Vorbele care ucid!

[Yasmina]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Unele din mesajele la filmul de mai sus:Quit social media | Dr. Cal Newport | TEDxTysons,intaresc ceea ce sustine filmul,initial am pus si varianta in engleza dar mesajul era prea lung:
1.Amy M-acum 8 luni
Am renuntat la toate mijloacele mele de social media și sunt mai fericita cu viața mea pentru că o trăiesc, nu o înregistrez, nu o împărtășesc, nu postez despre ea și nu o verific pe a altora! Nu există comparații nesănătoase, nici relații sociale simulate, nici timp pierdut verificand informatie pe care nu trebuie să o știu, doar momente reale și o experiență deplină, care nu a fost postată online, pentru oamenii cu care am fost la scoala cu ani în urmă . FĂ-O!
Are 1242 de like-uri.

2.BeastBrook - acum 4 luni
Acum trei saptamani mi-am dezactivat Fcebook si ma simt cu adevarat ca si cum as fi iesit din Matrix.
Are 916 like-uri.

3. AdamAKTV-acum 3 luni
Mi-am șters toate conturile mele de pe rețele sociale. Facebook, Instagram, Snapchat și chiar ticălosul Tinder. Și mă simt extraorrdinar, nu simt că trebuie să mai demonstrez nimic. Are 794 like-uri.

4.Atli Tobiasson-acum 5 luni
Singurul mesaj pe care social media mi l-a dat, este că mă simt mai puțin activ decât prietenii mei, ceea ce mă face să mă simt singur, gelos, mai rău și mai deprimat.
Are 591 like-urri. Asta pune degetul pe rana ,unde este problema principala la multi tineri ,scaderea stimei de sine.Si mesajul de dedesubt la fel.

5.Talia Hart- acum 5 luni
Am 15 ani si am renuntat la social media ,ptr ca ma facea sa ma compar cu altii, si imi scadea respectul de sine.Ma facea saa ma simt atat de rau dar sunt mult mai fericita acum.
Are 431 like-uri.

Acesti tineri au luat o decizie. Altii nu pot, asa cum spunea in filmul lui Cal Newport,sa ia o decizie majora, nu au putere sa se detaseze de turma. Aici in film se vorbeste de lucrurile care dauneaza la social media ,mai mult soft. Nu s-a vorbit nimic de lucruri si mai daunatoare decat anxietate,pierdere de timp,scaderea ancorari in prezennt etc, nu sa vorbit de hartuire, vorbe dure.
Mai sunt multe mesaje care sustin ideea filmului, despre iesirea din social media,ceea ce este mai rreprezentativ decat orice studiu, cum am spus sutele de like-uri,la unele mesaje ,unele si cu peste o mie cum am aratat.

Eu nu-i inteleg de fel pe acestia care se plang de self esteem raportat la activitatea pe conturile de socializare. Mai precis care este resortul prin care iti submineaza personalitatea si linistea interioara?Trebuie intradevar sa fi gelos ,rautacios si ofticos din fire ca sa te indispui ca un alt coleg sau"prieten" tocmai a avut un succes.

La urma urmei,tot trebuie sa iesi din casa si sa accepti realitatea ca nu provii dintr-o familie cu bani,de succes si ca trebuie sa infrunti viata cu orice pret posibil.
Eu gasesc chiar un efect constructiv ,in faptul ca oamenii isi dezvaluie momente si activitati din vietile lor care pot fi interpretate drept interesante de urmat sau inspirationale.

Acela care are probleme de adaptare si acceptare a unor oameni de succes ,acela denota niste trasaturi de boala sufleteasca ,care vor duce ulterior la chestii mai grave.
Faptul ca nu poti sa accepti existenta ta mult mai banala decat a altuia ,sa zicem a unui rock star -spune multe despre echilibrul tau interior;spune multe depre ego-ul tau necopt si multe altele.
Ca sa nu mai spunem,ca noi ca si crestini trebuie sa ne cunoastem lungul nasului si sa ne ocupam de chestii mult mai profunde.


Care este diferenta intre viata reala la un colegiu national ,sa zicem,unde invata in pondere mai multi adolescenti cu familii de succes si ceilalti care nimeresc acolo ,din intamplare si care provin din familii marginale?
Mai este nevoie de Facebook,Tinder ,Snapchat si alte dracovenii ca sa te simti inadaptat intr-o comunitate de invatamant?

