antimuzica

[tonylee]

Unii(chiar preoti) s-au mandrit cu glasul lor si au cazut in desfranare.
La Sfantul Spiridon in Bucuresti se canta in chip poruncitor "painea noastra cea spre fiinta da-ne-o astazi" ,nu e de mirare ca unii dintre ortodocsi s-au dus la cativa dintre sectantii care stiu sa se roage cu mai putin pacat.
Sfantul Chiril al Alexandriei a facut un cor in care se canta pe 7 voci(inseamna ca unii sa inceapa cantarea mai tarziu decat altii). Iesise frumos dar nu se mai intelegea textul asa ca Sfantul a desfiintat corul si a zis anatema sa fie cine mai canta asa cum s-a cantat aicea. Asa ca anatema sunt corurile de la episcopii.Ei cred ca se mantuiesc dar blestemul este mare .Exista marturii la Paisie de la Suroti si Ilarion Argatu cum o pictura bizantina facuta de un om patimas influenteaza in rau pe unii din privitori, le da dorinta sa fumeze sau sa desfraneze. Asa si cantarea executata de unii patimasi influenteaza in rau ascultatorii. Este canon ca la strana nu are voie sa citeasca decat cei feciorelnici ,acuma nici cand te preotesti nu trebuie sa mai fii asa. Bine ca mai exista cateva manastiri care fac totul citit si nu se slavesc pe sine insusi prin cantarea cea urata de Dumnezeu.Sunt cativa rusi care pot sa cante si sa planga in acelasi timp imitandu-i pe sfintii ingeri(eu n-am auzit nici un inger ca sa-l pot imita).In cer mai sunt si Heruvimii ,Serafimii,Tronurile,Domniile,Puterile...care nu canta ,dupa cum zic toti Teologii. Insusi Mantuitorul nu a cantat cand vorbea oamenilor si daca ar aparea in fata ta nu ai sta sa-I canti Slava Tatalui si .. in 3 minute ci I-ai vorbi.Oare nu este in stare nici un preot din Bucuresti sa faca liturghie citita? Garantez ca biserica o sa fie mai plina ca de obicei si nu va avea probleme cu ierarhul.
In timpul caderii Constantinopolului, grecii parasisera mandria cantarii bizantine , dar tot nu se rugau cum trebuie ,ca unii ce credeau ca te poti ruga impreuna cu latinii.Slava tie Dumnezeul nostru , slava mie(si glasciorului meu).Daca nu-ti convine ce am scris , iti doresc sa ajungi episop (tot nu aveam pe capul cui sa stau in iad).

[Marius22]

Intreaga Sfanta Scriptura, da marturie despre faptul ca multe evenimente din iconomia mantuirii au fost marcate prin cantare - muzica. Astfel, in ceruri Ingerii si Sfintii canta fara incetare Slava lui Dumnezeu (Isaia 6, 2-3; Apoc. 15, 1-3); Lumea s-a creat in cantecele ingerilor (Iov 38, 4-7); In sunetele trambitelor se darama zidurile Ierihonului (Iosua 6); In acordurile armonioase ale harfei lui David, cel mai mare poet si cantaret al lumii, tristetea regelui Saul dispare si bunadispozitie inlocuieste duhul cel rau (1 Regi, 16,23). In cantecele ingerilor s-a intamplat Nasterea Mantuitorului (Lc. 2, 14). In Nazaret, pe drumurile Galileii si Samariei, in Iudeea, spre Ierusalim si la Cina cea de Taina, Iisus impreuna cu Apostolii canta Psalmi (Mt. 26, 30;Mc. 14-26). Af. Ap. Pavel scrie Efesenilor sa traiasca in cumpatare si in cantece duhovnicesti: "vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand intru inimile voastre Domnului." (Ef. 5,19; Col. 3,16 )
Cei dintai crestini petrec viata in rugaciuni, in citiri biblice si in cantece sfinte. Invierea mortilor si judecata din urma se va face in sunetele trambitelor ingeresti (Mt. 24, 30-31; 1 Tes 4, 15-16).

