Impotriva Halloween-ului

[C.tin]

Originile diverselor tradiţii de Halloween nu au o dată exactă. Ele se pierd în negura timpului, contopindu-se cu istoria celţilor care populau nordul Britaniei şi Irlanda de azi. Sărbătoarea Halloween-ului era strâns legată de preocupările oamenilor acelor vremuri. Calendarul lor era unul simplu şi includea două anotimpuri: vara (sau sezonul recoltelor) şi iarna (care începea la 1 noiembrie), viaţa şi moartea, Beltane şi Samhain. Şi cum 1 noiembrie reprezenta începutul sezonului morţii, noaptea care preceda această zi a devenit şi noaptea în care era sărbătorit zeul întunericului şi al umbrelor, Anwinn. Credinţa era că în acea noapte spiritele celor care muriseră în timpul anului se întorc printre cei vii, căutând ajutor de la aceştia pentru a trece în lumea umbrelor.
Halloween-ul era, de asemenea, noaptea în care zânele se deghizau în oameni sărmani şi mergeau din uşă în uşă pentru a cere ajutor, răsplătindu-i pe cei care le ajutau şi creându-le neplăceri celor care nu le deschideau.
În anul 43 după Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriului celtic. Pe parcursul a patru sute de ani cât a durat ocupaţia, două festivaluri de origine romană (ziua Feralia - comemorare a morţilor şi cea a zeiţei Pomona - sărbătoarea recoltelor) au fost îmbinate cu celebrarea tradiţională celtică a Samhain-ului.
Străvechiul festival Samhain a fost denunţat însă de Biserica catolică ca fiind un cult de adulare a demonilor. Pentru a o contracara, în secolul al VII-lea Papa Bonifaciu al IV-lea a desemnat data de 1 noiembrie ca „Ziua tuturor sfinţilor”, în onoarea şi memoria sfinţilor şi a martirilor. În jurul anului 1500, nimeni nu mai putea face vreo diferenţă între cele două sărbători: Samhain şi All Saints’Day. Acum era „All Hallows’Day” (Ziua tuturor sfinţilor), iar noaptea precedentă - „All Hallows’ Evening” (Ajunul zilei tuturor sfinţilor). Timp de 200 de ani, cele două evenimente s-au desfăşurat concomitent, iar Biserica romano-catolică şi-a dat seamă că încă nu reuşise să înlăture ritualul păgân. Papa Grigorie al III-lea a interzis folosirea costumelor şi machiajelor hidoase, lăsând, în schimb, tradiţia colindului din poartă în poartă, unde tinerii puteau să se deghizeze în îngeri sau demoni.