Împotriva ereziilor NEO-PROTESTANTE, Cuvântul al III-lea - RUGĂCIUNILE CĂTRE SFINŢI

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Copacel

Eu cred ca daca vrei sa le prezinti alor tai Ortodoxia cel mai bine ar fi sa-i trimiti la o biserica ortodoxa sau la un preot ortodox sa vb cu ei.

Din cate cunoasteti dumneavoastra, asa face un preot ortodox cand vrea sa prezinte penticostalismul? Isi trimite enoriasii in bisericile penticostale si la pastorii acestora?

Insa eu nu am drept obiectiv prezentarea ortodoxiei.
Uneori, rar ce-i drept, cand prezint o tema amintesc pozitia bisericii ortodoxe, a celei baptiste, etc. Uneori pentru ca ceea ce fac penticostalii este bine si nu trebuie urmat exemplul altor biserici, alteori pentru ca in alte biserici este un exemplu bun de urmat si noi avem de invatat la acel capitol. Nu este nimic incorect sau neobisnuit.

[Copacel]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Din cate cunoasteti dumneavoastra, asa face un preot ortodox cand vrea sa prezinte penticostalismul?

Cum ? =)) Daca face asa ceva zboara din preotie imediat =))
Cum sa faca asa ceva ?=))

Isi trimite enoriasii in bisericile penticostale si la pastorii acestora?

Daca vrea sa nu iasa sifonat nu ar face asta =))
Dar cum sa faca asta, ? Intra in anathema imediat.

Insa eu nu am drept obiectiv prezentarea ortodoxiei.
Uneori, rar ce-i drept, cand prezint o tema amintesc pozitia bisericii ortodoxe, a celei baptiste, etc. Uneori pentru ca ceea ce fac penticostalii este bine si nu trebuie urmat exemplul altor biserici, alteori pentru ca in alte biserici este un exemplu bun de urmat si noi avem de invatat la acel capitol. Nu este nimic incorect sau neobisnuit.

Pai nu inteleg.De ce pe penticostali i-ar interesa pararea diferitelor biserici
asupra unui lucru ?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Frăţior, nu eşti atent.
Cartea Faptele Apostolilor nu a fost scrisă la Cincizecime. Atunci abea s-a întemeiat Biserica lui Hristos. Sfântul Teofil nu auzise de creştinism. Iar Evanghelia a 3-a şi Faptele Apostolilor îi sunt adresate lui, Sfântului Teofil.
La Cincizecime a început propovăduirea Evangheliei, dar nu au avut de scris niciun Sfânt Apostol, atunci, nimănui...
În capitolul 2, se aminteşte doar ce s-a întâmplat la Cincizecime, nu avea chiar atunci loc Cincizecimea, în urmă cu câteva ore. :)

Cum să spui şi să crezi aşa ceva? :) Să fi mai atent, te rog. Cincizecimea avusese loc în anul 33, de la Hristos. Adică 65, anul scrierii Faptelor Apostolilor, minus 33 de la Hristos, rezultă în urmă cu 32 de ani, nu în urmă cu câteva ore. Iar Sfântul Apostol Luca, doar aminteşte ce s-a petrecut atunci, acolo.

Interpretarea, nu e ingenioasă, e adevărul Bisericii lui Hristos, în care Biserică, frăţia ta fiind penticostal, eşti înafară şi nu primeşti adevărul Bisericii, nici harul ei, nici mântuirea.
Dar nădăjduim că te vei trezi... :) Cel puţin eu, nădăjduiesc sincer, cel puţin în schimbarea ta la adevărata pocăinţă, în Sfânta Ortodoxie, cum ea de altfel, cheamă pe toţi oamenii, toţi fumătorii şi toţi păcătoşii.
Cine are urechi de auzit, să audă.


Aşa este, cel biruit, nu înseamnă că nu mai există. Dumnezeu iubeşte pe satana, iar biruit, înseamnă alungat.
Dumnezeu este viaţă, El nu omoară pe nimeni. Tot ce crează Dumnezeu, e nemuritor. Adică îngerii, chiar şi cei căzuţi, şi sufletele oamenilor, adică adevărata noastră esenţă. Sufletele care vor primi trupul nou cel înviat.