Scuze ,pt comentariul cam off topic, insa eu nu inteleg care este treaba cu atata super-protectie ,sa nu ranim sentimentele unor oameni slabi,bolnaviciosi sufleteste ,care sunt atat de centrati in propria satisfactie incat succesul si evenimentele fericite ale altora ,le fac rau si-i nefericeste.

Poate nu am inteles eu bine si chiar as dori explicatii in acest sens.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

Poate nu am inteles eu bine si chiar as dori explicatii in acest sens.

Explicatii ? S-a gasit un nou vinovat: Facebook-ul, cand de fapt problemele apar de la necredita. Acum vreo suta si cincizeci de ani vinovat era drumul de fier si locomotiva cu aburi. Acuma sunt retelele de socializare.

Am cont pe face-book si intru o data pe luna, daca nu cumva mai rar. Si nu fac cine stie ce efort ca sa rezist cine stie carei ispite. Pur si simplu m-am saturat sa vad ca amicul X, pe care nu l-am intalnit de 1000 de ani, a fost la Poiana Brasov si s-a pozat cu un hardau de mititei in fata si cu o bere pe cap. M-am saturat sa vad ca amica Y a dat like la un like dat de amicul Z la un film sharuit de X si facut cu telefonul de W.

Pierdere de timp. In afara de unii pe care-i inteleg, fiindca isi fac publicitate pe face-book, in rest am o parere rezervata despre oricine petrece mai mult de maxim o ora pe saptamana cu aceasta metoda de pierdere a timpului net mai eficienta decat televizorul.

[AlinB]

E la fel ca alcoolul.

Unii pot bea cand au chef ca stiu ca nu pot sau nu vor sa bea mai mult de un pahar.
La altii e pericol mare sa aiba si o bere in casa..

Desigur, problema in sine nu e alcoolul in sine, dar in functie de gravitatea patimii, pentru unii e mai bine sa nu il aiba deloc in preajma.

Si cei din prima categorie n-ar trebui sa se fuduleasca cu "abstinenta" lor ci sa-si aduca aminte de vorba aia: suma viciilor este cam aceeasi la toata lumea, doar forma si ponderea lor difera.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Explicatii ? S-a gasit un nou vinovat: Facebook-ul, cand de fapt problemele apar de la necredita. Acum vreo suta si cincizeci de ani vinovat era drumul de fier si locomotiva cu aburi. Acuma sunt retelele de socializare.

Incep cu mesajul asta.
Este vorba de libertate de alegere.Am mai spus-o in urma cu cateva luni.Era o emisiune in care erau intervievate niste tinere si erau intrebate daca au Facebook si alte chestii,nu stiu detalii ca nevastamea a vazut la TV.Vreo 10 sau mai bine au spus ca au si vreo 3 ca nu au.Astea 3 care nu aveau ,erau tratate de parca erau niste extraterestre.Cum sa nu aveti facebook,numai un pic daca mai insistau si le intrebau daca sunt normale.Si va intreb unde este libertatea de alegere?

Sau am vazut niste articole in care spuneau ca nu aveau cont de Facebook Brrevik (si mai era unul un alt psihopat din asta care nu ii stiu numele) si cumva cei care nu aveauu cont erau bagati in oala cu ei ,cu psihopatii astia.
Si cineva totusi va zice:"Au libertate de alegerre!"
Si eu va voi spune iara:"Oare chiar au!Nu i-a legat "limba" alora de niste psihopati???" Daca tu imi zici ca sunt tampit daca nu fac aia,deci "norma sociala " spune ca sunt un tampit daca nu fac nu stiu ce ,Oare am libertate de alegere? Oare nu trebuie sa imi sustin si eu pozitia undeva

Un coleg a fost sunat de te miri cine, daca nu vrea actiuni la Facebook.Ba frate eu asa ceva de cand sunt nu am mai auzit, sa te sune careva:" Nu vreti actiuni la firma CUCU???" fara ca eu sa i-o cer. Va spun eu o societate prapadita.


