se cade?

ory: Interesant!,au inceput sa-mi fie interpretate si analizate multe din postarile anterioare,de parca ar avea vre-o relevanta persoana mea,si nu doar conceptiile proprii despre subiectele dezvoltate

Ory, nu am nimic impotriva sa ai pareri personale. Chiar dimpotriva.
Ar fi insa bine sa nu faci afirmatii, pe care tot tu le contrazici prin propriile tale postari. De aceea te-am citat.
Nu poti vorbi despre calugarie, afirmand intr-un loc ca cele spuse sunt din propria ta experienta (de sora sau maica, pentru a da greutate cuvintelor), iar in alta parte, ca stii de la terta persoana, sau ca credincioasa, care a avut tangente, indiferent de ce natura, cu manastirile de calugari. :) Ca mireanca, esti la acelasi nivel cu toata lumea care stie viata in manastire din afara, dar nimeni nu vine cu afirmatii atat de dure ca tine, draga mea.
Indiferent ce fac unii oameni in manastiri, important e ce vrea Dumnezeu cu aceste manastiri si de ce le mai tine pe fata pamantului.
Ma intreb totusi cat vei mai ponegri calugarii si calugaritele, caci generalizand dai si in aceia care sunt viitorii sfinti, din care BO a dat din belsug si inca mai da.

ory: Ne batem cu pumnul in piept ca suntem crestini,dar suntem un popor plin,plin de infractori,da pe dinafara de atata ignoranta si egoism,dispret si materialism,de atata semianalfabetism si saracie.

Intentionat scriu separat despre parerea ta cu privire la poporul roman.
Dumnezeu ne aduna pe cei de aceeasi credinta. Dovada cea mai buna, ca de cand m-am convertit, am intalnit oameni atat de credinciosi si deosebiti ca mod de gandire si comportament, incat pe langa ei, ma simt mica in credinta si pacatoasa. Au fost si sunt adevarate exemple pentru mine, pe care incerc sa le urmez.

Daca vorbesti din experienta ta si spui ca oamenii, care te inconjoara sunt asa si pe dincolo, ar trebui sa te uiti la tine mai intai si sa te analizezi. Atragem oamenii aidoma noua. In locul tau as trage un semnal de alarma in ceea ce ma priveste.
Daca ai trece cu vederea pacatele altora si ai focusa pe virtutile lor, e imposibil sa nu aiba si virtuti, ti-ar fi mult mai bine, si nu ai vedea lumea doar cu ochiul rau.

Nu am scris aceste randuri pentru a te supara, si daca te-am suparat cu cuvintele mele, te rog sa ma ierti. Ti-am scris pentru a-ti arata ca exista si un alt mod de a-i privi pe ceilalti: cu dragoste si ingaduinta, asa cum ne-a poruncit Domnul.
Si in caz ca nu ai aflat inca: exista multi credinciosi printre romani, dar nu se vad din cauza smereniei lor. Incearca si tu sa fi smerita si vei da de ei. Dumnezeu ii aduna pe cei placuti Lui in jurul tau.

[omulet]

Mie nu mi s-a parut ca ory generalizeaza cand vorbeste despre calugari. In postarile ei (cel putin ultimele) eu vad un semnal de alarma in legatura cu "suprapopularea" manastirilor cu oameni care merg acolo nefiind constienti de ce inseamna sa fii calugar. Bineinteles ca acest lucru nu poate duce decat la o slabire a vietii duhovnicesti.

Ati avut vreodata un profesor (mai ales printre cei de matematica) care nu avea pic de tact pedagogic? Care s-a facut profesor nefiind constient de ce insemna acest lucru? Cati din elevii unui asemenea profesor va vor spune cand termina scoala ca urasc matematica? De obicei cam 70-80%. Ei, acelasi risc exista cand cineva se face calugar fara sa fie gata sa se jerfeasca... Si, din oamenii pe care ii intalneste, cam acelasi procent pot fi indepartati de la credinta!

omulet: in acest caz, despre ce manastire e vorba, daca zici ca nu e vorba de generalizare?