Sigur că nu avem voie să interpretăm Biblia, după capul nostru, că uşor cădem, cum spune însuşi Biblia, că nu toţi avem voie să interpretăm Biblia, ci numai Sfinţii Părinţi, au interpretato deja pentru noi, acum sute de ani. Şi plini de Duhul Sfânt, au interpretat minunat, nu mai avem nevoie de interpretări noi, ci doar aprofundări şi explicări ale interpretării.
Căci Teologia, este infinită, spune aceeaşi Sfinţi Părinţi.

Iar Biblia, ştim deja din Patristică isihastă şi noetică, adică a Duhului Sfânt:

Sfânta Scriptură nu este nici Revelaţie, nici Cuvântul lui Dumnezeu, ci Sfânta Scriptură este cuvântul despre Revelaţie şi despre Cuvântul lui Dumnezeu, scrisă sub insuflarea Duhului Sfânt.
Dar cum zice la finalul Evangheliei după Ioan, că dacă s-ar fi scris toate câte a făcut Hristos, nu ajungeau cărţile lumii, câte erau atunci.
Altfel, idolatrizăm Biblia, iar "litera ucide, duhul face viu" (II Corinteni 2, 6)


Şi tu îţi imaginezi un râu de foc, care curge spre neanturi, spre nicăieri, şi acolo e aruncat iadul personificat şi moartea personificată?
Sau de ce dai exemplele astea?
Că nu înţeleg, sincer... cum e teologia voastră?
Aşa, cu personificări?
E ciudat, nu-i în regulă...
Moartea e o stare a sufletului... A sufletului, nu a trupului. E o stare, fiindcă şi sufletul e nemuritor. Moartea nu e reală. E biruită de Hristos. Cu toţii vom învia. Dar mă refer la altă moarte, a trupurilor. Trupurile oamenilor obişnuiţi şi trupurile Sfinţilor.
Acolo-i cu totul altceva.
La fel şi iadul, e o stare a sufletului. E neputinţa de a fi în prezenţa lui Dumnezeu, veşnic, spune Sfântul Isaac Sirul.
De aceea Dumnezeu a creat iadul, ca un loc special şi separat, pentru diavol şi îngerii lui, spune Scriptura şi cei care au urmat diavolului.
Că zice Scriptura:
"De voi ajunge în Rai, Tu de faţă eşti, de mă voi coborâ la iad, Tu acolo eşti."
Iadul acela, e plin de dragostea lui Dumnezeu şi tocmai asta îi arde pe cei ce vor fi în iad. Neputinţa de a sta veşnic în dragostea lui Dumnezeu.
Explică minunat, mai pe amănuntul Sfântul Isaac Sirul, în Filocalia 10, să citeşti frăţia ta, dacă binevoieşti.
"Litera ucide, duhul face viu", din nou amintesc.



Da, moartea fizică, pentru Sfinţi, nu mai există. Doar pentru oamenii normali. Şi chiar şi aceea, e temporară. Până la Înviere.
De aceea le dăruieşte Dumnezeu Sfinte Moaşte. Adică sufletul e luat în Împărăţia Cerurilor, iar trupul se umple de Duhul Sfânt Dumnezeu şi devine făcător de minuni, sau izvorăşte mir sau altele.
E modul lui Dumnezeu de a-i dovedi pe acei creştini, că sunt Sfinţi, de ai arăta creştinilor. E modul lui Dumnezeu de a-i cinsti pe Sfinţii Lui, nu doar în Ceruri, ci şi pe pământ, printre creştini.

De aceea zice că nu toţi vom muri. Adică vor fi şi cei care mor, cei care nu au Sfinte Moaşte.
La Faptele Apostolilor 7, 60, spune că a murit Sfântul Ştefan, primul Sfânt Mucenic, adică şi-a dat sufletul. Că mergem la Evanghelii, şi ce vedem? Când Hristos spune că a murit pe Cruce, defapt şi-a dat sufletul în mâinile Tatălui.