Noi tacem, si altii isi fac reclama la firma asta, fara nici o responsabilitate.Am mai vorbit la un moment dat despre "Spirala Tacerii" si mai ales cum putem trece de ea.
http://gandeste.org/general/spirala-...social-2/48314

Oamenii astia care au facut reclama asta ticaloasa:"Cine nu e pe Facebook nu exista!" au cunoscut niste elemente dinastea psihologice.

https://crinalauraluca.wordpress.com...oelle-neumann/

Fragment:
"În viziunea cercetătoareai, termenul de spirala tăcerii face referire la presiunea pe care indivizii sunt supuși atunci când nu își susțin opiniile în societate, din cauză că ei cred că sunt în minoritate. Aceasta susține că mass-media are un rol decisiv în influențarea opiniei publice. De exemplu, atunci când sunt tratate niște teme care privesc societatea, controversate sau care stârnesc polemici, opinia publică va avea tendința să își modeleze crezul în funcție de ceea ce este prezentat în presă, de modul în care aceasta ia atitudine în legătură cu acel subiect.

Teoria denumită de cercetătoare spirala tăcerii are câteva premise pe care se bazează, care sunt evidente și în societatea actuală. În primul rând, indivizii își doresc integrarea într-un colectiv pentru a nu fi izolați. Această teamă pe care o resimt indivizii nu face decât să accelereze spirala tăcerii. Cercetătoarea a întemeiat această premisă pe baza cercetărilor psihologului Solomon Asch.

Acesta a demonstrat că indivizii vor ignora argumentele și dovezile clare date de către conștiința lor, aliniindu-se la opinia pe care o are grupul și la presiunea pe care o exercită acesta.
În al doilea rând, indivizii care nu sunt conform normelor scrise/ nescrise ale societății sunt marginalizați.
În al treilea, rând indivizii cărora le este teamă de izolare verifică din când în când care este tendința pe care o adoptă opinia publică, starea în care se află ea la un moment dat.

În al patrulea rând toate încercările indivizilor de a fi conform opiniei publice, afectează modul în care se comportă în societate, dar și modul de gândire pe care îl adoptă.
Individul, nu de puține ori, adoptă tăcerea atunci când are ceva de spus împotriva a ceea ce gândește majoritatea, pentru a nu fi dat la o parte și izolat de către aceasta.
În ultimul rând, toate acțiunile care îi conduc pe indivizi la ideea de conformism mențin opinia publică.

Mass-media are puterea de a dirija opinia publică într-o anumită direcție, pe care ea a modela-o, și, astfel încât, iau naștere două fenomene, care au fost foarte bine conturate în acest volum. În primul rând este vorba de crearea minorității tăcute, iar în al doilea rând de crearea majorității tăcute.

Minoritatea tăcută reprezintă acele grupuri de indivizi pe care mass-media nu îi influențează, așadar, ei nu se regăsesc în opinia pe care mass-media o impune. Aceștia nu reprezintă un opozant care să afecteze opinia generală a societății. În cel de-al doilea caz, majoritatea este tăcută, adică nu susține activ discursul mediatic, deoarece mass-media susțin ideile unor personalități importante sau lideri și nu al majorității.
..."
Si citind astea de mai sus subliniez din nou ca eu vorbesc de faptul ca tanarul nu are o libertate de alegere reala.
Caz concret .Un parinte a avut probleme cu copilul mare pe Facebook si a hotarat ca copilul celalalt sa nu aiba Facebook.Copilul se trezeste uneori cu o zi inainte ca ia trimis o colega pe WhatsApp ca e ultima zi de dat bani ptr diverse activitati la clasa.Libertate as vedea daca dirigintele ar fi obligat sa foloseasca si alte cai de a trimite mesaje,gen mail.
DEci vorbesc de libertate de alegere.Eu nu vreau Fb, sa am o alta alternativa sa comunic,ma refer elevul roman.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Yasmina

Scuze ,pt comentariul cam off topic, insa eu nu inteleg care este treaba cu atata super-protectie ,sa nu ranim sentimentele unor oameni slabi,bolnaviciosi sufleteste ,care sunt atat de centrati in propria satisfactie incat succesul si evenimentele fericite ale altora ,le fac rau si-i nefericeste.

Poate nu am inteles eu bine si chiar as dori explicatii in acest sens.

