Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 27.06.2008, 15:22:55
Darius Darius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.06.2006
Mesaje: 138
Implicit

Andrei, noi suntem sus pe cruce, nu ne-am dat jos. Iisus Hristos ne-a aratat de unde se castiga imparatia cerurilor. Daca te-ai dat jos, cerul, e mai departe de tine. Ce, sti ce gust are inghetata daca nu o gusti? Hai sus pe cruce si o sa vezi ce gust are Dumnezeu. E superb.
De ce cred in Dumnezeu? Habar n-am. L-am intrebat si eu pe fiul meu, asa, probabil inspirat dupa o tura de pupicuri: de ce ma iubesti, ma? la care el s-a uitat la mine si a zis: habar n-am. Dar el stia de ce ma iubeste. Daca nu accepti existenta lui Dumnezeu accepti evolutionismul implicit cu toate gaurile lui de logica si ratiune. Eu sincer cred ca am fost zidit de Dumnezeu. Daca unii cred altfel, e treaba lor. De pe crucea mea ii binecuvantez pe toti cei din copaci si ma rog pentru ei in fiecare seara. Daca altii vor sa se reincarneze la nesfarsit e treaba lor. Eu prefer varianta pe care mi-a dat-o Iisus Hristos testamentar prin Biblie. Viata vesnica. Viata in care nu incap toti cei care macar odata in existenta lor nu si-au cerut odata macar iertare in fata Mantuitorului de mizeriile pe care le-au facut in jurul lor. Dumnezeu sa ii ierte. L-as alege pe Hristos dintr-o mie de idoli, pentru ca a murit pe cruce dupa ce i-a spus "prieten" lui Iuda cand a primit sarutarea lui. Asa-i ce baiat de gasca e? Cine ti-a mai dat in viata asta ocazia sa il vezi asa cum a aparut Hristos? Retin ca ceva guru, idol, etc adulat de indieni a murit de probleme de intestine? Brrr....
Pe aceasta cale tin sa multumesc lui Dumnezeu pentru parintii mei care m-au dus la Biserica mantuitoare de mic. Bunicii mele, care cu credinta in suflet a intors spatele ostasului sovietic care a intors arma impotriva ei, iar ea o tinea in brate pe mama mea. Iubesc tot acest popor care cu crucea in mana si nu pe piept ca si cruciatii au aparat pamantul acesta. Ii multumesc lui Avram Iancu, ca tot sunt clujan, ca a luptat impotriva masonilor unguri si ne-a ferit de maghiarizare si catolicizare.
Imi cer iertare in fata voastra, tuturor sfintilor care cu pana in mana mi-au lasat testamentar toata frumoasa invatatura crestina si pe care datorita neputintei omenesti nu i-am urmat cum ar fi trebuit.
Si nu in ultimul rand, multumesc lui Dumnezeu fara de care azi nu existam si pentru care m-am suit pe cruce.
Dumnezeu sa ne ajute.
P.S. N-au impuscat-o pana la urma pe bunica. Nu i-a lasat Maica Domnului.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 27.06.2008, 16:02:00
adrian010155 adrian010155 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.05.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 564
Implicit

Dan-Virgil, cred ca prietenul tau ar trebui ca, mai intai, sa vrea el insusi sa fie crestin ortodox. Altfel nu are rost ca noi sa ne straduim sa-l ajutam sa traverseze strada daca el nu vrea.
Situatia seamana mai mult cu o problema pe care ne inviti sa o rezolvam asa... ca tema de vacanta.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 27.06.2008, 16:38:57
Andrei_sunt Andrei_sunt is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.05.2006
Mesaje: 9
Implicit