Deci ne referim la moartea Sfinţilor din Ceruri. Ei nu mai mor. Şi drept dovadă, Dumnezeu ne arată acest lucru prin Sfintele Moaşte. Nu le dă trupul care l-au avut înainte, fiindcă acela e muritor, şi nu le dă trup material stricăcios nemuritor, ar schimba legile firii, ci le dă Duhul Sfânt, în trupurile lor, din care a luat sufletul, iar prin Sfintele Moaşte, le arată trupul nestricăcios, nemuritor, plin de Duhul Sfânt.
Ai văzut cât de frumoase sunt Sfintele Moaşte şi cât de frumos miros? Fiindcă Duhul Sfânt este în ele, de aceea ele nu sunt stricăcioase, şi nici nu îţi este teamă când eşti lângă ele şi sunt făcătoare de minuni, vindecătoare, prin Duhul Sfânt.

Iar asta fără să mai amintesc ce a văzut Sfântul Mucenic Ştefan? Ce a văzut? Că zice, era plin de Duhul Sfânt, a văzut Cerurile deschise şi a văzut slava Tatălui şi pe Hristos.
Şi ca el, mulţi au mai fost care au văzut acestea: pe slava Tatălui şi pe Hristos şi pe Sfinţii îndumnezeiţi, şi au pictat ce au văzut. Şi aşa avem varietatea şi frumuseţea Sfintelor Icoane.
Ai văzut că au aureolă, în jurul capului, cu toţii? Aceea este slava Tatălui, cu care îi proslăveşte pe Sfinţi, cum spune Scriptura.



Corect, oamenii de rând obişnuiţi. Mor fizic. Apoi Judecata, particulară, judecata mică. De acord. Moartea fizică la oamenii de rând, ca efect temporar. Dar nu Sfinţii. Ei nu mor. Fizic, mă refer. Ei nu mor fizic. Fiindcă Sfintele Moaşte ale lor, sunt pline de Duhul Sfânt. Iar Duhul Sfânt nu e mort, e Viaţă şi Dătător de Viaţă. Explic mai mult în quote-ul următor.



Deci ne referim la moartea trupului Sfinţilor. Nu la moartea unui om de rând. Ci la Sfintele Trupuri ale Sfinţilor, care fiindcă Dumnezeu le dăruieşte Sfinte Moaşte, le arată deci, pe acelea, că nu sunt moarte, ci sunt vii prin Duhul Sfânt.

Cum Sfintele Moaşte ale Sfântului Elisei, ucenicul Sfântului Ilie Tesviteanul, au înviat un om obişnuit, îţi aminteşti? La 4 Regi.
Fiindcă ele, Sfintele Moaşte ale lui Elisei, nu erau moarte. Ci era şi este Duhul Sfânt în ele.

Trupurile Sfinţilor, acelora care Dumnezeu le dă Duhul Sfânt în ele, în trupuri, sunt vii prin Duhul Sfânt, nu pot fi moarte, fiindcă Duhul Sfânt este Vistierul bunătăţilor şi Dătătorul de Viaţă.

Nu este împotriva unei judecăţi sănătoase, este adevărul Bisericii lui Hristos. În care dacă nu crezi, vei fi osândit la Judecată, de către ei, Sfinţii, care vor judeca lumea. (I Corinteni 6, 2)

Eu mai mult nu pot face pentru tine, decât să îţi mărturisesc Adevărul. Tu dacă vrei crezi, dacă nu, nu. Eşti liber. Dar nu mie îmi vei da socoteală, ci Sfinţilor, care te vor judeca.

Doamne, ce entropie delirantă! Dacă asta e creștinismul ortodox, eu sunt muftiu wahhabit(bleah!).
Penticostalule Tradițional, iti sugerez sa vorbesti cu oameni întregi, de pilda preoti precum pe. Constantin Necula; de exemplu vezi pe YouTube predica sa când l-au invitat Cireșarii lui Vladimir Pustan (si părintele si pastorul sunt niste uriasi ai confesiunilor lor, dupa părerea mea). Erau discutii cu adevărat deschise si profunde, fără să se pice in latrat-pentru-cauza de tipul "popii orto instiga la închinat la cadavre" sau "in penticostali intra dracu când se roagă". Nu. Era ceva cu adevărat înalt, adevăratul ecumenism: nici diplomatie ipocrita, nici divizare isterica, nici sincretism masonico-dracesc. Personal, ii consider pe penticostali singurii neoprotestanti care sunt oameni de rugăciune; ii respect foarte mult, îndeosebi din cauza adunărilor lor de staruinta.
Daca vrei adevăruri ortodoxe, vorbeste cu parinti ca pr. Necula sau pr. Pruteanu, sau pr. Niculcea sau pr. Victor Mihaila. Sau, la nivel efectiv patristic, cu Preasfintitul Stăpân Longin de Banceni: e "tatăl" a 400 de copilasi. Astfel de oameni sunt ingineri ai mamtuirii noastre. Pe forumul asta nu poti vedea decât 85% ciudati si 70% teologumene, sa nu zic erezii.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Deci in anul 33 (nu in 65 cum pretindeai mai devreme), chiar in ziua intemeierii Bisericii apostolul Petru marturisea ca ei, crestinii, carau dupa ei "moastele" lui David?