Sa iti dau un exemplu asa mai direct.Copii si tinerii se mai bat, asa a fost si va fi mereu.Dar care e diferenta, cum se intampla cu ani in urma si cum se intampla uneori acum.
Se mai bateau isi umflau "capul", si stiai tu si aia din clasa care au fost pe acolo.Si cumva dupa un timp ,uitai ca ai luat bataie, ca ai dat mai putin decat ai capatat.
In zi de azi in acelasi tip de conflict ,ala mai tare ia si pe unul sa filmeze,ii sparge maxilarul si nu ajunge trebuie batjocorit si in public sa il vada tot orasul,pus filmul batai pe Fb. Si am mai spus Scoala si Politia de multe ori se spala frumos pe maini.Ma rog am stiut un caz concret.
Dar mai sunt si minuni,rare dar sunt.La Oradea Politia romana s-a autosesizat.
http://www.bihon.ro/imagini-socante-...scenta/1832796
Trei fete,mai curand "golance" dupa comportament au batut pe o fata.Da trei contra unu si bineinteles vitejia a fost pusa pe Fb.In sfarsit Politia Romana sa autosesizat.Si e bine ca a facut-o ea,caci daca te duceai unul ca persoana sa le spui direct :"Ma grasilor voi ce faceti aici???...Asteptati pensia?" Te luau de par si iti dadeau si un sut pe undeva.
ASa daca sau autosesizat e lucru mare. Daca singuri si-au pus niste intrebari ,adica totusi e Politia Romana.

Aici eu treaba o vad simplu. Tanarul(sau tinerii,tinerele)a batut ,batjocorit si pus pe Fb .Politia sesizare
- ->folosire film ca proba in proces->Casa de corectie sau masuri coercitive dure.Munca tata ,munca multa, ca se adapteaza ei dupa munca multa,maini aspre, nu mouse .
ASta e un exemplu care mi-a venit acum in cap.Fiind camm tarziu ma opresc odata Yasmina. Dar si ce parere ai ptr stima de sine ,intre a lua o bataie unde sa te vada putini,si una unde sa te vada multi unde esti si batjocorit . Care crezi ca face ca sufletul sa se curete de rani mai iute,ca trupul se reface la fel?

[Iorest]

În prealabil postat de Yasmina

Eu nu-i inteleg de fel pe acestia care se plang de self esteem raportat la activitatea pe conturile de socializare. Mai precis care este resortul prin care iti submineaza personalitatea si linistea interioara?Trebuie intradevar sa fi gelos ,rautacios si ofticos din fire ca sa te indispui ca un alt coleg sau"prieten" tocmai a avut un succes.

Nu e nimic de înțeles, când e să se instaleze anxietatea sau depresia nu întreabă pe nimeni și multe tulburări nu au nicio logică.

La urma urmei,tot trebuie sa iesi din casa si sa accepti realitatea ca nu provii dintr-o familie cu bani,de succes si ca trebuie sa infrunti viata cu orice pret posibil.

Când ieși din casă n-ai cum să vezi tot parcursul de viață al diferiților oameni care au o stare de spirit mai bună, din contră mai observi și gafele sau stupizeniile care ridică voalul de pe ei ori în lumea virtuală rareori există hibe la cei versați în a-și șlefui fără cusur profilul și imaginea de sine ce se vrea a fi transmisă.

Și chiar și pe stradă frustrează într-o măsură cocalarii și neatenții care de exemplu produc pericol în trafic conducând mașini scumpe sau care nu sunt atenți la drum din cauza preocupării cu gadgeturi scumpe.
E clar că vreo 90% din cei cu mașini scumpe de exemplu nu le merită, ori pentru că nu le-au produs ei, ori pentru că sunt făcute din escrocherii, evaziune sau dintr-o formă prostituție pe interes.

Până la urmă frustrarea poate veni și dintr-un simțământ al dreptății și al echitabilității în viață vizavi de valoarea muncii individuale a fiecăruia, condițiile de muncă și calitățile intelectuale.
Într-o echitate perfectă nu ar fi normal ca un manelist sau un rapper din Statele Unite care propagă patimile grosolane în milioane de oameni și are un IQ de maxim 100, să câștige mai mult decât un profesor universitar doar pentru că bufonul e urmat de miriade de idioți sugestionabili la publicitate.
.

Eu gasesc chiar un efect constructiv ,in faptul ca oamenii isi dezvaluie momente si activitati din vietile lor care pot fi interpretate drept interesante de urmat sau inspirationale.

