Prezentare de carte +

[cristiboss56]

Editura Bizantina din Bucuresti ofera publicului cititor din Romania un volum despre "Taina Suferintei". Autorul este un binecunoscut arhimandrit teolog grec contemporan , parintele Simeon Kraipoulus. Autorul prezinta intr-o perspectiva crestina, duhovniceasca cauzele si consecintele suferintei, dar mai ales atitudinea omului fata de aceasta. Cartea tradusa de parintele Victor Manolache ofera raspunsuri credibile nenumaratelor intrebari si obsesii ale omului aflat in suferinta. Cartea ne ofera, in 319 pagini, o teologie a suferintei si ne arata care ar trebui sa fie atitudinea crestinului iubitor de Hristos in fata mortii, iar in Epilog ne invata despre odihna cea adevarata. Va reproduc in finalul acestei scurte prezentari , un scurt cuvant de mangaiere al autorului : " In ciuda faptului ca ceea ce i se intampla omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate sa o vada astfel. Se gandeste ca nu rezista, socoteste ca durerea este prea mare, ca necazurile sunt coplesitoare , ca chinurile sunt irezistibile , si zice :<< Ce sa ma fac ? Nu mai pot! >> lucrurile nu stau insa asa ! Tocmai pentru ca suferi pentru ca esti constrans, ca ai inlauntrul tau rani, ca vin asupra ta toate, ca nu mai exista nici o nadejde, nici o cale de iesire, nici sprijin sau mangaiere , tocmai pentru ca ti se intampla taoate acestea , nu este numai un indiciu, ci insasi si dovada prezentei lui Dumnezeu. Dovada ca Se preocupa de tine, ca El se apropie de tine si chiar te atinge. Te vede, te stie, te intelege si vrea sa te miluiasca. Deci, opreste-te o clipa , ai putina rabdare si pune-ti nadejdea in Dumnezeu" . Sa va fie de folos aceasta minunata si folositoare carte. Doamne ajuta ! +

[cristiboss56]

Cartea , care poate fi gasita in librarii , este o culegere de eseuri - cuvantari rostite de la amvonul Manastirii Rohia, incepand cu momentul in care Nicolae Steinhardt a devenit monahul Nicolae, imbracand rasa monahala.
Adunate intr-un volum de 400 de pagini, textele sunt structurate in sapte capitole : " Timpul smochinelor " , "Apa cea vie " , "Tragedia lui Iuda ", "Daruind vei dobandi" , "Ce-i credinta, ce-i necredinta ", "Jertfa si Invierea Domnului " , " Dai Li . Fiecare pagina din aceasta carte poarta un mesaj si o binecuvantare pentru ca a fost scrisa de un om cu inima curata, care L-a gasit pe Dumnezeu prin Iisus Hristos .

Este o carte excelenta.Merita citita de catre oricine.Am citit-o de mai multe ori si de fiecare data am descoperit noi sensuri .Acum citesc de acelasi autor "Jurnalul fericirii".

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Este o carte excelenta.Merita citita de catre oricine.Am citit-o de mai multe ori si de fiecare data am descoperit noi sensuri .Acum citesc de acelasi autor "Jurnalul fericirii".

Cu speranta ca la terminarea cartii , ne vei face recomandarile cuvienite si sa scri cateva cuvinte despre aceasta carte pe care o citesti si care este semnata de Nicolae Steinhardt, permite-mi sa reproduc un scurt pasaj din cartea "Daruind vei dobandi - Cuvinte de credinta" : << Orb, neghiob si stramt la minte, cum ma aflu, n-am fost totusi atat de stupid si nestiutor incat sa cred ca Hristos ne cerem sa dam din prinosul nostru : asta o fac doar paganii. Am fost insa indeajuns de nepriceput si de ratacit in bezna spre a cugeta- ceea ce pare intru totul conform cu invatatura crestina- ca ni se cere sa dam din putinul nostru. Ba am si mers pana la a ma invoi cu ideea ca , din pilda celor doi bani aruncati de femeia vaduva in cutia darurilor, reiese indemnul de a da tot ce avem, toata avutia noastra. . . Secretul. . . se arata a fi : sa indraznesti a da ce vremelnic se intampla sa-ti lipseasca. Iata paradoxul crestin in toata plinatatea, splendoare si virtutea lui. Dar iata si fagaduinta uluitoare : dand ceea ce nu ai, dobandesti ce ai stiut sa dai din golul fiintei tale. Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata pe oglinda - si te inavuteste, te implineste, te covarseste . >>

