Parintele Calciu

,,Ceea ce urmăreşte eseul nostru este însă războiul spiritual. Există multe similitudini între războiul în spirit şi cel dus pe plan politic: unele din aceste războaie erau duse pe motivul ciocnirii ouălor, cum a fost lupta dintre papi şi împăraţi, altele erau duse, cum e cazul cruciadelor, pentru cruce sau semilună, dar toate (sau aproape) au eşuat în războiul ouălor. Epoca dintre cele două războaie mondiale a dus la crearea imperiului sovietic, activ, agresiv, intolerant şi perfid. Realitatea este că perfidia sovietică nu avea nimic de a face cu subtilitatea, încât să nu fie văzută şi mirosită de la o poştă de democraţiile europene. Dar pentru că şi unii şi alţii ciocneau atunci ouăle la capătul gros, frăţietatea lor a fost plină de dragoste şi armonie.


Acesta este răstimpul în care, după o perioadă grea, Biserica Ortodoxă a obosit şi a adormit. O parte a Bisericii ortodoxe din ţările comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltă parte a adormit somnul conştiinţei. Violenţa şi opresiunea au în ele o forţă mistică şi această forţă vine de la diavolul. Dacă nu Ťispiteştiť bine duhurile (1 Ioan 4:1), după o presiune îndelung exercitată, vederea clară nu mai lucrează cum trebuie, argumentele încep să devină seducătoare, mintea caută justificări în sensul avantajelor sau al apărării prin compromis şi Ťsomnul raţiuniiť bune începe să nască monştri.

Cel mai uriaş adormit al perioadei de care vorbesc a fost Biserica Ortodoxă. În ţările comuniste europene şi în Rusia toată politica, după valul „revoluţiei” bolşevice şi după începerea colaborărilor cu regimurile instalate, era dusă de pitici morali şi intelectuali. Ei foloseau firele subţiri şi tari cu care înfăşurau Biserica (pentru celelalte categorii orice fel de fir era lucrativ) ca pe un uriaş, târând-o spre palatul puterii, spre supunere. O forţă uriaşă care ar fi putut schimba faţa lumii comuniste, în ciuda colaborării neruşinate a Occidentului cu conducătorii ţărilor din alianţa sovietică, dormea în timp ce piticii mişunau pe trupul uriaş. Încet-încet, ca şi Gulliver, Biserica s-a mişcat ca într-un somn spiritual susţinând lupta pentru ciocnirea oului la capătul gros. Dar o parte a acestei Biserici murea martiric mărturisind în cer şi pe pământ Calea, Adevărul şi Viaţa. Această forţă mistică a martirajului s-a înscris în substanţa esenţială a Bisericii şi a poporului, creând acea mişcare spirituală care a făcut din Ortodoxie – prin părinţii spirituali călugări şi preoţi – făclia neadormită a credinţei şi a nădejdii."

Mai mult:

http://atitudini.com/parintele-gheor...l-constiintei/

[Parascheva16]

Scrisoarea Testament a Părintelui Gheorghe Calciu către Părintele Iustin Pârvu şi către obştea mânăstirii Petru Vodă


“Prea Cuvioase Părinte Stareţ Iustin, Prea Cuvioşi Părinţi Ieromonahi, Ierodiaconi, Monahi şi fraţi ai obştii Sfintei Mănăstiri a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil,

Vine o vreme când oamenii trebuie să se oprească din goana lor şi să se gândească măcar o clipă la drumul pe care l-au făcut şi la ceea ce a mai rămas de împlinit. După toate aparenţele, Dumnezeu a hotărât să pună capăt zilelor mele pământeşti şi să mă cheme la El, să-mi ceară socoteală pentru toate faptele pe care le-am făcut în viaţa aceasta, bune sau rele.
Sunt speriat, că multe sunt păcatele mele, dar nu sunt deznădăjduit. Înaintea lui Dumnezeu nu se ascunde nici lacrima, nici din lacrimă o fărâmă… Şi El ia în seamă nu numai faptele noastre, ci şi strădaniile noastre. Şi cred cu tărie în cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”. Fără mila lui Dumnezeu, cine se poate mântui?!…