Asta e și problema că efectul constructiv ar putea să fie invers, adică dacă nu ai anumite activități considerate inspiraționale în timpul tău istoric, dacă nu ai un anumit statut, dacă nu citești literatură tip Tolkinen, nu frecventezi cafenele culturale scumpe, nu vizualizezi anumite seriale, nu ai copii, familie, casă, excursii dese, mâncat la restaurant zilnic, ceasuri, telefoane, ochelari de soare, ținute și gadgeturi de o anumită cotă, saună, fitness, ștranduri exclusiviste să fi considerat un om care trăiește într-o formă de „mizerie existențială” raportat la posibilitățile vremii pe care alții le au și le exploatează în timpul biologic al vieții lor.

Pe lângă asta multitudinea de informații dă impresia că activitățile se petrec zilnic, pe când poate ele sunt dispersate în timp, dar mediul facebook le comprimă de parcă alții ar avea agenda zilnică atât de încărcată.

Acela care are probleme de adaptare si acceptare a unor oameni de succes ,acela denota niste trasaturi de boala sufleteasca ,care vor duce ulterior la chestii mai grave.
Faptul ca nu poti sa accepti existenta ta mult mai banala decat a altuia ,sa zicem a unui rock star -spune multe despre echilibrul tau interior;spune multe depre ego-ul tau necopt si multe altele.
Ca sa nu mai spunem,ca noi ca si crestini trebuie sa ne cunoastem lungul nasului si sa ne ocupam de chestii mult mai profunde.

Care este diferenta intre viata reala la un colegiu national ,sa zicem,unde invata in pondere mai multi adolescenti cu familii de succes si ceilalti care nimeresc acolo ,din intamplare si care provin din familii marginale?

Un copil din familii marginale nu nimerește la întâmplare la un colegiu de prestigiu unde e competiție, din contră adesea ajunge acolo pe foarte multă muncă și în competiție directă cu alții pentru care părinții trag sfori și influențe să fie acolo și-și permit să le dea și meditații.
Până și Andrei Pleșu spunea că el a învățat în liceu pentru că era un copil de la țară și a vrut să demonstreze.

El poate va fi printre primii, dar statutul social îl va limita mereu de la un nivel maximal de viață până când va ajunge să se pună pe picioare.

Ca să fim bine înțeleși există oameni care au singurul merit în viață de a nimeri într-o familie bună, fără să exceleze la nimic.
Faptul că unuia i-a dat viața o pleașcă de bunăstare nu e deloc de invidiat, dar până să ajungi la nivelul unui astfel de om dacă el nu se autodistruge prin droguri și cheltuieli iresponsabile va fi foarte greu și mult de tras, ba mai mult în școală oricâte acte de indisciplină și dezinteres pentru învățătură ar avea un astfel de ins, mereu va avea propteaua și va cădea în picioare.
Poate va influența și concurența pe posturi ulterior prin relațiile lui și va ocupa din nou un loc direct față de alții care au învățat, va avea întâietate la căsătorie cu fete de nume bun datorită familiei, etc.

Frustrarea nu e că unul are pe merit și muncă, ci că unul fără merit, fără muncă ocupă un loc nemeritat în disprețul legilor, normelor și al legii competiției doar pentru că are o proptă, sau e într-o anumită familie în care părinții chiar au făcut ceva în viață.

Scuze ,pt comentariul cam off topic, insa eu nu inteleg care este treaba cu atata super-protectie ,sa nu ranim sentimentele unor oameni slabi,bolnaviciosi sufleteste ,care sunt atat de centrati in propria satisfactie incat succesul si evenimentele fericite ale altora ,le fac rau si-i nefericeste.

Egoul se exacerbează la maxim pe facebook, un om care are un nivel mare de trai, ar fi fericit pur și simplu n-ar trebui să-i anunțe pe alții ca un disperat cu fel de fel de poze.

Câte poze pune Țiriac(senior) cu privire la distracțiile lui, cei din tagma lui n-au nevoie să-i înștiințeze pe alții despre statutul exclusivist ei îl trăiesc din plin în liniște, nu epatează.

[Jonnyw2013]

"Politicienii își dau cu părerea. Analiștii și comentatorii, invitați în studiourile televiziunilor, își dau cu părerea despre părerile politicienilor.