deci pina acuma ati raspuns slab si sunt raspunsuri tip.
in oprimu rind faza cu sa citesc o carte despre iad, hai sa fim seriosi dar de ce sa nu citesc alte carti cu amnintari din alte religii toate au, mie nu-mi trebuie spaima iadului ca sa ma aproprie de religie din frica si spaima
iar la faza cu : daca vrei sa fi cresttin prima data tre sa vrei sa fi crestin, ce mai ii asta, ce raspuns mai este si asta?
iar tu darius nu raspunzi la intrebarea mea, atitudinea asta este foarte raspindita la crestini adica : gata cred si de acuma in colo nu mai caut raspusuri prefer sa inchid un ochi, si daca nu stiu la o intrebare dau asa un raspuns care stiu ca s-a mai folosit in medii religioase desi nu-l inteleg
comportamentul esta este deplasat, exista motive pt care unele intrebari sunt grele si exista raspsunsi adecavate la toate nu trebuie sa fugiti de ele
intradevar daca mergi pe logica este normal sa crezi ca exista un Dumnezeu, chear si mintea omului are nevoie sa creada in asta pt a comportare sanatoase, dar eu nu vb de beneficii eu vb despre a gasi adevaraul de a avea puterea de a intreba intrebari mai dureroase unde s-au dat intrebari nemultumitoare, vagi,etc.
Cum se poate ca Dumnezeu sa ciara omlui sa isi sacrifice viata prin a trai o viata in limite ortodoxe cind sunt asa putine fenomene care sa te intareasca in credinta?
pt tot sacrificiul unei persoane exista doar cuvinte promisatoare despre viata dupa moarte etc, dar cum sa crezi numai aceste cuvinte, trebuie ceva mai mult, este o treaba foarte serioasa aici, pt mine de exemplu pt a fi crestin nu este o joaca implica consecinte mari si importante care vor schimba toata viata mea, si toate astea sa se bazeze numai pe cuvinte care sunt asa greu de dovedit, si povestioare nedovedite atat istoric cit si stintific?
Reply With Quote
  #14  
Vechi 27.06.2008, 19:23:35
tigerAvalo9 tigerAvalo9 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.03.2008
Locație: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.448
Implicit

In special ateii dau vina pe stiinta si spun ca nu exista Dumnezeu si toate cele se intampla de la natura,stiina o dovedeste.etc
Reply With Quote
  #15  
Vechi 27.06.2008, 21:16:01
alexandra28again alexandra28again is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.07.2007
Locație: aaaaa
Mesaje: 614
Implicit

spune-i si lui sa vina pe forum.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 27.06.2008, 21:23:31
06dec 06dec is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.12.2005
Mesaje: 337
Implicit

Ateismul e specific doar oamenilor,nicidecum dracilor,care pe de o parte cred si se cutremura,iar pe de cealalta parte incearca cu orice pret sa ne faulteze in orice clipa.Personal cred ca ateismul e de cand omul a cazut in pacat.Inainte de cadere,Adam si Eva vedeau Slava Lui Dumnezeu se vedea ca si cum se vede acum lumina zilei,iar daca nu era caderea,eu sunt sigur ca nu existau atei.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 27.06.2008, 21:47:30
ancah
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Andrei_sunt: implica consecinte mari si importante