Mulţumesc lui Dumnezeu că înainte de a muri mi-a dat să vin pe la Mănăstirea Petru Vodă, să mă mai adap o dată la duhul creştin ortodox din care aţi făcut ţelul suprem al lucrării acestei mănăstiri şi al trăitorilor ei, că am primit mângâierea Sfântului Maslu şi podoaba binecuvântărilor. Prea Cuvioase Părinte Stareţ şi Prea Cuvioasă Obşte, introducerea această lungă a fost făcută în ideea de a-mi da binecuvântarea ca să fiu înmormântat în cimitirul mănăstirii, printre cei smeriţi şi printre cei nevrednici, deşi smerit n-am fost îndeajuns, iar nevrednic am fost cu prisosinţă. Curând după moartea mea va veni şi preoteasa Adriana, căci este în vârstă ca şi mine. Mi-a fost tovarăşă de o viaţă în lupta pe care am dus-o, în suferinţa prin care am trecut, în lacrimile pe care le-am vărsat împreună şi niciodată nu m-a părăsit în timpul vieţii. Prea Cuvioase Părinte Stareţ, binecuvântaţi să fie lângă mine şi în viaţa eternă de dincolo! Crucea să fie foarte simplă, numai numele şi data naşterii şi a morţii, cu un îndemn scurt către tot creştinul care va trece pe acolo să se roage pentru noi. Dacă voi muri în România, tot procesul înmormântării va fi mult simplificat. Dacă voi muri în America, lucrurile vor fi mult mai complicate, dar oricum va fi, doresc Părinte, să mă primiţi în cimitirul mănăstirii. Ştiu că înmormântarea mea va fi înconjurată de o anumită vâlvă, pe care n-o merit în moarte, precum n-am meritat-o nici în viaţă. Oameni vor vorbi, vor crea legende, dar Dumnezeu va deosebi adevărul de legendă şi mă va arăta aşa cum am fost, ca un păcătos şi nevrednic.

Dacă la înmormântarea mea va veni vreun episcop sau alt ierarh şi va dori să vorbească, să vorbească, căci Dumnezeu a dat arhiereului duhul învăţării, şi dacă el va tăcea, cine va vorbi pentru noi în faţa lui Dumnezeu?… Dacă însă nu va veni nici un ierarh, nimeni să nu vorbească, pentru că mai de folos este rugăciunea de iertare pe care cineva o spune pentru cel adormit decât toate laudele pe care o minte omenească le poate construi în fraze frumoase, dar care valorează mai puţin decât un simplu „Dumnezeu să-l ierte”.

Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greşi, poate crea false minuni. De aceea Vă rog, Prea Cuvioase Părinte stareţ, să găsiţi o cale prin care să împiedicaţi asemenea lucruri: fie că veţi lăsa la mănăstire un document, fie că veţi pune acest document în sicriul meu. Diavolul s-ar putea folosi de această mitologie populară spre a împiedica putrezirea trupului meu şi atunci ar putea fi rătăcirea din urmă mai mare ca cea dintâi.

Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău. Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.

Prea Cuvioase Părinte Stareţ, pentru viaţa mea aţi fost o mare binecuvântare, şi obştea, şi mănăstirea. Pentru toate dau slavă lui Dumnezeu şi-L rog să mă ierte pe mine păcătosul că mi-a dat dulceţi duhovniceşti pentru care eu n-am mişcat un deget şi oameni pe care nu i-am meritat. Vă sărut dreapta cu smerenie şi lacrimi de pocăinţă.”


28 octombrie 2006

Spitalul Militar Bucureşti Preot Gheorghe Calciu
(Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, Ed. Christiana, Bucureşti 2007, pag. 318 – 319).

