Intrebari diverse

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Eu ti-am scris si datile trecute ca invatatura de credinta cuprinde o serie de afirmatii in care credem. Nu tin prea mult de experimentare, ci de crezut in ele. De exemplu cum experimentezi ca Duhul Sfant purcede din Tatal, sau ca Iisus a venit in timpul lui Pilat din Pont. Si la scoala, nu faci practica la istorie, sau ce experimentezi din faptul ca leopardul are patru picioare?
Unii spun de ortodoxie si ortopraxie. Faptele noastre in cazul invataturii sunt sa cunoastem invatatura si sa o credem. In rest faptele noastre sunt rugaciunea, primirea Sfintelor Taine, milostenia si practicarea virtutilor.

Ei,contextul discutiei,cel putin de la care am plecat eu in a formula raspunsul ,era ceva care trebuie experimentat. Tu chiar povesteai despre har intr-o postare si atunci mi-a prilejuit aceasta reflective ,ca nu numai cunoasterea definitilor din catehism despre primirea harului si necesitatea lui sunt suficiente,ci trebuie si practicarea lor .
Cunoasterea e un prim pas ,dar care trebuie urmat de aplicare.
Nu inteleg dece eu,cunoscandu-le,nu pot sa le aplic. O forta nevazuta ma opreste. Probabil lipseste credinta cum spui tu ,sau chiar vointa . Nu inteleg de ce altii nu au probleme in a primi aceste invataturi a le intelege si a le aplica ,iar eu,desi le inteleg , desi mental sunt de accord cu ele,parca nu am 100% credinta si nu mai pot sa le aplic.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Ei,contextul discutiei,cel putin de la care am plecat eu in a formula raspunsul ,era ceva care trebuie experimentat. Tu chiar povesteai despre har intr-o postare si atunci mi-a prilejuit aceasta reflective ,ca nu numai cunoasterea definitilor din catehism despre primirea harului si necesitatea lui sunt suficiente,ci trebuie si practicarea lor .
Cunoasterea e un prim pas ,dar care trebuie urmat de aplicare.

Aici ai dreptate, trebuia sa primeasca harul din Mirungere, spovedanie si Impartasanie. Probabil, daca se va intoarce la ortodoxie la reprimi Mirungerea, pentur ca s-a lepadat de Botez. Apostazia e unul din cele mai mari pacate, dar pocainta duce la iertarea si a acestui pacat.

În prealabil postat de iustin10

Nu inteleg dece eu,cunoscandu-le,nu pot sa le aplic. O forta nevazuta ma opreste. Probabil lipseste credinta cum spui tu ,sau chiar vointa . Nu inteleg de ce altii nu au probleme in a primi aceste invataturi a le intelege si a le aplica ,iar eu,desi le inteleg , desi mental sunt de accord cu ele,parca nu am 100% credinta si nu mai pot sa le aplic.

Raspunsul ne este dat tot de sfinti. Totul depinde de smerenie. Daca vei crede ca sfintii si Biserica stiu mai multe decat poti sa stii tu nu vei mai avea probleme sa accepti invatatura ortodoxa.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Raspunsul ne este dat tot de sfinti. Totul depinde de smerenie. Daca vei crede ca sfintii si Biserica stiu mai multe decat poti sa stii tu nu vei mai avea probleme sa accepti invatatura ortodoxa.

Ok,multumesc.o sa meditez la raspunsul tau. Ai identificat bine piedica din mine ,anume dorinta de a intelege eu totul,si de a raporta totul la mine . Dar cum anume putem cunoaste sfintii ca sa avem incredere in ei ? Poti recomanda anumite carti , sau cum ii putem cunoaste mai bine? Ca sa avem incredere in ei , si sa scapam de tirania eului propriu...
Care ar fi acele mijloace prin care sfintii sa ne atraga ca niste magneti ? Sa nu vii cu carti gen Dogmatica sf Ioan damaschin, care este mult prea grea ,si mai mult descurajeaza .
Am primit de la I Cezar recomandarea de a citi "Omiliile dupa Matei" de sf Ioan Gura de Aur ,si efectiv am ramas uimit . E prima oara cand imi place cu adevarat o carte a unui sfant,si o consider o contiinuare perfecta a Evangheliei . Ce altfel de carti mai zac asa ascunse ?

