Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[korinna]

În prealabil postat de cristinadaciana

Sa inteleg ca acest copil nu e in Rai si nu e mantuit pentru ca nu a fost botezat ortodox. Nu?

http://img2.blogcu.com/images/e/l/a/...9790sasiw3.png

Paganii vor fi judecati diferit de crestini, dupa legea constiintei care este sadita in fiecare om.

Va las un articol foarte frumos scris,in legatura cu discutia pe care am avut-o.Articolul este scris de Preotul Nicolae Trusca,un slujitor al Domnului cu talent in condei dar si cu un frumos si sanatos simt al umorului.Spun acest lucru pe ca i-am citit constant articolele publicate pe site.

Pe acesta cale adresez o respectuoasa rugaminte redactiei/admin forum de a corecta o greseala aparuta probabil la publicarea articolului, unde se spune ,,Credinta este o conditie a mantuirii subiective, dar nu "sola fide", pentru ca Sfantul Apostol Pavel scrie: "Credinta fara fapte este moarta".Versetul citat este din Epistola Apostolului Iacov 2:17, nu din Apostolul Pavel care scrie,in alt context,complet altceva (Efeseni 2:8-9).

Cu deosebit respect pentru autor

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

PS. Am sa discut si cu duhovnicul meu legat de acest citat din cap. 2 al epistolei catre Efes.

Raspunsulnu e complicat si e de fapt baza credintei noastre. Exact asa credem si noi cum scrie acolo. Adica nimeni nu se poate mantui doar prin fapte, Iisus a venit sa aduca harul, fara de care nu se putea mantui nimeni, oricate fapte ar fi avut (in conceptia lui).
Lui Moise i s-a dat Legea veche, care insa nu avea valoare de mantuire decat dupa ce a fost completata cu harul. Asta nu inseamna ca faptele nu mai au importanta, dimpotriva, creste sau se pierde harul prin ele. E acea sinergie din ortodoxie, harul si vointa. Faptele insemnand tot ce facem, gandim, etc. Dar primul pas este primirea harului, iar aceasta se face prin Taina Mirungerii (dupa ce Botezul ne curata de pacate si urmarile pacatelor stramosilor). Iar apoi primim constant har prin Sfanta Impartasanie.

[catalin2]

În prealabil postat de Scotland The Brave

V-as ramin recunoscator daca imi veti lasa ce v-am cerut din Parintii Bisericii.Noi putem sa argumentam mult si bine,as dori sa vad parerea lor ca sa pot compara cu ce stiu eu din alte surse teologie.Va multumesc.

Ortodocsii sunt cunoscuti si de altii prin faptul ca nu au schimbat nimic, unii spunand chiar sa sunt prea conservatori. Asadar nu e greu de intuit ca Parintii Bisericii spun acelasi lucru ca invatatura ortodoxa, din moment ce invatatura ortodoxa e finisata chiar de acestia. Nu prea aveau cum sa spun ce s-a gandit Luther dupa anul 1500. Luther a criticat o parte a invataturii catolice, care nu mai era la fel cu cea ortodoxa, iar Luther nu avea cum sa cunoasca ortodoxia.
Legat de Sola Fide si Sola Gratia, cred ca diferenta e ca Luther credea ca doar prin credinta (si har) oamenii ajung sa se schimbe si sa faca fapte bune (fapte bune in sensul dat de ei), contributia omului fiind insignifianta. Doar crezand deveneau un fel de roboti si fara vreo contributie erau condusi pe calea cea buna (din cate stiu Luther si urmasii spuneau ca omul nu mai are vointa prin caderea lui Adam).

Acum, in legatura cu credinta si faptele, prezentate si in acel articol http://www.crestinortodox.ro/diverse...1.html#voteaza
E o neintelegere, nu ajunge doar sa credem in Iisus, pentru ca e doar o credinta formala. De aceea e nevoie si de fapte, si credinta si faptele conclucreaza. Pentru ca aceasta credinta nu e fixa, ea trebuie sa creasca. Nu avem nici pe departe o credinta asemanatoare macar cu bobul de mazare, de fapt e extrem de mica. Sutasul si altii vindecati aveau o credinta cu mult mai mare decat noi, si pentru ca il vedeau pe mnatuitor si stiau minunile pe care le faceau. Nu se indoiau ca nu ar putea sa-i vindece si pe ei. Noi nu avem aceasta credinta, ne indoim si chiar si o farama de indoiala sterge tot. De aceea Sfantul Petru cand era pe mare cand s-a indoit putin a inceput sa se scufunde.
Iar Mantuitorul nu a spus doar o parabola ca putem muta muntii si putem face orice minune cu o credinta cat un bob de mustar. Dovada e ca sfintii si cei induhovniciti ajung sa aiba aceasta credinta si pot face aceste minuni. Aceasta dupa ce au crescut in credinta prin fapte (care sunt tot ce gandim si facem, faptele legii, rugaciuni, ganduri, etc.), nu doar ca ei credeau ca exista Iisus, formal ca si noi. Noi in schimb putem beneficia de harul din Sfintele Taine, de aceea preotul alerga la cel care e muribund sa-i dea impartasania, spre a primi harul inainte de moarte).