Aşa am spus şi eu, doar că tu având duhuri, înţelegi greu sau deloc.

Dar vezi că zice Biblia: cercetaţi duhurile care vin asupra voastră, căci nu toate sunt de la Dumnezeu.

Nu tot ce vine peste voi, în adunările de penticostali, e Duhul Sfânt.

Am spus: Cincizecimea a avut loc în anul 33, iar cartea Faptele Apostolilor se scrie în anul 63-65, deci în anul 63-65 se vorbeşte despre ce s-a petrecut în anul 33. Mai simplu de atât nu ştiu să-ţi vorbesc.
Sfântul Apostol Luca, îi scrie Sfântului Teofil, în anul 63-65, despre ce s-a petrecut în anul 33. Adică 65 minus 33, vorbeşte despre ce s-a petrecut în urmă cu 32 de ani, la întemeierea Bisericii Drept Slăvitoare, Creştină.
Cartea Faptele Apostolilor este scrisă de Luca care se afla la Roma, căci acolo era şi Teofil, şi îi dă mărturie şi dovadă lui Teofil, ca să propovăduiască Evanghelia la romanii din Roma, căci Sfântul Teofil, avea să devină Episcop acolo.

Înţelegi acum? În 65 se vorbeşte despre ce s-a petrecut în 33. Iar Faptele Apostolilor, capitolul 2, cuvântarea lui Petru, este amintită de Sfântul Luca lui Teofil, aşa cum l-a auzit Luca pe Petru, atunci, vorbind în Ierusalim.