Editorialiștii și bloggeri își dau cu părerea pe site-uri și platformele digitale despre părerile politicienilor și părerile analiștilor și comentatorilor văzuți la televizor.
Apoi, postacii de pe site-uri își dau cu părerea despre părerile editorialiștilor și bloggerilor. Unele păreri ale postacilor sunt mai bune decât ale autorilor, altele sunt stupide, dar cea mai palpitantă situație este când se încaieră postacii în păreri.
La rândul său, publicul își dă cu părerea despre părerile celor amintiți până acum. Părerile sunt împărtășite vecinilor și rudelor, dar multe sunt făcute publice și pe Facebook. Care generează, firesc, alte păreri.
Astfel, se mișcă un volum uriaș de păreri în societatea românească, care se propagă cu o eficiență mai mare decât circuitul apei în natură. Poți să reziști o zi, chiar două-trei, fără apă caldă la baie, dar dacă n-ai nicio părere despre o părere auzită sau citită este de-a dreptul regretabil și dubios. Chiar nu ești om dacă n-ai o părere! Ori ești fraier ori ești cyborg. Părerea este un drept fundamental al omului.
Cu cât emiți mai multe păreri, cu atât ești mai respectat, câștigi notorietate și, dacă ești norocos, chiar și bani. Se câștigă bani frumoși din păreri, în România. Păreri inutile pentru cei care așteaptă fapte. Nu contează dacă ești competent (termen pretențios!), dacă „ești pe felie” – cum se spune – dacă ești specialist sau ai habar de ceva.

Oricum, „scara valorilor” s-a frânt demult și a devenit o movilă de surcele. În valorile noastre există o mare bulibășeală. Tocmai de aceea, nu strică niciodată să-ți dai cu părerea, ca să fie acolo, cine știe, poate o descoperă cineva și își dă cu părerea pe seama părerii tale.
Trebuie să profiți de această libertate a datului cu părerea despre orice. În „Epoca de Aur”, nu aveai voie să-ți exprimi decât o singură părere: cea a partidului, formulată de „conducătorul iubit”. Dacă aveai o altă părere (călcai pe bec), atunci erai sancționat atât de tare, încât nu-ți mai ardea niciodată să-ți mai dai cu părerea sau îți dădeai cu părerea în șoaptă, să nu te audă cineva și să-ți toarne părerea la Securitate. Bine că am scăpat de vremurile acelea! – e o părere.
În prezent, este imposibil de calculat ori estimat, în decursul unui an, de exemplu, care este raportul dintre volumul de păreri și lucrurile făcute concret în domeniul despre care s-a dat cu părerea. De pildă, care o fi volumul de păreri emise despre autostrăzi și numărul real de kilometri care s-au construit în România? Care o fi bugetul de păreri despre sistemul medical românesc și numărul de spitale construite ori reabilitate? În aceste cazuri, păreri sunt aceleași.
Ar trebui să se organizeze un Campionat Național al Datului cu Părerea. Tot nu prea avem ceva important de făcut în Anul Centenarului Marii Uniri. Să fie mai multe probe: de viteză, de rezistență, chiar și un maraton al părerilor. Campionatul să fie finanțat de Parlament, de Guvern, de televiziuni, sponsori se găsesc, nu intru în detalii. Ce varietate de păreri va crea o astfel de manifestare!
Apoi, dacă tot suferim de lipsă de idei la nivel național, măcar să înființăm o Bursă a Datului cu Părerea, în care să se tranzacționeze părerile oamenilor politici, comentatorilor și analiștilor la diferite cotații. Oare la ce cotații bursiere ar putea urca părerile lui Dragnea? Sau ale lui Firea, de exemplu? Numai brockerii ar putea să formuleze păreri competente în astfel de investiții.
O instituționalizare a datului cu părerea ar oferi românilor iluzia că timpul trece cu folos, că fiecare individ este important, că a făcut ceva (decât nimic!), că situația este sub control și că, până la urmă, viața în România este un izvor nesecat de păreri. Este doar o părere."

Preluat de pe https://www.forbes.ro/datul-cu-parerea-104548

Da, ne dam cu parerea in orice, ne agitam,ne aparam ideile ,chiar daca adevar mare in ele ,nu e de multe ori . Politica e de baza, aici, tot romanul se stie. Chiar daca ar fi bine macar vreo 6 luni sa tacem, dupa niste alegeri (Vorbesc la modul general), sa ii lasam pe noi alesi sa faca ceva ,ne dam cu parerea jignim suntem filosofi.Despre fotbal, a asta nu il mai pun, se intelege ACOLO TOTI NE STIM.
La tenis ,eh aici e mai profund, ce daca baietii poate nu au luat o racheta in viata lor in mana ,dar daca pot s-o jigneasca un pic pe Simona, sa figureze ei putintel???...e OK! De ce NU! La astia domnule sa le ceara parerea, nu la Darren Cahill,ala e varza ce mai(sic);-))!!!