În prealabil postat de catalin2

Ortodocsii sunt cunoscuti si de altii prin faptul ca nu au schimbat nimic, unii spunand chiar sa sunt prea conservatori. Asadar nu e greu de intuit ca Parintii Bisericii spun acelasi lucru ca invatatura ortodoxa, din moment ce invatatura ortodoxa e finisata chiar de acestia. Nu prea aveau cum sa spun ce s-a gandit Luther dupa anul 1500. Luther a criticat o parte a invataturii catolice, care nu mai era la fel cu cea ortodoxa, iar Luther nu avea cum sa cunoasca ortodoxia.
Legat de Sola Fide si Sola Gratia, cred ca diferenta e ca Luther credea ca doar prin credinta (si har) oamenii ajung sa se schimbe si sa faca fapte bune (fapte bune in sensul dat de ei), contributia omului fiind insignifianta. Doar crezand deveneau un fel de roboti si fara vreo contributie erau condusi pe calea cea buna (din cate stiu Luther si urmasii spuneau ca omul nu mai are vointa prin caderea lui Adam).

Acum, in legatura cu credinta si faptele, prezentate si in acel articol http://www.crestinortodox.ro/diverse...1.html#voteaza
E o neintelegere, nu ajunge doar sa credem in Iisus, pentru ca e doar o credinta formala. De aceea e nevoie si de fapte, si credinta si faptele conclucreaza. Pentru ca aceasta credinta nu e fixa, ea trebuie sa creasca. Nu avem nici pe departe o credinta asemanatoare macar cu bobul de mazare, de fapt e extrem de mica. Sutasul si altii vindecati aveau o credinta cu mult mai mare decat noi, si pentru ca il vedeau pe mnatuitor si stiau minunile pe care le faceau. Nu se indoiau ca nu ar putea sa-i vindece si pe ei. Noi nu avem aceasta credinta, ne indoim si chiar si o farama de indoiala sterge tot. De aceea Sfantul Petru cand era pe mare cand s-a indoit putin a inceput sa se scufunde.
Iar Mantuitorul nu a spus doar o parabola ca putem muta muntii si putem face orice minune cu o credinta cat un bob de mustar. Dovada e ca sfintii si cei induhovniciti ajung sa aiba aceasta credinta si pot face aceste minuni. Aceasta dupa ce au crescut in credinta prin fapte (care sunt tot ce gandim si facem, faptele legii, rugaciuni, ganduri, etc.), nu doar ca ei credeau ca exista Iisus, formal ca si noi. Noi in schimb putem beneficia de harul din Sfintele Taine, de aceea preotul alerga la cel care e muribund sa-i dea impartasania, spre a primi harul inainte de moarte).

Apreciez opinia dvs personala dar nu asta am cerut ci opinia Parintilor Bisericii.Sunt des invocati asadar presupun ca nu sunt o notiune abstracta ci una concreta,cunoscuta,daca intelegeti ce vreau sa spun.Nu o cer pentru a vedea daca spun ceva diferit ci vreau sa vad modul de interpretare.V-as ruga daca o aveti sa o postati daca nu sa imi spuneti daca recent faceti parte dintre ei :) Daca nu stie nimeni unde sa caute sa-mi spuneti si imi caut singur dar am zis ca din moment ce toata lumea ii invoca pe post de scut atunci nu va fi nici o dificultate sa imi spuneti si mie exact ce spun ei.Ar fi fost mai util sa-mi spuneti ,,Poftim,uite,citeste aici"dar spiritul oriental exuberant si creaiv nu este extrem de apropiat de precizia nordica,sa spunem :) Multumesc anticipat.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Apreciez opinia dvs personala dar nu asta am cerut ci opinia Parintilor Bisericii.Sunt des invocati asadar presupun ca nu sunt o notiune abstracta ci una concreta,cunoscuta,daca intelegeti ce vreau sa spun.Nu o cer pentru a vedea daca spun ceva diferit ci vreau sa vad modul de interpretare.V-as ruga daca o aveti sa o postati daca nu sa imi spuneti daca recent faceti parte dintre ei :) Daca nu stie nimeni unde sa caute sa-mi spuneti si imi caut singur dar am zis ca din moment ce toata lumea ii invoca pe post de scut atunci nu va fi nici o dificultate sa imi spuneti si mie exact ce spun ei.Ar fi fost mai util sa-mi spuneti ,,Poftim,uite,citeste aici"dar spiritul oriental exuberant si creaiv nu este extrem de apropiat de precizia nordica,sa spunem :) Multumesc anticipat.