Fără să mai amintesc că Teofil, la Roma, nu a avut BIBLIA, cum avem noi azi.
Nu exista Biblie pe atunci. Cred că ştiai asta, nu?
Toţi creştinii de peste tot din lume, din anul 33, până târziu după anul 150 de ani, NU AU AVUT BIBLIE. Asta ştiu că ştiai, doar reamintim, să nu te superi pe mine, bine ?
Deci ce era?
Era doar Sfânta Tradiţie.
Ce-i aia ?
Adică ce se transmitea de la un creştin la altul, prin viu grai, din gură-n gură, ce le spuneau Episcopii, Preoţii şi Diaconii, din comunităţile lor, din Bisericile lor, ei spuneau la alţii.
Când plecau în alte oraşe sau sate, fie şi ca simpli călători, sau pelerini sau comercianţi, mărturiseau ce au auzit la ei în sat sau în oraş (cetate).
Aşa se răspândea creştinismul pe atunci.
Până s-au adunat toate cărţile din Biblie, 27 ale Noului şi 53 ale Vechiului, total 80, aveau să treacă mult peste 150 de ani.
Dar ei, creştinii, scumpii de ei, nu aveau nimic împotrivă.
Nu spuneau niciodată: "DOAR CE-I SCRIS ÎN BIBLIE, NIMIC ALTCEVA SĂ VREAU SĂ AUD !" :)
Se credeau unii pe alţii, ce îşi vorbeau ca şi cum le vorbea însuşi Dumnezeu. Şi le era foarte bine aşa. Vorbea Duhul Sfânt, unul prin altul.
Fiindcă nu aveau Biblie !
Fiindcă aşa lucrează Duhul Sfânt, atunci ca şi azi.
Biblia e doar un reper, nu e ceea ce este creştinismul ca total, ca întreg, Biblia, sunt doar idei principale.
Ea, Biblia nu este însăşi revelaţia, şi nu este însăşi cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia sunt scrierile despre Revelaţie şi scrierile despre Cuvântul lui Dumnezeu.
Scrieri insuflate de Duhul Sfânt desigur, la fel ca scrierile Sfinţilor Părinţi de după ei, de după autorii Bibliei, sunt despre ce s-a petrecut în timpurile şi locurile Revelaţiei. Aşa cum le-a dat Duhul Sfânt să-şi amintească.
Putem spune că Sfântul Apostol Pavel, este un Sfânt Părinte.
Ca Sfântul Ioan Gură de Aur.
Scrierile lu' amândoi, adică amândurora sunt despre Revelaţie şi sunt pline de Duhul Sfânt.
E simplu de înţeles... sper... :)
Iar Biserica, asta face prin episcopii de la Sfintele Sinoade, discută cu acei oameni pe care Biserica îi bănuieşte că nu vorbesc despre Revelaţie, ci vorbesc altceva, ce Biserica numeşte: eresuri, adică prostioare care nu ţin de Revelaţie.
Pentru a păzi cele ce sunt ale Revelaţiei şi a ţine creştinismul întreg.
Şi au reuşit.
Toate eresurile şi prostioarele au ieşit afară şi creştinismul a rămas întreg. Azi numim acel creştinism întreg: ortodox.
Noi nu mărturisim Biblia, ca idol, ci revelaţia care a ajuns în Biblie din Sfânta Tradiţie, de la Sfinţii Părinţi, adică ceea ce era cu mult înaintea Bibliei.
Sfânta Tradiţie a înfiinţat, a creat Biblia.
Dacă nu era Sfânta Tradiţie şi scrierile Apostolilor şi ale Sfinţilor Părinţi care sunt tot Apostoli, nu exista nici Biblia.
Nici Apostolii, nu erau doar 12. Cu 12 a început.
Dar mai erau şi cei 70.
Ca să arate că apostolii, vor fi toţi conducă Sfintei Bisericii, păstorii Bisericii, a turmei lui Hristos: episcopi, preoţi, diaconi.
Acesta-i Adevărul.
Adevărul mărturisit de Biserica lui Hristos, nu de "ortodoxie" ca denumire politică, ci de adevărata Biserică Creştină, care se numeşte azi, lumesc, "Ortodoxia". Dar ea defapt este adevărata Biserică. Adică simplu: Biserica. Ea e Una. Singura creştină.
Înţelegi?
E minunat de simplu..
Altfel, idolatrizăm Biblia şi ne pierdem, nu mai rămânem creştini, Doamne fereşte, plecăm şi ne facem "confesiuni" şi le numim în moduri diverse: baptişti, mormoni, penticostali, sau alte întunericuri.
Nu mai ascultăm de Biserică şi de episcopii, pe care i-au pus Sfinţii Apostoli şi ne facem noi adunarea noastră şi "biserica" noastră.
Şi acolo... minuni !
Învârtim creştinismul cum vrem noi...
Facem "biserica" adventistă de ziua a şaptea, sau panticostală tradiţională, sau penticostală harismatică, sau alte tipuri, moduri şi feluri, din cele 7 "biserici"-denominaţiuni de panticostali câţi există azi.
Sau poate mai multe de 7...
Mai ales în America, unde e permis aşa ceva. Asta înseamnă să ignorăm tot creştinismul din primul mileniu. Să-l negăm că nu-i bun (?)
Cum să permitem aşa ceva?
Aşa era în primul mileniu creştin? Aşa era la Apostoli şi la cei de după ei? NU !
Era ierarhie !
"Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare." - Evrei 7, 7.
Doar prin episcopi şi preoţi vine binecuvântarea.
Şi prin ei vine mântuirea.
Pentru că ea, mântuirea, vine de la Apostoli, dată episcopilor, preoţilor şi diaconilor. Şi la Apostoli a fost dată şi a venit de la Duhul Sfânt. Şi Duhul Sfânt a fost trimis de Hristos, Duhul Sfânt de la Tatăl purces.
Asta-i.
Nimic altceva.
Orice altceva, e de la diavol şi îngerii lui, demonii.
Nici pomeneală de aşa ceva.
Doamne fereşte, să nu fie adunări înafara Bisericii celei vii, Ortodoxia.
Amin.
Deci?
Biblia lui Teofil, era doar ce i-a dat Luca scris: Evanghelia după Luca şi Faptele Apostolilor. Aceste două cărţi erau "Biblia" lui Teofil. Iar el, Teofil, nicio altă carte nu avea, nici din Vechiul Testament nu avea, fiindcă era roman, nu era din neam evreiesc, ca Apostolii.