[Marian Moraru]

Buna ziua!

Multumesc pentru sfaturi si raspunsuri! Mai am si alte intrebari, spre exemplu , exista rugaciuni zilnice obligatorii? Se pot face si rugaciuni libere, sau doar cele din cartile de rugaciuni?
Spre exempli, in islam, cele 5 rugaciuni zilnice, care de fapt nu sunt chiar ceea ce se intelege prin rugaciune, seamana mai mult cu liturghia crestina, sunt stalpii fiecarei zile, fara rugaciuni totul se prabuseste, practic viata musulmanului(practicant) este ordonata de cele cinci rugaciuni zilnice.

[CristianR]

Nu este o rânduială obligatorie pentru creștin, ci una recomandată. Dar este tot atât de important să te rogi, după cum este să respiri. Avem rugăciunile din cartea de rugăciuni: de dimineață și de seară, dinaintea și la sfârșitul meselor.

Pe lângă acestea, și între ele gândul și inima trebuie să fie mereu la Dumnezeu, având conștiința că fără Hristos nu putem face nimic și despărțiți de El nu avem viață.

Pentru a păstra comuniunea cu El se practică rugăciunile scurte și dese, cum ar fi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” sau o deasă pomenire a numelui Său, la tot pasul: Doamne ajută, Mulțumesc, Doamne, Doamne iartă-mă ș.a.m.d. Evident că acestea nu trebuie să fie formule goale de conținut, ci prilejuri dese de conștientizare a prezenței și a ajutorlui Său.

Ghidându-ne după rugăciunile alcătuite de Biserică, este bine să ne rugăm și folosind propriile noastre cuvinte, ori de câte ori avem ceva mai personal de comunicat lui Dumnezeu: o mulțumire, o cerere ș.a.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Dar cum anume putem cunoaste sfintii ca sa avem incredere in ei ? Poti recomanda anumite carti , sau cum ii putem cunoaste mai bine? Ca sa avem incredere in ei , si sa scapam de tirania eului propriu...
Care ar fi acele mijloace prin care sfintii sa ne atraga ca niste magneti ? Sa nu vii cu carti gen Dogmatica sf Ioan damaschin, care este mult prea grea ,si mai mult descurajeaza.

Am mai spus ca nu trebuie sa citim carti de teologie mai adanca daca noi suntem abia la inceput. Pentru fiecare este de mare ajutor citirea vietilor sfintilor, eu cand am devenit credincios asta citeam. Se gasesc aici (o parte): http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html E cea mai buna alegere, alaturi de catehism (catehisme). O alta lucrare, tot cu povestiri, este Limonariul (care este mai usor decat patericul). O parte e aici: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

[iustin10]

În prealabil postat de CristianR

Nu este o rânduială obligatorie pentru creștin, ci una recomandată. Dar este tot atât de important să te rogi, după cum este să respiri. Avem rugăciunile din cartea de rugăciuni: de dimineață și de seară, dinaintea și la sfârșitul meselor.

Pe lângă acestea, și între ele gândul și inima trebuie să fie mereu la Dumnezeu, având conștiința că fără Hristos nu putem face nimic și despărțiți de El nu avem viață.

Pentru a păstra comuniunea cu El se practică rugăciunile scurte și dese, cum ar fi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” sau o deasă pomenire a numelui Său, la tot pasul: Doamne ajută, Mulțumesc, Doamne, Doamne iartă-mă ș.a.m.d. Evident că acestea nu trebuie să fie formule goale de conținut, ci prilejuri dese de conștientizare a prezenței și a ajutorlui Său.