Credinta implica intr-adevar consecinte mari si importante. Putini isi dau seama de acest lucru atat de timpuriu, deci un plus pentru tine, Andrei. Desi nu-ti stiu varsta, presupun ca esti tanar.
Vad ca folosesti multe argumente rationale; problema e ca credinta isi are locul in inima nu in creier. Desteptaciunea omului e cauza pentru mandrie, iar cel mandru nu va crede in Dumnezeu, devreme ce crede in propria capacitate intelectuala. Dar Dumnezeu stie acest lucru si atunci cand considera El, ca meritam sa credem, ne aduce intr-o stare de smerenie necesara credintei; adica ne loveste cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos. Sunt si oameni care cred fara a fi trecut printr-o criza, fara sa fi avut o pierdere in viata lor, o boala sau o nesansa care sa-i fi marcat; pe acestia ii admir, eu insa ma numar printre primii amintiti.
Trebuie sa te intrebi ce iti ofera credinta. Mie mi-a oferit o mai mare intelegere a lucrurilor; nu neaparat din punct de vedere stiintific, ci din punctul de vedere al Creatorului. Am inteles ca nicicand nu mai sunt singura, caci Il am pe Dumnezeu, Care ma iubeste si tot ceea ce-mi da, cu efect aparent bun sau rau, e spre binele meu. Dupa ce am descoperit binele, care se ascunde in spatele oricarei nesanse, am inceput sa ma bucur ca nu-mi reuseau incercarile mele, stiind, ca Dumnezeu mi-a pregatit ceva mai bun decat ma gandisem eu. Credinta e ca un mozaic: descoperi zilnic cate o fateta si imaginea se intregeste; pe masura ce imaginea capata contur, incepe sa capete si profunzimi. Totul se aseamana cu o adevarata calatorie pana in inaltimile Cerurilor si pana in absurile inimii proprii, care colcaie de pacate; pacate care alta data ni se pareau motiv de mandrie si prilej de bucurie.
Intr-adevar credinta este prilej de schimbare a fiintei noastre telurice in fiinta indumnezeita, conform intentiei Creatorului nostru. Iar rasplata inca din aceasta viata este pe masura.
Dar cum sa ajungi la acesta credinta? Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin Sfintii Lui.
Ai auzit de Sf. Calinic? Moastele lui se afla la manastirea Cernica. Pe racla lui este un afis pe care scrie: aseaza-te in genunchi si plangi. Apele se revarsa si rauri de lacrimi tasnesc din ochii celui ingenunchiat. Sunt ape care spala si netezesc drumul pentru salasluirea Duhului Sfant in sufletul omului. Dupa aceea nu mai esti acelasi; vegheaza insa ca sa nu revii la starea de dinainte. Roaga-te si increde-te in Dumnezeu, fara de Care nimic nu suntem. Rugaciunea de dimineata si de seara sa-ti inceapa ziua si sa ti-o incheie; iar un "Doamne ajuta" spus in timpul zilei, sa te tina cu gandul aproape de Dumnezeu. Asculta de constiinta ta pana...iti vei gasi un duhovnic, care te va sfatui cu adevarat de bine, nu asa ca mine.
Alegerea este a ta, in ce parte vrei s-o iei.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 27.06.2008, 22:01:21
Askeladd Askeladd is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 11.06.2008
Mesaje: 143
Implicit

Citat:
În prealabil postat de alexandra28again
spune-i si lui sa vina pe forum.
Atunci sigur nu va deveni crestin.


Pentru atei, credinta inseamna un ajutor pentru cei slabi, un fel de baston de mers, cand de fapt nu-ti trebuie. De ce nu-ti trebuie? Fiindca adevarul este aflabil prin stiinta si rationament.

Nu te poti masura cu un ateu la argumente rationale, deci nici nu incerca. Nu incerca sa-i impui viziuni ale Bibliei care nu corespund cu stiinta. In schimb, da-i argumente de sentiment, de emotie. Da-i trairi personale. Incearca sa discuti partea filozofica si nu partea stiintifica a credintei. Incearca sa nu-ti bazezi argumentele in Biblie(stiu ca asta se face des, dar un ateu nu le va accepta), ci in viata de zi cu zi. Si in viata de zi cu zi se pot intrezari urmele lui Dumnezeu.

Si in nici un caz nu-l ameninta cu iadul, fiindca pentru multi atei, aceasta idee este ridicola si doar un mijloc de santaj emotional al bisericii.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 28.06.2008, 01:09:59
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

selecteaza din aceste materiale despre creationism/evolutionism:

Îndreptînd greșelile - Uimitoarea abilitate de reparare

Publicat la: 2005-08-29 în categoria Minuni "naturale" | Autor: Frank Sherwin
Dacă cineva ar cere unui creaționist vreo dovadă a creației, acesta ar putea foarte bine să replice: molecula de ADN. Toți au auzit de această moleculă a vieții găsită practic în fiecare celulă a trupului nostru. ADN-ul este organizat în cromozomi (oamenii au 46) pe care se găsesc multe mii de gene (unități de ereditate compuse din baze nucleotide denumite T,G,C și A).
Uimitorul proiect al Genomului uman continuă să cartografieze din ce în ce mai precis genele specifice (avem „doar” 34.000), cît și să secvențializeze din ce în ce mai mult enorma construcție a perechilor de baze ale ADN-ului. Efectele trecerii timpului și factorii mediului înconjurător, ca de exemplu fumatul și razele ultraviolete (U.V.) solare, împreună cu alți compuși cancerigeni și citotoxici – reprezintă garanții faptului că molecula de ADN suferă avarii. Majoritatea acestora sunt temporare întrucît Creatorul a proiectat molecule specifice și sisteme pentru repararea avariilor genetice. Acestea sunt ceea ce se numește „ADN-ul de reparare”.
Se știa de ceva timp că ADN-ul posedă incredibila capacitate de a se autorepara cînd este deteriorat. Dar cum a apărut această capacitate de refacere – prin timp și întîmplare sau prin creație specifică? Este destul de dificil pentru seculariști să dea o descriere darwinistă pas-cu-pas a apariției unei molecule funcționale de ADN din elemente chimice brute. Dar cum au putut cele 130 de gene reparatorii de ADN uman cunoscute să evolueze pentru a ajuta la... repararea însuși ADN-ului? Se sesizează cu ușurință aici o situație imposibilă: în timp ce ADN-ul evolua din elemente chimice brute, ar fi avut neapărată nevoie de asistența moleculelor reparatorii ADN; aceste molecule, însă, puteau evolua abia mai tîrziu, fiind programate de ADN!
Dumnezeu a proiectat o serie de sisteme de reparație ADN și corectori (enzime), fiecare avînd sarcina de a repara cîte o problemă specifică. De exemplu, există enzime implicate în corectarea greșelilor de extirpare care recunosc bazele împerecheate greșit și enzime implicate în repararea extirpării nucleotide (REN), care este un mecanism de reparare tip „taiere și lipire” universal. REN are funcția de a îndepărta greșeala - numită leziune - și de a umple golul cu ADN nou. Această operație se poate asemăna cu îndepărtarea de către dentist a țesutului cariat și înlocuirea golului cu o umplutură ("umplutura" în procesul de reparare al ADN-ului este o nucleotidă funcțională).
Există deasemenea mici motoare moleculare numite "elicoidale" (de exemplu AdnB elicoidal și alte motoare multimetrice) care efectiv „deșiră” ADN-ul din starea normală dublu-spiralată în două șiruri separate. Elicoidele îndeplinesc acest lucru rupînd rapid legăturile de hidrogen dintre nucleotide (porțiunea "trepte de scară" din moleculă) într-o manieră cumva asemănătoare felului în care se mișcă rîma. Alte enzime, special proiectate, trebuie să asigure separarea completă a celor două șiruri. Ocazional, acest uimitor mecanism de reparare dă greș - așa cum fac toate sistemele noastre în cele din urmă - rezultînd o alterare sau schimbare permanentă a acelei porțiuni de ADN. Aceasta se numește o mutație. Desigur, mutațiile în porțiunile vitale pot fi mortale pentru organism.
Tocmai aceasta e problema. Sistemele de reparare a ADN-ului lucrează din greu să repare aceste schimbări care apar zilnic în miliardele de baze-nucleotide care compun plantele, oamenii și animalele. Dar evoluția este dependentă de chiar aceste schimbări (mutații) care se presupune că ar conduce la noi structuri și funcții.
Astfel, observăm că felul în care se prezintă ADN-ul asigură faptul că evoluția nu ar fi putut avea loc prin mutații, împotriva cărora natura luptă efectiv prin aceste mecanisme intrinseci ei.
Sursa articolului: Acts & Facts, Vol. 33 Nr 6 June 2004. Traducere de Iulian Țigănelea