Lucrurile astea cred că le ştiai, nu mai avea rost să amintesc. Doar aşa, în cazul că ai uitat, bine ? :) Of, măi frăţior, of, mulţi nemulţumiţi şi răzvrătiţi din Biserică, mulţi ca tine. Dar nădăjduiesc, precum spuneam... că vă veţi întoarce.

Imediat îţi voi răspunde şi despre David, şi despre Sfintele Moaşte, vorbit un pic mai amănunţit.

Şi da, desigur, rămânem la Biblie, aşa cum vă place vouă foarte mult, celor ieşiţi din Biserică, doar "Sola Scriptura", cum spunea Martin Luther în anii 1517, sărăcuţul de el, că tare înşelat a mai fost.

Deci da, rămânem numai la Biblie, fiindcă spun şi eu, în micimea mea, cum spunea Luca că a zis Avraam din Rai către bogatul care era în iad:

"Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi." - Luca 16, 29 şi 31.

Aşa că spun şi eu cum a zis Luca că spunea Avraam, bogatului: dacă nu ascultaţi de Moise şi de prooroci şi de ceea ce este scris în Biblie, nici dacă ar învia un mort din morţi, să vă spună că Ortodoxia este calea către Rai şi adevăratul creştinism, nici atunci nu veţi crede.

Pace ! Pacea Domnului ! şi Doamne ajută.

P.S. (post scriptum):

Şi da, cu adevărat aşa este, cum spunea mai sus colegul "Grand Moff Hadrianus", eu nu sunt un om întreg. Voi fi întreg doar dacă voi merge în Împărăţia Cerurilor, până atunci nu sunt întreg. Sunt necioplit, cu lipsuri multe care le voi avea toată viaţa, sunt păcătos şi mândru şi vrednic de iad, dar nădăjduiesc să ajung întreg...

Ai de ales, dacă să asculţi de mine, sau dacă nu.
Poţi merge să vorbeşti şi cu părintele Constantin Nicula, să-i ceri să-ţi vorbească cu versete despre Sfintele Moaşte, şi să-ţi spună ce este Biblia şi Sfânta Tradiţie şi Sfinţii Părinţi şi care-i diferenţa între acestea, sau vorbeşti cu alţi "ingineri ai mântuirii noastre", cum bine spune "Grand Moff Hadrianus".

Şi apoi compari, cu ce au spus ei, cu ce ţi-am spus şi eu, în nevrednicia mea.
În rest, ce a scris "Grand Moff Hadrianus", sunt numai prostii.

Iertare tuturor pe care i-am smintit, în micimea mea de suflet.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Sfântul Apostol Luca, îi scrie Sfântului Teofil, în anul 63-65, despre ce s-a petrecut în anul 33. Adică 65 minus 33, vorbeşte despre ce s-a petrecut în urmă cu 32 de ani

Ma bucur ca ai prins ideea chiar daca nu vrei sa recunosti ca la inceput ai zis altceva:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ce vedem din verset?
Că ei, creştinii, cinsteau mormântul lui David, într-atât de mult încât îl luau cu ei, că zice "care era cu ei", spune versetul, "până în ziua aceasta".
Care e ziua aceasta?
Ziua scrierii cărţii Faptele Apostolilor, anii 63-65, după Hristos, desigur.

Care e ziua aceasta?
Nu ziua scrierii cartii precum afirmi mai sus ci ziua predicii lui Petru. Nu anul 65 ci anul 33. Ziua in care Petru a predicat.



Acum sa trecem mai departe: apostolul Petru afirma despre David ca a murit. Evanghelistul Luca scrie despre martirul Stefan ca a murit. Noi vedem zilnic in fiecare zi ca oamenii mor.

Cum poti afirma tu ca moartea fizica nu exista? Este scris undeva in catehism sau in Sfanta Traditie ca moartea fizica nu mai exista?