[vsovi]

da, cantarea cu rugaciunea visatorului shi naluciferizatore 2x???:(:( te poate ingamfa sa ajungi inchipuit cum era fariseul shi sa te recunoshti in oricevrednicie se povesteshte... ca shi cum ai avea doar experientzele vredniciei... asha tzi se apropie inima de trufie prin a te crede invatzator shi FARisEU sau inger de fariseu adica inger cazut pentru ca piliozoftezi shi aduni in mintea ta shi te imbogatzeshti cu visari shi naluciri tanjind spre sus inaltzand dar inaltzi recunoashterea vredniciei tale crezandu-te intzelept... caci nu te foloseshti cu rugaciunea asta fariseica pe care o practici... dar Cuvantul Lui Dumnezeu trebuie pururea cantat caci noi nu pe noi ne laudam shi nu pe noi ne mandrim ci il marim pe Dumnezeu, multzumim prin glasurile noastre shi ne inchinam Lui... Iar Duhul Sfant, duhul proorocitor shi acela ne ajuta sa cantam BINE :) shi cu folos noua :)

Doamne Ajuta, Aleluia :)

[C-tin]

"In timpul caderii Constantinopolului, grecii parasisera mandria cantarii bizantine , dar tot nu se rugau cum trebuie".

....uite ca aici ti-ai raspuns singur! un motiv pt care e mai bine ca Sfanta Liturghie sa fie cantata...

"Insusi Mantuitorul nu a cantat cand vorbea oamenilor si daca ar aparea in fata ta nu ai sta sa-I canti Slava Tatalui si .. in 3 minute ci I-ai vorbi."

....frate, pana sa se ajunga sa se stea de vorba cu Mantuitorul :rolleyestrebuie e nevoie de ceva efort/asceza ori ceva "ragusala" daca ai talent vocal...Iar dupa aceasta asceza daca ai fericirea sa-ti apara chiar Mantuitorul in fatza, nu mai ai nevoie de cuvinte....

"Oare nu este in stare nici un preot din Bucuresti sa faca liturghie citita? Garantez ca biserica o sa fie mai plina ca de obicei si nu va avea probleme cu ierarhul."

...un alt motiv pentru care Sfanta Liturghie este cantata, sunt ritmurile bizantine care contint inflexiuni armonioase ce ajuta gandul(cuvantul) sa fie treaz si sa se inalte atunci cand te rogi. Crezi ca degeaba au preluat mahomedanii ritmurile bizantine si canta din varful minaretelor?.... Si viceversa, unde e vorbarie se doarme pe ruptelea (Exp: parlamente, seminarii ecumeniste si alte asemenea adunari)

[tonylee]

Pentru Marius si Vsovi . In Experiente Ascetice ,Sfantul Ignatie spune ca a canta insemna sa te rogi aproape pe silabe : "Mi los ti ve, mi lu ies te ma pe mi ne
cel ca zut",astfel incat mintea sa se inchida in cuvintele rugaciunii. Asa cantau apostolii si nu cum se zice la biserica "si-n vecii vecilor" cu 7 o-uri caci in carte nu este scris" veciloooor".Sunt anumite persoane care daca se uita la un rau care curge le intra mintea intr-o stare ciudata , se uita fix si nu se gandesc la nimic. Exemple Sfanta Singlitichia care a zis ca nu s-a uitat deloc la raul care curgea in apropiere timp de zeci de ani si Sfantul Teodor Studitul.Si Isonul este ca un rau care curge si uneori nu mai intelegi nici textul. Isonul (si "veciloooor") nu este ortodox si tine de hipnoza .Ti-o spun toti psihologii si psihiatrii.
Pentru Constantin. Mantuitorul este prezent in Altar . Sper sa nu ne rugam la pereti.Cand am zis ca au parasit cantarea bizantina m-am referit ca de frica mortii se rugau cu" Doamne ajuta-ne sau Doamne scapa-ne" nu ca-n zilele noastre ,la cutremur, cand unii cantau" Doamne auzi glasul rugaciunii mele " daca-i 4,5 sau 6 ( glasul sau gradele pe scara?)si au avut pretentia ca de-aia n-au patit nimica.In Biserica la inceput se citea din cartile Sfintilor jumatate din timpul slujbei. Daca e buna cantarea de ce nu faceti ca basarabenii? sa cantati tot de la Imparate Ceresc si pana la sfarsit. Eu am auzit si crezul cantat. Ca informatie; in 48 Sinodul BOR a pus blestem pentru cine canta Tatal Nostru si a recomandat sa se citeasca.Iar Sfantul Grigorie Palama a zis ca cine desparte viata liturgica de viata isihasta va ramane despartit de Imparatia Cerului. Sfintii care au cantat ,asa cum intelegeti cantarea,nu din pricina cantecelor s-au sfintit ci prin lacrimi varsate la rugaciune , osteneli ,dureri , prigoniri.Mai usor este sa aduca ploaia cand canta cineva decat sa-si scoata sufletul din iadul pacatului sau sufletele celor morti din iad.Daca nu poti sa aduci ploaia cand te rogi , nu poti nici sa te mantuiesti ci te va mantui vreun sfant daca-si va face mila.