Date fiind descoperirile recente din domeniile A.D.N.-ului si al teoriei informatiei, cum s-ar explica ele daca originile A.D.N.-ului sunt atribuite pur si simplu vreunui accident primordial (conform corifeilor evolutionisti)? Extraordinarul nivel de informatie organizata, intalnita in codul genetic, putea să apara dintr-o sursa inconstienta, precum „ceasornicarul orb” al savantului neodarwinist Richard Dawkins? Iata un fapt ce continua sa asurprinda pe orice om de stiinta din acest domeniu.
Ajuns pe coperta revistei Time, A.D.N.-ul este faimoasa molecula a ereditatii. El reprezinta structura macromoleculara complexa, cu rol de a stoca informatie genetica . Daca totalitatea informatiei genetice dintr-un organism este cuprinsa in genotip, din interactiunea acestuia cu mediul rezulta un ansamblu de insusiri morfologice, fiziologice si biochimice apartinand unui individ (fenotip).
Cercetările recente au scos în evidenta faptul ca astfel de interactiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai exista un stoc de informatie, care, potrivit unor specialisti, ar putea avea un suport de o altă natura (probabil spirituala).
Directorul Procesării Datelor de la Institutul de Fizica si Tehnologie din Braunschweig (Germania), profesorul Werner Gitt aprecia ca cea mai inalta densitate a informatiei pe care o cunoastem este cea a moleculelor A.D.N.
Capacitatea de inmagazinare a A.D.N.-ului, transportorul de informatie al fiintelor vii, este de 45 de milioane de milioane ori mai eficace decat megacipul. Suma totala a cunostintelor depozitate in prezent in bibliotecile lumii este estimata la 10 la puterea 18 biti. Daca aceasta informatie ar putea fi stocata in molecula A.D.N., 1% din volumul unei gamalii ar fi suficient pentru acest scop. Pe de alta parte, daca aceasta informatie ar urma să fie incarcata cu ajutorul megacipurilor, am avea nevoie de o baterie mai inalta decat distanta dintre Pamant si Luna…
Molecula de A.D.N. este un sistem tridimensional de inmagazinare a informatiei deosebit de complex, in timp ce megacipul este numai bidimensional. Dar care ar putea fi sursa unei cantitati negandit de mari de informatie stocata atat de eficace in molecula A.D.N.?
Ramura importanta de investigatie stiintifica, teoria informatiei (domeniu in care profesorul Gitt este una dintre vocile autorizate) arata intr-un mod convingator ca informatia nu apare si nu poate aparea din vreo stare de non-informatie, tot asa cum viata nu purcede din ne-viata (dilemele evolutionismului). Mai mult, informatia a ajuns acum sa fie recunoscuta ca a Treia Cantitate Fundamentala a universului, care, pana in prezent, era gandit a fi constituit numai din doua cantitati fundamentale: materie si energie.
Acestea doua nu sunt suficiente pentru ca A.D.N.-ul sa functioneze. Ceea ce este necesar, cel putin pentru inceput, este o infuzie de informatie, de care nici materia, nici energia nu sunt responsabile si pe care nici una dintre ele nu o poate suplini. Potrivit fondatorului ciberneticii si al teoriei informatiei, Norbert Wiener, informatia nu poate fi de natura fizica, desi e transmisa prin mijloace fizice: informatia nu este nici energie, nici materie, ci informatie. Nici un materialism care esueaza in a da seama de aceasta, nu mai poate supravietui.
Insa, mai nelinistitor pentru sustinatorii materialismului decat descoperirea recenta a informatiei ca a Treia Cantitate Fundamentala este lamurirea originii ei: daca in orice sistem este gasit un cod de baza, se poate conchide că sistemul isi are originea intr-unul mintal si nu a apărut la intamplare. Sensurile reprezinta intotdeauna concepte mentale distincte de materie si energie, avandu-si originea intr-o sursa inteligenta. Informatia poate fi inmagazinata prin mijlocirea limbajului si transmisa prin transportori fizici. Ea insasi este în intregime invarianta. Cauza acestei invariante salasluieste in natura ei non-materiala.
S-ar parea ca, in vreme ce unii materialisti sunt ocupati sa caute prin locuri gresite vreun „ceasornicar orb”, lipsit de inteligenta si sens, alti cercetători se deschid catre Mintea lui Dumnezeu. Informatia cere ca sursa a sa inteligenta, iar inteligenta cere gandire…