Repet intrebarea: conceptia conform careia moartea fizica nu mai exista iti apartine tie sau ortodoxiei?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Ma bucur ca ai prins ideea chiar daca nu vrei sa recunosti ca la inceput ai zis altceva:

Care e ziua aceasta?
Nu ziua scrierii cartii precum afirmi mai sus ci ziua predicii lui Petru. Nu anul 65 ci anul 33. Ziua in care Petru a predicat.

Bine, uite, eu recunosc că ţi-am explicat greşit. Laso aşa. Mă bucur că am ajuns la un numitor comun.
Luca vorbeşte lui Teofil, în anul 63-65, despre ce spunea Petru, mulţimii, în anul 33.

Petru şi Luca erau evrei. Deci aveau acces la Sfintele Moaşte ale Sfântului Prooroc David. Ţine minte, că poate vrei să vorbim mai adâncit despre asta.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Acum sa trecem mai departe: apostolul Petru afirma despre David ca a murit. Evanghelistul Luca scrie despre martirul Stefan ca a murit. Noi vedem zilnic in fiecare zi ca oamenii mor.

Cum poti afirma tu ca moartea fizica nu exista? Este scris undeva in catehism sau in Sfanta Traditie ca moartea fizica nu mai exista?

Repet intrebarea: conceptia conform careia moartea fizica nu mai exista iti apartine tie sau ortodoxiei?

Biserica învaţă că Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, nu sunt moarte, ci sunt vii, fiindcă Duhul Sfânt este viu în ele.
Altfel nu ar putea face minuni, Duhul Sfânt, prin Sfintele Moaşte. Deci trupul lor este viu prin Duhul Sfânt.
Pentru cine crede.
Oricum moartea a fost biruită de Hristos. Noi trecem de la moarte (viaţa asta) la viaţă (Împărăţia Cerurilor).
Moartea de azi, e doar o stare temporară.
Iar la Sfinţii cărora Dumnezeu le-a dat Sfinte Moaşte, trupul lor e plin de Duhul Sfânt, deci e viu.
Dar nu toţi sunt vrednici să primească Duhul Sfânt.
Simon Magul, de exemplu nu a fost vrednic de a-L primi, deşi el vroia să cumpere... :-)
La fel, penticostalii nu sunt vrednici, deşi ei se roagă, şi îşi imaginează că l-au primit... :-(
Fiindcă nu au luat binecuvântare de la cei mai mari, de aceea nu vine Duhul Sfânt la penticostali.
"Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare." - Evrei 7, 7.
Trebuia luată binecuvântare de la episcop, sau de la patriarh...
Dar pentru răzvrătire, Duhul Sfânt nu va veni niciodată la voi...

Deci, dacă Sfintele Moaşte ale Sfinţilor lui Hristos, care vor judeca lumea, pentru că sunt pline de Duhul Sfânt, ele nu pot fi moarte, ci sunt vii.
La fel cum Sfintele Moaşte ale Sfântului Elisei, au fost pline de Duhul Sfânt şi au înviat un om, în Biblie, la 4 Regi. Şi e viu şi astăzi, după sute de ani. Fiindcă Duhul Sfânt din acel trup sfânt, e viu şi e Viestierul bunătăţilor şi Dătătorul de Viaţă.

Crezi ce îţi spun ?

Dacă crezi, vom vorbi mai amănunţit despre Sfintele Moaşte a Sfinţilor lui Hristos, Prietenii şi Fiii lui Dumnezeu, iar dacă nu crezi, îţi ajunge cât ţi-am dăruit, că scris este:

"nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare" - Matei 7, 6.

Şi nu eşti vrednic de mai mult, cum nu eşti vrednic să primeşti Duhul Sfânt, fiind înafara Bisericii, nici nu l-ai avut niciodată în adunările penticostalilor.
Şi dacă nu crezi, Sfinţii pe care îi consideri morţi, te vor judeca şi te vor osândi că ai smintit în predicile tale pe cei mici.

Iar dacă crezi ce ţi-am scris, ai făcut un pas înspre venirea sau revenirea acasă, în Biserică, cu Hristos şi Sfinţii, care vor judeca lumea şi sunt vii în vecii vecilor.
Vei fi iertat şi vei moşteni Împărăţia Cerurilor, alături de Hristos şi toţi Sfinţii.