[cristiboss56]

Editura Institutuli Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe Romane ofera iubitorilor de istorie bisericeasca si literatura duhovniceasca cartea "Viata Sfantului Ioan Gura de Aur ", in relatarile istoricilor bisericesti :Paladie, Teodor al Trimitundei, Socrate, Sozomen, si Teodoret al Cirului.
Traducerea din limba greaca , introducerea apartin parintelui profesor Constantin Cornitescu. In 241 de pagini , lucrarea aduna date , informatii si aprecieri ale istoricilor amintiti ceva mai sus in aceasta postare, care realizeaza un cadru al epocii in care a trait Sfantul Ioan Gura de Aur, dar si portrete ale celui care este unul dintre cei mai mari parinti si predicatori ai Ortodoxiei. Astfel, Sozmen afirma : "De altfel , multi care l-au auzit vorbind in biserica, si-au indreptat viata spre virtute si au inceput sa gandeasca la fel ca el despre Dumnezeu. El insusi vietuind dupa poruncile divine, inspira incredere ascultatorilor spre imitarea propriei virtuti si , in felul acesta, ii facea usor sa imbratiseze si gandirea lui. Nu-i convingea sa fie de acord cu el cu vreo tehnica sau putere speciala a cuvantului, ci prin faptul ca expunea cu sinceritate sensul Sfintelor Scripturi ".

[cristiboss56]

Cartea "Ancorati in Dumnezeu" - Viata , arta si gandirea monahala in Sfantul Munte Athos este scrisa de Constantin Cavarnos si a fost tiparita la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane.
Autorul cartii este profesor american de origine elena, nascut in 1918, educat la Harvard, Sorbona si la Universitatile din Athena, Cambridge si Oxford. Cartea cuprinde insemnarile autorului intre anii 1952- 1956, in urma a trei calatorii in Grecia, in perioada redescoperirii traditiei isihaste si expunerii vietii manastirilor din Sfantul Munte. In cuprinsul acestei carti, Constantin Cavarnos, cauta interlocutori exemplari, le pune intrebari cu priceperea si curiozitatea cercetatorului si cu respectul ucenicului. El ii descopera in manastiri si schituri, in chilii singuratice, in pesteri si colibe. In fiecare capitol al cartii, descrierea unui aşezamant vestit sau chiar uitat de geografii Muntelui Sfant este insotita de cuvintele ziditoare de suflet ale batranilor, carora le-a cerut sfat de folos, pentru sine si pentru cititorii cartii sale. Cartea de fata are 214 pagini si este tiparita in conditii grafice foarte bune.

[cristiboss56]

Cartea arhimandritului Serafim Alexiev "Viata duhovniceasca a crestinului Ortodox", aparuta cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction, a fos editată la Editura Predania si tradusa de Valentin Petre Lică. Cartea ne oferă câteva poveţe folositoare vieţii duhovniceşti a creştinului de azi.
In cele noua capitole ale cărţii, arhimandritul Serafim Alexiev ne invaţă ce este viaţa duhovniceasca, ne descrie lupta pe care trebuie să o depună creştinul in demersul său spre mântuire, arătându-ne in acelaşi timp, temeiurile vieţii duhovniceşti si conditiile de intreţinere ale acestei vieti. Cartea apărută la Bucuresti , la Editura Predania, are 281 de pagini . Intr-un limbaj simplu , accesibil tuturor, autorul ne oferă si leacuri de vindecare a vrajbei dintre oameni si a mândriei .

[cristiboss56]