[omulet]

Anca, daca te referi la manastirea din mesajul lui ory, atunci poate ne raspunde ea.

Eu am spus doar ca, DUPA PAREREA MEA, ea nu a vrut sa puna monahismul in lumina negativa!

[alynnna]

Există două gesturi pline de tâlc pe care unii sărmani le fac la vederea unei rase călugăreşti: scuipatul într-o parte şi mâna dusă la prohab. Întâiul este exact inversul primirii împărtăşaniei, cel de-al doilea reiterează proto-gestul adamic…
Dincolo de vulgaritatea lor infantilă, ambele atestă fără putinţă de tăgadă scandalul, stress-ul vizual - dar îndeosebi metafizic - pe care apariţia unui călugăr sau a unei călugăriţe îl provoacă lumii contemporane.
Pentru cei ce nu au de-a face cu Biserica, această atitudine umorală rămâne fără urmări în planul reflecţiei. Cu totul altfel stau lucrurile pentru lumea adunată într-un fel sau altul între zidurile lăcaşului de cult.
Dacă în vechime funcţiona o definiţie precisă a categoriilor de persoane care în mod legitim pot participa la sfintele slujbe (credincioşi, catehu-meni, energumeni), biserica zilelor noastre ne oferă un spectacol uman infinit mai pestriţ. Făcând abstracţie de masa de gură-cască, cerşetori, amatori de folclor etc, ne vom referi - grosso modo - la două tipologii, oarecum mai individualizate:
1) prea-cucernicii - exponenţii unei mentalităţi de tip fariseic;
2) liberalii - exponenţii unei mentalităţi de tip saducheic (paradigma new-age).
Ambele categorii au în comun refuzul de a asuma pe de-a întregul Tradiţia bisericească. In vreme ce primii sunt motivaţi de un duh corporatist, cripto-protestant, pentru cei din urmă Ortodoxia prezintă un interes îndeosebi cultural. Cei dintâi sunt promotorii unei vulgate a „credinţei pe înţelesul tuturor”; ceilalţi, dimpotrivă, cultivă reflecţia abundentă, „aleasa teologhisire”.
Chiar dacă îmbracă expresii diferite, atitudinea faţă de monahism atât a „liberalilor”, cât şi a „prea-cucernicilor” este una singură: întrucât nu pot fi cu totul eliminaţi din „decorul” ecclesial, călugării trebuie aşezaţi într-o postură cât mai inactuală, de eficienţă minimală, dacă se poate zero. Prea-cucernicia îi va proiecta aşadar într-o idealitate radicală. Le va aloca o „evlavie” absolută atâta timp cât aceştia rămân „pe soclu” şi nu apleacă urechea la frământările cetăţii.
La rândul lor, „liberalii” se vor arăta dispuşi să le tolereze proximitatea cu condiţia să o „filtreze” în prealabil prin grila unui discurs egalitar: OK! Călugării băieţi simpatici, curăţei, inofensivi, care nu au altceva de făcut decât să „iubească” generic şi în condiţii de asepsie o umanitate pe care o lasă să-şi vadă de ale sale.
“Monahismul şi căsătoria sunt cei doi versanţi ai Taborului” - spune Paul Evdokimov. Şi o grămadă de „firi simţitoare” s-au grăbit să înşface nada: monahismul, prin urmare, este o alternativă la căsătorie. Călugării au versantul lor, noi pe al nostru. Dacă lucrurile ar sta în felul acesta, freamătul tensionat (pentru unii de-a dreptul disconfortul) pe care îl provoacă apariţia unui călugăr n-ar avea însă o justificare serioasă.
Realitatea este însă cu totul alta. Chiar dacă din raţiuni de ordin istoric diferitele mădulare ale Bisericii s-au „specializat” şi funcţionează în regim instituţional, aceasta este şi va rămâne un organism unitar. Şi în orice organism viu, competenţele diferitelor organe se distribuie pe principiul sincroni-cităţii, al simfoniei! Ele sunt împreună-lucrătoare, nu echivalente!
Într-adevăr, vocaţia monahală are un caracter intranzitiv („Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat” - Matei 19,11). Nu însă şi orizontul de aşteptări pe care experienţa monahală îl dezvăluie firii omeneşti în ansamblul ei.
Din acest motiv, nu rămânem indiferenţi, nu ne lasă reci prezenţa unui călugăr: jertfa lui, crucea pe care acesta a ales să o poarte nu îl priveşte numai pe el! Ea este pe deplin coerentă cu jertfa, cu crucea fiecăruia dintre noi, dacă am ales - sau nu - să o purtăm.
Monahismul este avangarda corpului ecclesial. Asemenea oricărui alt om, călugărul este rod al unirii conjugale. îmbrăcând marele şi îngerescul chip, el dezvăluie însă chipul pe care toţi, bărbaţi sau femei, îl vom îmbrăca la rândul nostru în împărăţia Cerurilor. Ieşind din rândurile mirenilor căsătoriţi (ponderea numerică a drept-slăvitorilor), el le face arătat, manifest, sensul eshatologic al conjugalităţii.
Nu avem, aşadar, nici un motiv să privim chiorâş monahismul. El nu destabilizează instituţia matrimonială, nici nu îi subminează temeiurile metafizice. Iar dacă ne simţim totuşi agresaţi, în forul lăuntric, la apariţia unui călugăr, înseamnă că opţiunea, adevărata noastră opţiune, corespunde într-o măsură mult mai mică decât ne place să credem declaraţiilor din care obişnuim să ne confecţionăm propria imagine de sine…