[Marius22]

Intr-adevar, se intelege diferenta dintre vechea psalmodie simpla, intalnita in primele veacuri ale crestinismului, si cantarea inflorita sau modurile troparelor dezvoltate ulterior in Bizant. Trebuie sa recunoastem ca, de-a lungul timpului, au existat atitudini diferite ale monahilor fata de muzica bisericeasca. Ca exemplu, mentionez atitudinea rigorista a Cuviosului Pamvo din Egipt si a celorlalti asceti din deserturile Nitriei, care conservasera pana atunci (sec III-IV) vechea cantare psalmodica.

Cuviosul Pamvo l-a trimis odata pe ucenicul sau ca sa vinda rucodelia sa. Stand 16 zile in cetate, noaptea dormea in tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu; si, vazind slujba Bisericii si invatand si cateva tropare, s-a intors la batranul. Deci i-a zis lui batranul: "Te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita ti s-a intamplat in cetate?" Raspuns-a fratele: "Cu adevarat, parinte, intru lenevire cheltuim zilele noastre in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cantam. Mergind in Alexandria, am vazut pe cei din biserica cum canta si m-am intristat ca nu cantam si noi canoanele si troparele". I-a zis lui batranul: "Amar noua, fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfantul Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta si ce lacrimi se nasc din tropare cand sta cineva in chilie sau in biserica si isi inalta glasul sau ca neputinciosii? Ca, daca inaintea lui Dumnezeu stam, sintem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire; ca n-au iesit calugarii in pustie ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa cante cantari, sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, ci sintem datori, cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit, sa aducem Domnului rugaciune.

Aceeasi conceptie aspra despre evlavie si smerenia calugareasca tinu inca multa vreme bisericile din manastiri departe de muzica imnurilor. La mai mult de un veac dupa Pamvo, ava Silvan adresa unui ucenic al sau un cuvant care iese din cadrul sentimental al celui dintai. "Ce sa fac, avo, ca sa dobandesc umilinta?", il intreba o data un frate. "Ca sunt foarte suparat de trandavire si de somn si de dormitare. Cand ma scol noaptea, am mult de luptat la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea si nici psalmii nu-i pot spune fara glas". Batranul ii raspunde: "Fiule, a zice tu psalmi cu glas este in primul rand mandrie, caci aceasta iti pune in minte ca tu canti, iar fratele tau nu canta. Al doilea, iti impietreste inima si nu te lasa sa te umilesti. De voiesti deci umilinta, lasa cantarea". Dupa incheierea sfaturilor batranului despre felul in care trebuie implinit canonul calugaresc, fratele il intampina: "Eu, avo, de cand m-am calugarit, slujba canonului (?) si ceasurile dupa ran-duiala celor opt glasuri le cant". "Pentru aceasta, umilinta si plansul fug de tine", ii raspunse batranul. Gandeste-te la parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori bisericesti si nici glasuri, nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca niste luminatori in lume au stralucit, precum au fost ava Pavel cel Simplu si ava Pamvo si ava Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti...

Nu cu cantari si tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima zdrobita si cu post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima se face necontenit... Iar cantarea pe multi la cele mai de jos ale pamantului i-a pogorat; si nu numai pe mireni, ci si pe preoti, fiindca i-a molesit si in desfranare si in alte patimi i-a prabusit. Cantarea, asadar, este a mirenilor. Pentru aceasta se ingramadeste lumea in biserici. Ia aminte, fiule, cate cete (coruri ingeresti) sunt in cer si nu este scris pentru vreuna dintr-insele ca pe cele opt glasuri canta; ci o ceata canta neincetat Aliluia; alta: Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot (Is. 6,3); alta: Binecuvantata fie slava Domnului in locul unde salasluieste El! (Iez. 3,12)...".