Despre evoluționism (I)

Publicat la: 2007-02-15 în categoria Știință | Autor: Firmilian Gherasim
...în care se arată că acceptarea ideii că viețuitoarele au fost create de Dumnezeu nu este un simplu act intelectual, el având și importante consecințe de ordin moral
INTRODUCERE
Înainte de a discuta despre teoria evoluției speciilor să definim câteva din noțiunile cu care ne vom întâlni în continuare.
Specia este o comunitate de viețuitoare care se pot încrucișa între ele și care sunt izolate reproductiv de alte comunități similare. Indivizii care alcătuiesc o specie se pot încrucișa sexuat nelimitat între ei, în timp ce indivizii aparținând unor specii diferite nu se pot încrucișa sexuat sau, în rarele cazuri în care se încrucișează, hibrizii sunt sterili (cum este de exemplu catârul, care este un hibrid între cal și măgar). Speciile se diferențiază între ele prin anumite caracteristici anatomo-morfologice, fiziologice, comportamentale și biochimice, precum și prin particularități ecologice.
Rasele sau subspeciile sunt subdiviziuni ale speciilor și grupează indivizi din aceeași specie care au anumite caractere distincte, rezultate ale selecției naturale sau ale selecției artificiale (efectuate de om). Indivizii din aceeași specie dar din rase diferite se pot încrucișa sexuat între ei, iar descendenții sunt fertili.
Populațiile sunt subdiviziuni ale raselor, care grupează indivizi înrudiți care au un fond comun de gene (genofond).
Pe baza unor asemănări anatomo-morfologice și fiziologice, speciile au fost grupate în categorii taxonomice mai mari (genuri, familii etc.). Aceste împărțiri sunt convenționale.
Așa cum am văzut, indivizii aparținând aceleiași specii dar de rase sau populații diferite se pot încrucișa sexuat între ei, dând naștere la urmași fertili. Prin astfel de încrucișări sau prin mutații genetice este posibil ca, pornind de la populații și rase existente, să apară populații și rase noi de plante și animale. Vedem, deci, că la nivelul raselor și al populațiilor are loc un proces evolutiv, numit microevoluție.
Unii biologi s-au gândit că, prin extensie, un fenomen evolutiv similar ar putea avea loc și la nivelul speciilor. Acest fenomen ipotetic a fost numit macroevoluție și, cu ajutorul lui, s-a încercat să se explice originea speciilor de plante și animale. Primul care a reușit să formuleze o teorie cât de cât închegată privind evoluția speciilor a fost Ch. Darwin, ideile sale fiind ulterior continuate și dezvoltate de alți cercetători. Această teorie a fost numită teoria evoluției speciilor sau, mai scurt, evoluționism.
Evoluționismul vine în contradicție cu creaționismul, care afirmă că speciile de plante și animale au fost create de Dumnezeu.
În cele ce urmează, vom analiza mai pe larg aceste teorii.
ORIGINEA VIEȚII
Unul din primele puncte ale disputei dintre evoluționism și creaționism este cel referitor la originea vieții. Creaționiștii susțin că viața a fost creată de Dumnezeu, în timp ce evoluționiștii susțin că materia ne-vie s-ar fi organizat în mod spontan și ar fi dat naștere vieții (teorie care a primit numele de generație spontanee). Mai există și unii autori, relativ puțin numeroși, care susțin o teorie hibridă: primul organism viu a fost creat de Dumnezeu iar celelalte au luat naștere din acesta prin evoluție. Să încercăm să analizăm în continuare posibilitatea generației spontanee.