:|

[omulet]

Alynna, Doamne fereste sa privim chioras monahismul! Monahismul este FUNDAMENTAL pentru ortodoxie, si, prin ceea ce el aduce, pentru lume in general. Sa ne rugam sa nu se degradeze ci sa supravietuisaca in toata simplitatea lui mantuitoare!

[alynnna]

De acord cu tine omulet:) sper ca si cei din afara forumului (cei ce citesc mes. noastre) sa inteleaga aceasta:)

[vsovi]

În prealabil postat de AndreiB

iata definitia din dex:
elucubratie:Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [Var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration.
sau: 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală şi multă răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (Peior.) Combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. [Gen. -iei, var. elucubraţiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration]. [/b]
pot adauga si multa ura in postarea sorei Ory.
alte nedumeriri, stimate vsovi?

la adresa ta? de asta te-ei fi ofensat asha? ia citeshte incaodata dar tzine-te shi de dreptatea lui Dumnezeu ca am amintit eu in postarea mea o farmitura din ea luata de pe site...

mie dupa definitzia data imi pare ca ai ridiculizat shi batjocurit dar sa nu judecam ca cineshtie ce ai vazut shi ce este in sufletul tau, dar oricum nu ai vrut s-o lauzi pentru efortul depus, nici pe ea shi nici pe mine... nu-i asha?

shi apoi pe cine ai observat ca urashte ory, shi nu e intemeiat? daca tot ai descifrat doar ura presupusa a ei din text... poate totushi ai sa descifrezi shi alte sentimente... shi ma gandesc ca ura ei sa nu cumva sa fi lovit in pofta unora, ca de iubire de Hristos, nu se poate fara iubire de aproape, asha ca.... :dontgetit: , dar dumneata fiind nou pe forum, acuma nu ne-om apuca sa escaladam conflictul nostru ca doar... deci imi cer iertare pentru ofensa shi durerea pricinuita...:|

[AndreiB]

"Un lucru fundamental nu trebuie uitat: casatoria, dupa Sfanta Scriptura, este starea normala a relatiei umane in mersul ei catre imparatia lui Dumnezeu, monahismul este starea exceptionala doar. Datorita acestui adevar fundamental, Biserica a randuit, in conformitate cu vointa intemeietorului ei, ca starea casatoriei sa fie o sfanta taina, in timp ce tunderea in monahism numai o ierurgie."
Pr. Pufulete Silviu-Petre
http://www.crestinortodox.ro/Casatorie_sau_monahism_relatia_casatorie_sau_celib at-160-20817.html