[Parascheva16]

Complet aici:
PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006)


http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...ctombrie-2006/

În prealabil postat de Parascheva16

Dacă peste ani, din anumite nevoi de construcţie sau din alte cauze, trupul meu va fi dezgropat şi, spre uimirea multora, va fi neputrezit, preoţii să citească peste el rugăciuni de desfacere a blestemului, ca trupul să se risipească în cele din care a fost alcătuit, că nu de la Dumnezeu se va fi făcut minunea aceasta, ci din înşelarea celui rău. Să fie legaţi preoţii care m-au văzut să nu vorbească niciodată despre această minune falsă şi trupul pus într-o altă groapă spre a fi uitat pentru totdeauna.

Iata o pilda de smerenie a parintelui Ghorghe Calciu si o dovada de inainte-vedere. Un sfant se cuvine a fi cinstit, nu ingropat. Sa ne rugam sa se faca voia lui Dumnezeu in toate. Noua ne e mai de folos sa avem inca niste moaste intregi pentru inchinare. Noua ne este mai de folos sa acordam cinstire unui rugator smerit catre Dumnezeu. Unii cred ca sfintenia este un titlu onorific, ca la partid. Nu. E o dovada a noastra ca stim sa ne cinstim sfintii cu evlavie si cu smerenie. Daca suntem prea mandri ca sa recunoastem sfintenia altora si ne vedem pe noi sfinti, atunci e mai greu. Si avem de pierdut, din pacate.

[glykys]

Un articol de-al lui Razvan Codrescu, intr-o alta nota, il gasiti aici - http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

[bogdan81]

În prealabil postat de glykys

Un articol de-al lui Razvan Codrescu, intr-o alta nota, il gasiti aici - http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

Razvan Codrescu spune ca pot fi cauze naturale ale neputrezirii, mai ales ca din cap nu a ramas decat craniul, singurul care nu fusese invelit cu folie protectoare.
Se dovedeste inca o data sminteala pe care o provoaca unii agitatori din cauza carora lumea va ajunge sa se indoiasca pana si de minunile autentice.
Pentru ca exista realmente si minuni autentice, insa sunt promovate cele false.
Acelea ale parintelui Calciu probabil nu sunt moaste, fiindca capul e putrezit complet iar restul a ramas fiindca a fost acoperit cu folie.
Asta nu inseamna ca parintele Calciu nu e sfant.
Dar ce spuneam, acolo la Petru Voda este un viespar eretic din cauza carora se vor mai sminti inca multi.

[catehumen]

Pr. Calciu a fost cumva legionar?

În prealabil postat de catehumen

Pr. Calciu a fost cumva legionar?

Buna intrebare, catehumen. Din pacate, raspunsul e afirmativ, deci nu poate fi canonizat.

În prealabil postat de bogdan81

Razvan Codrescu spune ca pot fi cauze naturale ale neputrezirii, mai ales ca din cap nu a ramas decat craniul, singurul care nu fusese invelit cu folie protectoare.
Se dovedeste inca o data sminteala pe care o provoaca unii agitatori din cauza carora lumea va ajunge sa se indoiasca pana si de minunile autentice.
Pentru ca exista realmente si minuni autentice, insa sunt promovate cele false.
Acelea ale parintelui Calciu probabil nu sunt moaste, fiindca capul e putrezit complet iar restul a ramas fiindca a fost acoperit cu folie.
Asta nu inseamna ca parintele Calciu nu e sfant.
Dar ce spuneam, acolo la Petru Voda este un viespar eretic din cauza carora se vor mai sminti inca multi.

Iata imagini cu trupul intreg al parintelui Gheorghe Calciu si marturii:

http://www.youtube.com/watch?v=EEOViFN1s8U

[bogdan81]

În prealabil postat de antoniap

Iata imagini cu trupul intreg al parintelui Gheorghe Calciu si marturii:

http://www.youtube.com/watch?v=EEOViFN1s8U

Eu nu vad ca ar fi intreg. Capul e acoperit si nu se vede.
Razvan Codrescu spune ca e doar un craniu cu barba, in timp ce restul trupului a ramas neputrezit fiindca ar fi fost acoperit cu folie protectoare.
Nu o spun eu, Codrescu o spune.