Protestantii AUTENTICI, ca acest frate al nostru, fac onoare numelui de crestin. Se poate ca de la ei sa vina suflul reinoirii duhovncicesti...si pentru Rasarit, si pentru Apus...
Frati si surori in Hristos din partea ortodoxa, cati (N)P care sa practice recursul la Sfintii Parinti ati intalnit pana acum? Priviti ce scrie in linkurile postate de mine...nu conteaza ca le-a pus un "nonconformsit oarecum metaconfesional"...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Va las un articol foarte frumos scris,in legatura cu discutia pe care am avut-o.Articolul este scris de Preotul Nicolae Trusca,un slujitor al Domnului cu talent in condei dar si cu un frumos si sanatos simt al umorului.Spun acest lucru pe ca i-am citit constant articolele publicate pe site.

Pe acesta cale adresez o respectuoasa rugaminte redactiei/admin forum de a corecta o greseala aparuta probabil la publicarea articolului, unde se spune ,,Credinta este o conditie a mantuirii subiective, dar nu "sola fide", pentru ca Sfantul Apostol Pavel scrie: "Credinta fara fapte este moarta".Versetul citat este din Epistola Apostolului Iacov 2:17, nu din Apostolul Pavel care scrie,in alt context,complet altceva (Efeseni 2:8-9).

Cu deosebit respect pentru autor

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Nimeni nu sporeste credinta sa fara faptele sale bune. Daca cu adevarat incerci sa te nevoiesti in trairea crestina, singur vezi prin viata ta de zi cu zi, ca daca nu faci fapte bune: rugaciune, milostenie, despatimire, nu cresti in credinta. Acestea doua sunt atat de legate incat nu exista separatie.
Fara fapta rugaciunii nu vine in suflet cainta si plansul pentru pacatele savarsite.
Omul care astazi nu se roaga, maine nu face o milostenie, in scurt timp inima i se impietreste, si de Domnul uita. Acest om nu poate primi Harul lui Dumnezeu. Credinta lui in loc sa creasca ea scade. Scazand, mantuirea lui se departeaza tot mai mult.
Nu este de ajuns sa spui cred in Tine Iisus Hristos daca nu ma rog Lui. De asemenea, Harul lui Dumnezeu vine la om prin insasi tainele bisericii. Si cum ar fi altfel? Putem noi primi har fara botez? sau fara trupul si sangele Domnului? Trebuie cu adevarat sa intelegem cum vine harul Domnului si care sunt vasele din care se revarsa harul Domnului spre noi. Sfintii Parinti ne invata ca harul nu salasluieste intr-un suflet pacatos sau care persista in pacat. Chiar daca te cerceteaza Harul Domnului, daca sufletul nu se curata de pacate, Harul Domnului il paraseste. Cum ne curatam de pacate? E de ajuns Harul lui Dumnezeu sa ne curete? Aici avem chiar exemplul lui Iisus Hristos care ne-a invatat sa ne rugam si sa postim .(acest soi de diavol nu iese decat cu post si rugaciune) iata doua fapte bune minunate fara de care nu putem sa sporim in credinta.
Deci faptele bune si credinta sunt interdependente si prin ele ajungem la mantuire.
Dumnezeu este Drept si Corect. Astfel pe toti ne vrea mantuiti. Orice suflet de pe acest pamant care trece prin aceasta viata trecatoare are sansa sa la mantuire. Cum? Prin harul Domnului dobandit prin sfintele taine si sporirea credintei sale prin faptele bune ce le face. Toti, nu doar unii.
De aceea:
"8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele."