[Marius22]

O astfel de atitudine fata de muzica bizantina a imnului bisericesc a staruit vreme foarte indelungata printre calugarii diferitelor Biserici din ramura orientala. Insa, acest fapt nu a impiedicat dezvoltarea si inflorirea imnografiei si a semiografiei.
Pana in veacul al IX-lea, melozii, ca autori ai textului, cat si ai melodiei, dadeau atentie la amandoua aceste elemente ale imnului. Dupa veacul al IX-lea, s-a luat obiceiul de a se folosi in cea mai mare parte melodiile vechi si cunoscute pentru texte noi (imnografii). De prin veacul al Xl-lea incoace insa, adica de atunci de cand s-a incheiat codificarea cartilor imnografice de ritual, compunerea de noi poezii bisericesti sau imnuri ajunsese destul de rara. In schimb, preocuparile se concentrara asupra muzicii lor. Melodiile vechilor imnuri incepura a fi prelucrate de clasa noilor melurgi. Astfel, au luat nastere asa-zisele "infrumusetari", care au dus la complicarea vechii cantari.

[eea]

Şi atunci cu Sf. Niceta de Remesiana care a alcatuit Te Deum Laudamus cum rămâne?

[dorstor]

Si pe acestea sa le faceti si nici pe acelea sa le lasati!

[mirelada]

Si totusi cantarea in Biserica este binevenita. :rolleyes: Totul sta in trairea cu care se face si cantarea si citirea. Daca cel care canta se mandreste cu cantarea lui, atunci cantarea lui nu isi va atinge scopul, dar daca cel care canta pune suflet si il slaveste pe Dumnezeu in inima sa (nu doar cu buzele), atunci cantarea va fi una care va inmuia inimile... Prin citire, graiesc buzele, prin cantare graieste inima care suspina dupa Dumnezeu... Cantarile bisericesti inalta sufletele oamenilor si inima este prima care reactioneaza dand nastere lacrimilor care curata sufletul, iar atunci inima canta in tacere...
Pe mine o citire mai greu ma emotioneaza decat o cantare frumoasa de slava catre Dumnezeu si Maica Domnului pentru ca cantarea are suflet. Cantarea este sfanta (daca e facuta cum trebuie) si nu trebuie blamata sau interzisa doar pt ca unii cantareti au patima mandriei de sine, deoarece sunti si cantareti care nu au aceasta patima.

În prealabil postat de tonylee

Bine ca mai exista cateva manastiri care fac totul citit si nu se slavesc pe sine insusi prin cantarea cea urata de Dumnezeu.

:dontgetit: :dontgetit: :dontgetit:
Lui Dumnezeu ingerii, Heruvimii si Serafimii ii canta. In biserica, canta ingerii (cei milostiviti aud corurile ingeresti in Biserica).
Pornesti de la premiza gresita ca toti cei ce canta in biserica se slavesc pe sine, dar aceasta este o greseala pt ca este o generalizare absurda totusi. Si mai cazi si in pacatul judecatii. :dozingoff:

Cantarea este urata de Dumnezeu doar atunci cand cantaretul se mandreste cu glasul lui, dar cand cantarea vine din inima, atunci ea este placuta lui Dumnezeu (si oamenilor). Chiar si cel care citeste din cele sfinte se poate mandri (ca este ascultat)... Orice lucru aparent bun si chiar si o fapta buna in care intervine mandria de sine, este urata lui Dumnezeu, asta nu inseamna (prin extrapolare) ca faptele bune, de exemplu, sunt urate in general... ???

În prealabil postat de tonylee

La Sfantul Spiridon in Bucuresti se canta in chip poruncitor "painea noastra cea spre fiinta da-ne-o astazi" ,nu e de mirare ca unii dintre ortodocsi s-au dus la cativa dintre sectantii care stiu sa se roage cu mai putin pacat.

Cei care au inima smerita nu se smintesc asa usor, iar cei care mai au patima mandriei, se smintesc din orice, chiar si pe cele curate le vad necurate... ???