De aceea, o iau pe rand si raspund la cele mai frevente intrebari pe care si le pun oamenii iubitori de animale:
1. eutanasierea animalelor e un pacat?
- Nu; in unele cazuri, e chiar o obligatie (morala), dar cu conditia sa fie bine intemeiata, dpdv mediacal (nu ca asa ni se pare mai comod sau mai ieftin) ci pt ca e solutia cea mai "umana"; spre deosebire de om, animalul nu are pacate de ispasit, ca sa -l lasam sa se chinuie pana il iarta Dumnezeu si-l ia la El.
2. este sterilizarea animalelor un pacat?
- Nicidecum, este tot obligatia noastra morala; ceea ce este imoral e sa lasi animalul in calduri pe strada sa-si satisfaca instinctele, si eventual cand face pui sa-i dai tot in strada, sa-si caute norocul. Aviz amatoarelor posesoare de cotoi, cand se gaseste la dvs in cartier cate o punga cu pisoi nou-nascuti abandonati, sa stiti ca s-ar putea sa fi contribuit si cotoiul dvs la treaba asta.
3. nu se satura un animal daca mananca in fiecare zi aceeasi mancare? nu fac un pacat cand se uita la mine si nu-i dau din ce mananc eu?
- Nu, din contra, faci un pacat cand ii dai; daca un catel/pisoi de cca 5 kg mananca aceeasi (sau o mai mare) cantitate de carne decat tine, organismul lui nu va reusi sa o proceseze si in final se va intampla ceva neplacut, acut in cazurile 'fericite' sau cronic in cele mai multe(cum a spus un coleg de-al meu, in loc sa-l aveti 14 ani, il veti avea doar 7)
4. in ce consta 'asomarea' animalelor:
- cu toate ca la tv s-a spus la un mom./ dat ca asomarea ar fi o procedura care inlocuieste taierea traditionala, nu este de loc asa
-asomarea este o operatiune premergatoare taierii, care se practica in unitatile specializate, si care consta in scoaterea din functiune prin diverse mijloace (cel mai frecvent folosind curentul electric) a centrilor nervosi superiori ( = creierului), astfel incat animalul sa nu mai fie constient, sa nu simta nimic si sa nu se miste, dar totusi inima sa-i bata, pentru ca in momentul taierii propriu-zise sa elimine o cantitate cat mai mare de sange; fara asomare, datorita socului care se instaleaza, inima se poate opri inainte de a elimina aceeasi cantitate de sange.
- in gospodariile personale, taierile sunt oricum interzise(in lumea civilizata, cel putin), cu sau fara asomare, exceptand cazurile de necesitate, in care ar trebui, in functie de imprejurarile in care s-a produs evenimentul, sa se decida daca animalul taiat va fi sau nu dat in consum uman. Dar asta ar presupune existenta a mult mai multe abatoare, ceea ce nu se intalneste la noi in tara.
Desigur, tot ce am scris aici este un ideal. Sunt foarte putini oamenii care si-ar permite sau ar avea macar intentia sa duca la eutanasiat un caine/pisica lovit de masina pe strada, cum a facut doamna din aceasta postare.
Intr-o situatie ambigua sunt animalele semi-salbatice care traisc pe strazile oraselor si satelor din Romania, si care au ajuns acolo prin 'grija' generatiilor anterioare. Aici e un semn de intrebare: ori ne asumam raspunderea pana la capat, hranindu-le , adapostindu-le si sterilizandu-le, ori le exterminam, ori le lasam in plata Domnului si ne obisnuim sa traim cu ele, dupa principiul 'care pe care".
Oricum, trebuie sa ne intre bine in cap, ca inmultirea excesiva a unor specii daunatoare (sau care devin daunatoare) este numai si numai rezultatul actiunilor noastre(gresite) din decursul timpului, sau, cum se spune in popor, platim pentru pacatele parintilor (stramosilor) nostri.

[tabitha]

Pisicuța mea (are 12 ani) e foarte bolnavă, și doctorul a pus problema eutanasierii zilele acestea. A zis că situația o să i se înrăutățească foarte tare. Nu știu ce să fac. Dar soțul meu a spus clar nu, nu vrea să îi ia el viața. Nu știu, o fi bine, o fi rău? Mi-am adus aminte de topicul acesta și l-am recitit cap-coadă dar tot nu m-am decis ce să fac..