[Jonnyw2013]

Avand in vedere ca social media este manipulata vadit (a dovedit-o si ultimul scandal Cambridge Analytica)si eventuale studii despre impactul Fb asupra familiilor,tinerilor,oamenilor in general nu sunt facute,sau daca sunt facute nu sunt mediatizate corespunzator ca sa nu strice niste afaceri imbecile.DAtoria noastra ca oameni care am trait si inainte de Fb,trebuie sa aratam tinerilor cum a fost si inainte, si eventuale situatii care nu sunt OK sa le scoatem in fata.
Una din situatiile care m-a impresionat ,dar sunt multe situatii care au acelasi tipar:

Poveste adevărată: "Internetul mi-a distrus relaţia şi viaţa!". Află de ce!

Mă uitam zilele trecute pe nişte poze vechi de familie, împreună cu mama. Şi mi-am dat seama că trăiesc în epoca greşită. Îmi doresc o viaţă stabilă şi împlinită lângă un om care să mă iubească până la moarte, să îmbătrânim împreună şi să ne legănăm nepoţii pe genunchi. În loc de asta trăiesc în epoca vitezei, a Internetului, a informaţiei, a fast food-ului şi a fast-love-ului.
Nu mai suntem altceva decât nişte piese de schimb într-un uriaş mecanism de consum. Ne schimbăm partenerii precum garderoba, iar cine nu se adaptează nu are decât să sufere.

Relaţia mea a început frumos, promiţător, şi nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc că ea va dura o veşnicie. Eram împreună de trei ani când mă aşteptam ca relaţia noastră să se oficializeze, nu să se destrame. În loc de asta am asistat neputincioasă la înlocuirea mea pe "peretele" de Facebook al iubitului meu cu o alta, mai tânără, mai interesată de "activităţile" lui online, dar aflată la mii de kilometri distanţă. Aparent imposibil de crezut că aşa ceva îţi poate distruge o căsnicie, nu?

La început am luat această activitate frenetică a lui ca pe ceva de amuzament, ca o noutate, aşa cum a luat-o toată lumea. Amândoi aveam activitate de birou la serviciu, dar pe mine niciodată nu m-a prins această socializare online ca pe el. Citesc ştiri pe Internet, mă informez, am email, nu sunt o înapoiată din punctul ăsta de vedere, dar mai mult decât atât prefer relaţiile umane vii şi neintermediate de un ecran şi o tastatură.

Cu timpul însă, relaţia noastră s-a schimbat de am ajuns să aflu de preocupările lui sau de stările lui, dispoziţiile lui de pe Facebook, în loc să mi le spună prin viu grai, acasă. Chiar şi când venea de la serviciu tot pe computer îşi încheia seara. Nu mai stăteam la masă împreună, nu mi ieşeam aproape deloc împreună, pentru că el era mai pasionat de ce se întâmpla pe acel "perete" virtual decât de viaţa noastră.

Mi-am făcut şi eu un cont acolo ca să văd ce e aşa special. Nu m-a prins "microbul", dar am început să folosesc acea unealtă ca să fiu mai aproape de el. Măcar virtual. Am fost astfel martoră la apropierea lui treptată de o domnişoară care trăieşte în altă ţară, a fost iniţial la studii apoi a rămas acolo, şi cu care ajunsese că împărtăşească în fiecare zi impresii despre lucruri aflate pe Internet, muzică, filme, reportaje orice.

Practic relaţia asta a lui cu ea s-a legat virtual şi a ajuns, în cele din urmă, astă vară, când s-au întâlnit pentru prima dată, să fie o relaţie reală. Să se îndrăgostească şi să renunţe la viaţa noastră. Am fost schimbată cu un nume şi o mică poză. Toate amintirile noastre reale, sentimentele noastre, dragostea, promisiunile, visele, toate s-au diluat în faţa unei realităţi virtuale. Chiar când scriu aceste rânduri îmi dau seama cât de artificial sună. Şi totuşi asta e ceea ce mi s-a întâmplat. Eu, o femeie încă tânără – am 28 de ani – frumoasă, gospodină, iubitoare, am fost schimbată cu o idee, nişte scurte conversaţii virtuale, like-uri, share-uri, impresii pe marginea unor evenimente la care niciunul dintre ei nu fusese, doar le citiseră.