Ghidându-ne după rugăciunile alcătuite de Biserică, este bine să ne rugăm și folosind propriile noastre cuvinte, ori de câte ori avem ceva mai personal de comunicat lui Dumnezeu: o mulțumire, o cerere ș.a.

Folositor raspunsul tau :)
Nu ai pus accentul pe reguli ci pe comunicarea continua cu Dumnezeu
Probabil,ca sa ajungi la aceasta capacitate de a comunica,trebuie si o anumita disciplina ,data de rugaciunile citite la anumiti timpi.

[CristianR]

Cred că, atunci când avem în vedere rugăciunea, comunicarea cu Dumnezeu, credința în general, cuvântul esențial este „viu”. Căci „Viu este Dumnezeu”, cum spune Scriptura (și tot așa se intitulează un catehism reeditat la editura Reîntregirea)
Totul trebuie trăit prin participare personală, cu mintea și cu inima: și rugăciunile citite, și Liturghia sau alte slujbe ale Bisericii; ca să înviem și noi, aici și acum.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Cred că, atunci când avem în vedere rugăciunea, comunicarea cu Dumnezeu, credința în general, cuvântul esențial este „viu”. Căci „Viu este Dumnezeu”, cum spune Scriptura ...

"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan 14,6)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Marian Moraru

Buna ziua!

... exista rugaciuni zilnice obligatorii? Se pot face si rugaciuni libere, sau doar cele din cartile de rugaciuni?

Dacă ar fi ceva obligatoriu în Ortodoxie, eu aş fi din nou ateu declarat sau agnostic.
Din fericire Ortodoxia nu constrânge, nu obligă, ci îndrumă şi mobilizează (întrucât Capul Bisericii este Viaţa-Iubire, Hristos).
Ce anume orientează şi mobilizează? Fiinţa noastră întreagă, pe care o pot considera o prezenţă în continuă devenire, cu infinite posibilităţi, o căutare care nădăjduieşte la păstorire întru viaţă veşnică. Astfel încât omul căutător/călător să nu rătăcească, să nu fie viaţa în zadar.
*
Cum bine a punctat Cristian, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne obişnuim de a ţine gândul şi inima permanent la Domnul. Este ca o deprindere sau ca un obicei, posibilă însă numai printr-o anumită nevoinţă personală şi prin darul şi lucrarea lui Dumnezeu. Se dezvoltă prin antrenament, după puteri, statornic. Implică lepădare treptată de sine, de "toate ale tale". Jertfelnicie.
A înălţa gândul către Domnul, cu smerenie, este deja rugăciune.
*
Pe măsură ce rugăciunea prinde rădăcini în noi, apar şi înţelesuri mai curate, mai bogate. Mintea şi inima se limpezesc, ochiul devine mai curat.
Atunci începem să înţelegem mai bine ce sunt rugăciunile din cărţi, din sfintele slujbe bisericeşti. Nu le mai vedem ca pe un text străin şi impus din afară ci, chiar, uneori le recunoaştem ca fiind parcă scrise de noi înşine, iar nu de sfântul cutare, în nu ştiu ce secol... Nu mai cunoaştem, ci re-cunoaştem...
*
Şi, mai ales la început, travaliul acesta trebuie făcut sub îndrumare şi povăţuire deasă, în limitele necesare ale unei discipline spirituale (care implică şi mintea şi trupul) de care, la noi creştinii ortodocşi, are grijă părintele duhovnic mai întâi.
Altminteri apar căderi şi rătăciri, înşelări variate şi adeseori cumplite.
*
Iar pentru ca omul să se smerească şi să se adâncească pe drumul cel folositor, are nevoie, adeseori toată viaţa, de comunitate şi comuniune. În lume e comuniunea din biserici (participăm la slujbele bisericeşti împreună cu ceilalţi creştini), în monahism e comunitatea şi comuniunea celor din obşte.
În tradiţia românească nici pustnicii nu erau/nu sunt cu totul rupţi de comunitatea euharistică. Nimeni, în Biserică, nu e lăsat singur şi însingurat, indiferent de măsura la care a ajuns.