Un Sfant parinte spunea asa: un ortodox pleaca la razboi cu vrasmasul bine inarmat, cu crucea, rugaciunea, numele lui Iisus si Sfintele taine pe cand un protestant pleaca la razboi gol. Deznodamantul este usor de intrezarit.
Dar eu va fac acum o propunere. Lasand la o parte idei si concepte ale dogmei, (ca si cum nu le-am cunoaste) sa incercam sa analizam, Epistola catre Efeseni mai cu seama cap. 2.

Prima parte:
1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -

Cum erau oamenii cand erau morti, morti prin gresalele si pacatele lor? - inainte de venirea lui Iisus Hristos?
Umblau potrivit duhului care lucreaza in fii neascultarii,au petrecut in poftele trupului, facand voile trupului si simturilor, cu fire manioasa.

Dumnezeu bogat in mila Sa, ne-a facut vii impreuna cu Hristos.
Cum suntem noi impreuna cu Hristos? E de ajuns botezul sa il primim pe Iisus in inima noastra? dar daca noi am facut pacate multe dupa botez, mai salasluieste Domnul la noi in inima? ce este de facut atunci? sa spunem iarta-ma , gata cred, vino Iisus in inima mea si e suficient? Nu trebuie o curatire de pacate? Poate salslui Iisus hristos in inima murdara? De aceea Sfintii parinti spun: ca pocainta, despatimirea este ca si un al doilea botez.
Poate intelege cineva Harul Domnului daca nu il are? Nu cumva doar isi inchipuie cum e ?

6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.

Impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat in ceruri. Pe toti. pe toti cei care sporesc credinta lor prin faptele lor bune si care primesc Harul prin tainele sfinte.
Da, in har suntem mantuiti , prin credinta, cu darul Domnului ci nu cu puterile noastre.

Suntem de acum facuti in Hristos spre a face fapte bune, gatite de Dumnezeu , ca sa umblam in ele.

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

De ce v-ati maniat? cand ati auzit de predestinare? si daca totusi o considerati secundara, asta nu inseamna ca este eliminata. "la noi este o doctrina secundara" Deci este.

Daca o singura porunca a Domnului o incalcam atunci am nesocotit poruncile Domnului. Si un fir de praf daca este pe ceva , atunci nu putem sa spunem ca este curat acel ceva.

Vazand aici supararea dvs. fara sa vreau mi-a venit in minte urmatoarea apoftegma a Sfantului Macarie Egipteanul:
"M-a intrebat vasul alegerii, batranul Macarie Egipteanul si mi-a zis: cum se face ca atunci cand ne aflam asprii fata de oameni ne vatamam sufleteste dar atunci cand ne aratam asprii fata de demoni ramanem nevatamati? Aflandu-ma in incurcatura l-am rugat sa imi spuna motivul. El mi-a spus : pentru ca in primul caz mania este impotriva firii iar im cazul al doilea este conforma firii."

Vedeti asadar ca nu ajunge credinta ca sa dobandim pacea Domnului? Fara fapte bune fata de aproapele de pilda, nu dobandim pacea si linistea Domnului. Pentru ca tot ce facem impotriva semenilor si nu pentru semeni , dupa cum este in exemplul de mai sus cu mania fata de semeni, este impotriva firii asa cum a lasat Dumnezeu "ca sa umblam in ele".

In legatura cu credinta si faptele iarasi fara sa vreau mi-a venit in minte o maxima tot a Sfantului Macarie Egipteanul:
"Un frate l-a intrebat pe Macarie cel mare cum poate cineva sa ajunga la desavarsire. Batranul , raspunzandu-i i-a zis: la desavarsire omul ajunge numai daca are in inima si trupul sau smerenie: daca nu-i da vreo importanta pentru vreun lucru si mai degraba se socoteste pe sine mai prejos decat orice creatura; daca nu judeca pe nimeni ci numai pe sine; daca sufera insulta si alunga din inima sa orice rautate; daca se sileste sa fie milostiv, bun si iubitor de frati, intelept, cumpatat pentru ca s-a scris: "imparatia cerurilor este a celor ce o iau cu asalt" (Mat.11:12); daca nu priveste chioras, daca isi pazeste limba; daca isi intoarce auzul de la tot ce e zadarnic si vatamator; daca face dreptate cu mainile sale; daca inima ii este curata inaintea lui Dumnezeu, iar trupul neintinat; daca isi aminteste in fiecare zi de moarte; daca indeparteaza din sufletul sau mania si rautatea; daca se leapada de cele materiale si de placerile trupesti; daca se leapada de diavol si de toate lucrurile lui sid aca se roaga neincetat; daca in tot timpul si locul si in toate cugetele si lucrurile este asistat de Dumnezeu."