Cu mila Domnului, eu acum merg la Sfintele Slujbe, Slujiri, de seară. La Biserică. Că noi facem slujbe în fiecare zi, şi dimineaţa şi seara, nu doar ca voi din penticostalism, care ştiu că faceţi adunări doar duminică şi joi.
Noi, la Sfintele Slujbe, ne rugăm neîncetat.
Şi e minunat, nu vreau să lipsesc, mi-e dor de slujbă.
Când şi dacă mă mai întorc, mai vorbim.

Să mă ierţi te rog, dacă te-am supărat cu orice, nu vreau să păţeşti nici un rău, deşi Dumnezeu permite răul spre îndreptare, vreau doar să devi creştin, să înţelegi ce este şi ce oferă nevoinţa şi să o doreşti, pentru Hristos, odată ce ai devenit sau redevenit creştin, ieşind din întunericul curentului protestant al penticostalismului.

Hristos a înviat !

[Copacel]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Repet intrebarea: conceptia conform careia moartea fizica nu mai exista iti apartine tie sau ortodoxiei?

Pai in Ortodoxie, nu exista moarte.Un suflet odata ce s-a nascut nu poate
muri.
Tu probabil de referi la moartea biologica.Ortodoxia nu vede moartea
biologica ca pe o moarte=final de drum.In Ortodoxie moartea biologica
este incheierea unui etape (a timpului tau personal de mantuire) si trecerea
in viata vesnica.
Ideea e ca sufletul nu moare, ci doar isi schimba "ambalajul".
Mai pe scurt, in Ortodoxie, atat timpul cat sufletul nu moare nu exista moarte.

De aceea la pomelnice nu exista "MORTI" si "VII" exista "ADORMITI" si "VII".

Apoi mai este o chestie.Din moment ce sufletul are si facultati Dumnezeiesti, una din ele fiind chiar nemurirea sa,
nu putem spune ca exista moarte acolo unde este "Chipul si asemanarea lui Dumnezeu" deoarece am nega
insusi Invierea Lui Hristos, lucrul care duce la blasfemie, si uneori poate duce si la hula impotriva Duhului Sfant.

De aici rezulta un singur lucru:acolo unde este Duh Sfant nu exista moarte ci viata, iar oricine sustine altfel face
blasfemie si devine in mod nestiut hulitor de Dumnezeu si este la un pas de hula impotriva Duhului Sfant.

Haide inginere, doar fiindca igor e, teoreti, ortodox, ii canti in struna, te aglutinezi cu el, numai sa nu ramana cum scrie cu mult bun simt colegul penti.
Fireste ca moartea e final de drum. Drum pamantesc. Din pdv spiritual ce este iesirea din nimfa in imago la insecte, biologic: o nastere in next level.
Dar "adormiti" e doar un eufemism diplomatic, pentru a atenua durerea rudelor celor decedati. Care decedati sunt...morti pe bune.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Grand Moff Hadrianus

Care decedati sunt...morti pe bune.

Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, sunt "moarte pe bune"?
Nu, nu sunt "moarte pe bune", Sfinţii aceia nu sunt "morţi pe bune", ci sunt vii prin Duhul Sfânt.

Iar "adormiţi", e pentru ceilalţi, care nu au Sfinte Moaşte, şi nu e pentru durerea rudelor, e Adevărul. Trupurile nici unui om de pe pământ, nu mai moare, ci doarme. La Judecata lui Hristos cea mare, de Apoi, se vor trezi din adormire.

Ai să vezi cu ochii tăi. Îţi vor fi amintite aceste cuvinte ale mele, în nevrednicia mea.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cu mila Domnului, eu acum merg la Sfintele Slujbe, Slujiri, de seară. La Biserică. Că noi facem slujbe în fiecare zi, şi dimineaţa şi seara, nu doar ca voi din penticostalism, care ştiu că faceţi adunări doar duminică şi joi.
Noi, la Sfintele Slujbe, ne rugăm neîncetat.

Dumnezeule, iti multumesc pentru ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti si desfranati, sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana si dau zeciuiala din toate cate castig.