În mod evident, în condițiile actuale, materia ne-vie nu se organizează spontan pentru a da naștere la organisme vii. Evoluționiștii susțin, însă, că atmosfera primitivă și oceanul primordial ar fi avut o altă compoziție chimică, mai favorabilă apariției vieții. Aceasta este o simplă ipoteză care nu poate fi demonstrată, dar să presupunem că ar fi adevărată. Ca urmare a acestui fapt s-ar fi format prin sinteză chimică, mai întâi o “supă organică” în ocean, după care, substanțele din această “supă” s-ar fi autoorganizat treptat pentru a da naștere vieții, mai întâi în forme acelulare (virusuri), iar apoi în formele celulare.
În unele experiențe de laborator, în condiții total diferite de cele pe care le întâlnim astăzi în natură, dar despre care se afirmă că ar fi identice cu cele din atmosfera primară, cercetătorii au reușit să sintetizeze unele substanțe organice, printre care cel mai cunoscut exemplu îl constituie aminoacizii. Evoluționiștii consideră acest fapt ca pe o dovadă a posibilității generației spontanee. Ei “uită” însă să precizeze câteva “mici detalii”. Le vom preciza noi:
Aminoacizii obținuți prin sinteză chimică nu sunt identici cu cei din organismele vii. Să fim mai expliciți: aminoacizii sunt substanțe optic active și pot avea două forme – levogiră și dextrogiră. Aminoacizii obținuți prin sinteză chimică se prezintă sub forma unui amestec de 50% aminoacizi levogiri și 50% aminoacizi dextrogiri. Ținând cont de faptul că nu există nici un mecanism natural de separare a acestui amestec (exceptând reacțiile enzimatice din organismele vii deja formate), rezultă că, dacă viața ar fi apărut dintr-un astfel de amestec, ar trebui ca aminoacizii din organismele vii să fie și ei 50% levogiri și 50% dextrogiri, numai că toți aminoacizii din organismele vii sunt levogiri.
Aminoacizii sunt totuși molecule relativ simple, care reprezintă doar cărămizi de construcție pentru alte molecule mai complexe (proteinele), iar într-un mediu acvatic (cum se presupune că era și oceanul primordial), reacția de polimerizare a aminoacizilor este defavorizată, astfel încât nu numai că aceștia nu au tendința de a se autoasambla ci, dimpotrivă, proteinele au tendința naturală de a se descompune. Rezultă că nu putem explica astfel originea moleculelor proteice complexe și nici apariția ipoteticei “supe organice”. În organismele vii sinteza proteinelor are loc cu consum de energie, prin mecanisme biochimice complexe.
În ceea ce privește virusurile, denumirea de “forme de viață acelulare” este improprie întrucât acestea nu posedă metabolism propriu și nu se autoreproduc. În plus, ele nu puteau să apară înaintea celorlalte viețuitoare, deoarece multiplicarea lor nu poate avea loc decât într-o celulă-gazdă, nu și într-un mediu abiotic.
Chiar și cele mai simple organisme vii (bacteriile) sunt totuși extrem de complexe, posedând, printre altele, un genom complex și un set de cel puțin câteva mii de enzime, fiecare dintre ele fiind implicată într-o anumită reacție biochimică, iar aceste reacții sunt dependente unele de altele, astfel încât lipsa uneia din ele poate afecta grav organismul, putând provoca chiar moartea acestuia. Rezultă, deci, că aceste sisteme nu puteau să apară pe rând, ci trebuia să apară “hodoronc-tronc” o celulă gata formată.
Pentru a răspunde acestor obiecții, majoritatea evoluționiștilor invocă ideea că acest lucru ar fi totuși realizabil prin legături întâmplătoare care ar fi apărut în decursul miliardelor de ani care s-ar fi scurs de la formarea Pământului până la apariția vieții. Însă, calculele de fizică statistică arată că probabilitatea unui asemenea eveniment este neglijabilă, chiar dacă am presupune că vârsta Pământului ar fi de sute de miliarde de ani, în timp ce, chiar și cele mai generoase evaluări cu privire la această vârstă nu depășesc 4 miliarde de ani.