Vedeti dar ca la desavarsire se ajunge prin smerenie. iar smerenia o dobandim prin credinta si faptele bune. Cum sa le numim daca nu fapte bune cele spuse de Sfantul Macarie?
"se sileste sa fie iubitor , bun si milostiv de frati". Iata faptele milosteniei, bunatatii si iubirii.
"daca sufera insulte si alunga din inima sa orice rautate": iata faptele rabdarii

Acum cu iertare as vrea sa vorbim un pic despre acel razboi de care aminteam. Acel razboi nu se refera la plecarea din lumea aceasta a sufletului ci la razboiul pe care il ducem impotriva pacatelor si impotriva diavolului. una este sa te razboiesti doar cu sufletul gol si alta este sa te razboiesti incarcat cu virtuti si arme duhovnicesti: crucea, rugaciunea, sfintele taine si numele lui Iisus. (Acum ceva timp, intr-o noapte vicleanul si uratul s-a hotarat sa ma sperie un pic. Si a capatat chipul meu care venea amenintator spre mine. Straniu si ciudat sa ma vad pe mine, schimonosita la fata de ura aruncandu-se asupra mea. Si am inceput atunci sa spun Rugaciunea lui Iisus aproape strigand. si atunci parca a stat in loc, dar nu batea in retragere. Am repetat atunci numele lui Iisus si am cerut ajutorul lui Dumnezeu continuand sa ma rog cu Rugaciunea lui Iisus si facandu-mi cruce. Brusc s-a intors cu spatele si a disparut prin fereastra. Ce ma faceam eu fara rugaciune, numele Domnului si cruce? )
Adevarat "goi am venit in asta lume si goi parasim lumea aceasta" ca doar nici avantajele materiale, nici onorurile lumesti nu ne sunt noua haina la suflet. In Filocalie, Sfantul Antonie cel Mare ne invata ca atunci cand parasim aceasta lume, o parasim invesmantati in haina sufletului. Daca nu avem grija in asta viata sa curatam haina sufletului nostru, riscam sa plecam cu ea murdara. Si Sfantul Antonie ne zice: ce ne facem noi cand ajungem in fata Domnului cu haina patata? Cum curatam noi haina sufletului nostru? O curata doar Domnul, si noi stam asa ca stana de piatra si zicem : cred in Tine Doamne si astept mantuirea?
mantuirea se dobandeste lucrand impreuna cu Domnul. El prin harul sau si noi prin faptele noastre bune. Milostenia, blandetea, bunatatea, iubirea, smerenia fata de semeni, rugaciunea, plansul si nevointa. Acestea sunte elementele care curata haina sufletului nostru.
Dupa cum spuneam intr-un post mai sus prin Domnul facem faptele bune. El ne da gandul bun sa faptuim cele bune.

Despre exemplele de credinta si fapte, ar trebui sa luam toata Scriptura ca toata este Cuvantul lui Dumnezeu nu doar Faptele Apostolilor si Epistolele. Si vom vedea ca e plina de indemnul de a crede si de a face fapte bune. Acestea doua se impletesc , se intrepatrund si vin una prin cealalta.
Degeaba ma cerceteaza Harul daca eu nu il mentin prin faptele mele bune. Si apoi cum ma cerceteaza Harul. Nu impartasindu-ma cu Trupul si sangele Domnului? Nu prin tainele sfinte
? E de ajuns sa stau in camera mea si sa spun: cred? Fara sa ies afara sa intind o mana de ajutor catre cel sarman , bolnav si flamand? Fara sa alerg la vasele Domnului? fara spovedanie? fara rugaciune si nevointa? fara infranare spre curatare?

Ajunge. Va cer iertare daca considerati ca aceasta discutie este sub nivelul dvs intelectual desi eu imi amintesc de Sfantul Macarie care spune sa ne consideram mai jos decat oricare dintre fratii nostrii daca vrem sa dobandim smerenie. Eu ma multumesc cu pragul de jos. Sunt simpla, fara o vorba prea elevata, recunosc, si pana de curand eram si iute de fire.
Sunt o pacatoasa, asta sunt.