Sunt singură de mai bine de jumătate de an, de când el a preferat să aibă o viaţă pe jumătate online în locul vieţii noastre reale, şi mă tot gândesc la ce mă aşteaptă. Ăsta e viitorul? Asta e viaţa la care trebuie să ne adaptăm? Ăsta e progresul? Avalanşa asta de informaţie şi îmbunătăţirea comunicaţiilor, softul ne dăunează la partea hard a vieţii. Înşelatul şi posibilitatea de a schimba partenerul au devenit atât de facile cum, încât e probabil foarte greu să rezişti tentaţiei. Ce şanse mai sunt să ai acum o relaţie normală umană, să-ţi întemeiezi o familie, să faci planuri de viitor, când totul se poate schimba într-o clipă, cu doar un clik pe Internet?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.

http://www.eva.ro/dragoste/relatii/p...col-40133.html

[Jonnyw2013]

Sa fii imbecil si nesimtit, a devenit un mod de viata pe Retelele asa zis sociale, Ultima situatie cand Simona Halep este implicata intr-o situatie in care ea nu are nimic de acolo. Dar rautatea unora doare. Domnule daca lui Serena nu ii merge bine, trebuie sa mai sufere nu stiu cine din lumea asta.????... Si pana la urma ce a zis rau si Tiriac, Serena nu are 36 de ani ? Sau nu are 90 de Kg? Sa il cheme la cantar, sa dovedeasca contrariul ,dar sa nu implice nimeni pe Simona, in tot felul de rahaturi.Unii nu inteleg ca varsta unora a cam crescut ,si e cam vremea retragerii. Ma rog locul 450 nu il mai punem la socoteala.

Ce nu inteleg eu cum in lumea asta bloguri de sport, sau de diverse chestii, vorbesc si nu pun un nume concret undeva la vedere. Deci nu ang@4allsurfaces ce e ala ang,care e numele tau la vedere ca e usor sa jignesti de sub pseudonim. Ang a jignit un om, nu un om fara identitate cunoscuta cum este el.

"Comentariul tau e STUPID!" Darren Cahill se implica in schimbul Serena - Tiriac! Replica acida a antrenoruluiShare on TwitterShare on Google+Comentarii (0)
Simona Halep e implicata fara sa vrea in schimbul de replici dintre Serena Williams si Ion Tiriac.
Cahill, antrenor foarte activ pe Twitter, s-a declarat deranjat de implicarea numelui Simonei Halep in disputa dintre Tiriac si Serena Williams.
"Astept ca Simona sa fie intrebata despre acest subiect si sa nu spuna nimic pentru ca Mercedesul sa nu-i fie luat", a fost mesajul de pe twitter catre Simona Halep.
Cahill a intervenit imediat. "Nu e normal si e total nedrept. Asta nu are nicio legatura cu Simona. Ea are doar respect pentru Serena. Comentariul tau e mai stupid decat al lui (n.r. Tiriac). E chiar mai rau", a fost reactia lui Cahill.
Tot mesajul pe adresa: https://www.sport.ro/tenis/comentari...renorului.html

[Jonnyw2013]

Un fost executiv din cadrul companiei Facebook spune că se simte „extrem de vinovat" din cauza muncii pe care a depus-o pentru „instrumentele care distrug bazele modului în care funcţionează societatea", informează ZF.

Acesta se alătură unui grup din ce în ce mai mare de foşti executivi ai Facebook şi Google care critică modul în care produsele acestor companii „se joacă" cu mintea oamenilor.

Chamath Palihapitiya, care a fost vicepreşedinte al segmentului de „creşterea numărului de utilizatori" în cadrul companiei Facebook, a transmis în 2011, înainte de a pleca din companie că „efectul pe termen scurt, condus de dopamină, împreună cu bula de feedback pe care am creat-o, distrug modul în care funcţionează societatea. Nu există discurs civic, nu există cooperare, ci doar dezinformare şi neadevăr".

Preluat de pe https://www.dcnews.ro/oficial-facebo...ea_572769.html