" Nevoinţa rugăciunii este barometrul duhovnicesc care arată cum este vremea sufletului nostru . Dacă insetăm după rugăciune, este semn bun. El arată că sufletul nostru este viu şi inseteaza după Dumnezeu. De va pieri, insă, această sete sfântă pentru vorbire in rugăciune cu Dumnezeu, este un semn rău, anume că păcatul a umplut sufletul cu intunericul său şi că suntem aproape de acea stare vrednică de plâns, care se numeşte moarte duhovnicească. Dintr-o astfel de moarte duhovnicească ne poate invia doar Dumnezeu, prin minunea pocăinţei noastre personale. El ne intoarce iarăşi la rugăciune si la râvnă . "
Cat adevar in cele spuse aici in acest fragment. De multe ori auzim ,sau chiar noi insine suntem in situatia, de slabire a rugăciunii, a scăderii râvnei noastre. Chiar aici pe forum am citit nu de putine ori, ca X sau Y , nu pot să se mai roage ca inainte, ca altă dată. Scăderea râvnei in vorbirea prin rugăciune cu Dumnezeu, este o cruntă, dar reală moarte duhovnicească. Salvarea este in invierea noastră cu ajutorul Bunului Dumnezeu prin minunea pocăintei noastre, aşa cum bine arată Serafim Alexiev in fragmentul reprodus mai sus. Sa ne urmărim cu mare atenţie barometrul nostru duhovnicesc si să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne intoarcă tot timpul la rugăciune şi la râvnă intru pocăinţa noastră. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +

[cristiboss56]

O carte ce o recomand tuturor şi când spun tuturor,mâ refer şi celor ce nu cred in Dumnezeu şi celor sceptici, ateilor sau celor aflaţi in cumpănă . O carte care răspunde la intrebarea : "de ce este credinţa atât de dificilâ" sau la intrebările ce le regăsim aici pe forum, legate de existenţa lui Dumnezeu ( multe din ele la Topicul Generalităţi ) .
<<< Din perspectivă creştină, credinţa este un limbaj specific cu care am fost dăruiţi de Dumnezeu pentru a dialoga cu El. O percepere concretă a divinităţii, cum ar fi cea mijlocită de simţuri, ar impune omului acceptarea fără echivoc a prezenţei divine. Relaţia om-Dumnezeu ar fi dominată de evidenţă, de percepţie , de constatare. Această perspectivă ar exclude insă libertatea de decizie a omului in raport cu Creatorul său. Iar libertatea este cel mai preţios dar pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor. Teologul rus Paul Evdokimov zăreşte o legătură indisolubilă intre darul libertăţii şi cel al credinţei. Pentru a crede, trebuie să fii liber de evidenţe constrângătoare. In acelaşi timp, credinţa asumată in mod liber poate deveni izvorul unor convingeri de nestrămutat, mai puternice decât orice evidenţă. >>> . In funcţie de timp, voi reda fragmente, din cele lăsate de Paul Evdokimov şi nu rezist să nu inchei această postare , cu un citat din scrierea lui : "Stiinţa işi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile, şi mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sf. Apostol Pavel, " credinţa este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcede ordinea necesităţii. "Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut" vrea să spună : cei ce au crezut fără să fie obligaţi, forţaţi , constrânşi să o facă. "

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

O carte ce o recomand tuturor şi când spun tuturor,mâ refer şi la cei ce nu cred in Dumnezeu şi la cei sceptici, ateilor sau la cei aflaţi in cumpănă . O carte care răspunde la intrebarea : "de ce este credinţa atât de dificilâ" sau la intrebările ce le regăsim aici pe forum, legate de existenţa lui Dumnezeu ( multe din ele la Topicul Generalităţi ) .
<<< Din perspectivă creştină, credinţa este un limbaj specific cu care am fost dăruiţi de Dumnezeu pentru a dialoga cu El. O percepere concretă a divinităţii, cum ar fi cea mijlocită de simţuri, ar impune omului acceptarea fără echivoc a prezenţei divine. Relaţia om-Dumnezeu ar fi dominată de evidenţă, de percepţie , de constatare. Această perspectivă ar exclude insă libertatea de decizie a omului in raport cu Creatorul său. Iar libertatea este cel mai preţios dar pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor. Teologul rus Paul Evdokimov zăreşte o legătură indisolubilă intre darul libertăţii şi cel al credinţei. Pentru a crede, trebuie să fii liber de evidenţe constrângătoare. In acelaşi timp, credinţa asumată in mod liber poate deveni izvorul unor convingeri de nestrămutat, mai puternice decât orice evidenţă. >>> . In funcţie de timp, voi reda fragmente, din cele lăsate de Paul Evdokimov şi nu rezist să nu inchei această postare , cu un citat din scrierea lui : "Stiinţa işi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile, şi mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sf. Apostol Pavel, " credinţa este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcede ordinea necesităţii. "Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut" vrea să spună : cei ce au crezut fără să fie obligaţi, forţaţi , constrânşi să o facă. "

*Text corectat la partea introductivă !