Nu gresiti cu nimic in ceea ce ati spus doamna.Da,predestinarea exista ca doctrina la noi,cred in ea,consideram ca avem temei biblic pentru asta la fel cum altii cred ca au temei biblic pentru altele,dar asta este o abordare a noastra,nu o impunem.Nu am intalnit un clavinist care sa-mi spuna ca stie cine sunt alesii si nici ca doar calvinistii se vor mantui.Nu cred ca a venit un calvinist la usa unui ortodox de pe acest forum ca sa-i impuna doctrina noastra.M-as mira profund.Evanghelizare calvinista vizeaza alte zone ale lumii.Prin urmare ramin perpelx cand vad mereu si mereu invocata acesta doctrina desi pana acum am scris,nu conteza oricum,ca nu este principala si am mai spus ca trebuie privita in contextul celorlalte doctrine,impreuna cu ele,ca sa isi mentina sensul teologic,fie si asa cum a fost el inteles.Analizata izolat o transforma in ceva in ce nici eu nu as crede.Analizata in context are alte efecte.Nu insist.

As dori sa mai mentionez ca nu imi aduc aminte sa fi sustinut vreodata credinta fara fapte,o credinta oarba,fanatica si fara nici un corespondent real,fara nici un efect al Duhului.S-ar putea ca prin fapte sa intelegem lucruri diferite dar si aici ma intreb cat de diferit intelegem pana la urma.La fel nu sustin si nu voi sustine niciodata acele fapte habotnice,fara suport real al Credintei,prin care omul crede ca il va cumpara pe Cel de Sus prin bani sau alte valori,fara a trai insa credinta la modul real.Acest lucru ar fi complet impotriva invataurii Scripturii.

Motivatia mea pentru care solicit si am solicitat opinii ale Parintilor Bisericii nu a fost determinata de o vanitate intelectuala,ci pentru ca am vazut de sute,de mii de ori,nu exagerez,acest gen de polemica.Stiu si cum se va termina din nefericire.Prost.De aceea tot incerc ridicarea nivelului la acel nivel tocmai ca sa fim feriti de obisnuitele polemici sterile ale noastre.Si am avea toti mai multe de invatat.M-am tot uitat pe acest forum.In fara de cativa entuziasti,nimeni nu discuta concret de Parintii Bisericii.Polemicile in schimb sunt la ordinea zilei.Eu sunt un om al cartilor,nu un spirit polemic.Cad mereu insa in polemici din motive pe care nici eu nu le inteleg suficiet.

Stiti cum ati putea sa ma invatati ceva?Luati-va timp,cercetati si scrieti un articol ,,Invatatura ortodoxa a Parintii Bisericii despre faptele bune".Va dati seama cati oameni,care poate nu stiu exact,ar fi ajutati?Eu am mai spus si insist:ar trebui deschisa o sectiune speciala,pe forum,despre Parintii Bisericii.La ora actuala,in randul credinciosilor,pentru multi,sunt o notiune abstracta,un slogan defensiv si atat.Multi nici nu stiu cine sunt sau ce au scris.Am constat asta personal.Cred ca este ultima data cand spun asta.Este o tendinta generala spre rafuiala si spre moarte studiului.Efectele vor fi dramatice,este una dintre cele mai grave forme de asasinare a cunoasterii si trairii.

Daca ati fi inceput cum ati scris in ultimul post nici macar nu mi-as fi permis sa comentez.Si eu va cer iertare daca am reactionat nepotrivit si va asigur ca stiu unde este scris in Scriptura de fapte,si unde sunt ambele mentionate,si de ce sunt intr-o parte impreuna si in alta nu.Va asigur ca nu exista conflict teologic intre ele,sunt impreuna.Este o analiza fascinanta care s-ar putea face,un drum prin istoria Credintei,a teologiei.Daca am posta zilnic un articol,ca sa surprindem toate nuantele,va spun ca nu am termina pentru mult timp.Desi s-ar putea sa nu ma credeti,apreciez la dvs faptul ca doriti sa va traiti Credinta in care sunteti si va doresc ca Cel de Sus sa va sprijine pana la capat in acest demers.Eu am plecat de la natural theology si cercetarea lui ,,Isus istoric" dar tot spre Dumnezeu incerc sa merg,desi unii se vor indoi de asta.Conceptiile mele calviniste mi-le asum in totalitate.Nu le impun nimanui.Nu sunt interesat de polemici confesionale.De aceea am si incercat,initial,sa deturnez discutia spre ceva mult mai folositor.

Va doresc,in acesta zi sfanta in calendarul ortodox,putere-n Credinta,dragoste pentru aproape si traire in Duh si Adevar.Asa sa va ajute Cel de Sus.