Întrucât calculele de fizică statistică sunt complexe și, dacă le-aș expune în detaliu, aș risca să nu pot fi înțeles, voi recurge la o analogie: un ceas are o structură cu mult mai simplă decât o celulă vie și, totuși, nimeni nu a văzut vreodată o bucată de metal care să se transforme de la sine într-un ceas, indiferent cât de mult timp ar trece, deci nici materia ne-vie nu poate de la sine să dea naștere vieții.
Din exemplul cu ceasul mai vedem un lucru: metalul nu se transformă singur în ceas dar, dacă intervine un ceasornicar, acest lucru devine posibil. Deci, și în cazul apariției vieții avem nevoie de un “ceasornicar” numai că, dată fiind complexitatea organismelor vii, acesta trebuie să fie cu mult mai inteligent decât omul și, în același timp, să fie capabil să intervină la nivel molecular pentru a organiza sistemele biochimice celulare.
Fizicianul E. Schrodinger a demonstrat chiar că, din punct de vedere termodinamic nici măcar menținerea vieții nu ar fi posibilă dacă nu admitem și existența unui principiu universal ordonator de natură spirituală (el se pronunța pentru o divinitate impersonală, ca în religiile extrem orientale, dar modul deosebit de inteligent al organizării lumii pare să sugereze mai degrabă existența unui Dumnezeu personal).
În fața acestor obiecții, reacția evoluționiștilor este variată:
Unii dintre ei, respingând aprioric orice intervenție divină, afirmă că, din moment ce viața există, rezultă că ea trebuie să fi apărut din materia ne-vie prin generație spontanee și, deci, calculele celor care susțin altceva ar fi greșite. Orice s-ar spune, o asemenea a-titudine numai științifică nu e.
Alții, văzând că nu reușesc să explice apariția vieții pe pământ prin teoria expusă mai sus, caută să rezolve problema afirmând că viața a fost adusă pe Pământ (într-un fel sau altul) de pe o altă planetă. Acest lucru nu a fost, însă, demonstrat și, în plus, nu rezolvă problema deoarece, ori aici, ori pe altă planetă, tot nu pot explica în ce mod materia ne-vie ar fi putut da naștere vieții.
O altă categorie, sunt evoluționiștii care recunosc că, cel puțin pentru formarea primului organism viu, este necesară intervenția divină. Aceștia sunt mai puțin numeroși, deoarece oamenii care cred cu adevărat în existența lui Dumnezeu, nu acceptă evoluționismul, acesta nefiind în concordanță cu ceea ce afirmă Revelația Dumnezeiască despre facerea lumii.
Să vedem în continuare cam ce se întâmplă cu un organism viu, deja apărut.
UNIVERSALITATEA CODULUI GENETIC
(fara diacritice)
Toate organismele vii poseda un genom, iar informatia cuprinsa in acesta este descifrata cu ajutorul unui cod genetic. Acest cod genetic este universal, adica la toate vietuitoarele, de la cele mai simple pana la cele mai complexe (cu cateva mici exceptii nesemnificative), aceeasi secventa de trei baze azotate codifica acelasi aminoacid.
Atat evolutionistii cat si creationistii considera acest fapt ca pe o dovada a originii comune a tuturor vietuitoarelor de pe Pamant. Numai ca, atunci cand ajung sa precizeze care ar fi aceasta origine comuna, nu mai sunt de acord: evolutionistii sustin ca toate vietuitoarele au evoluat dintr-un singur organism initial, in timp ce creationistii sustin ca toate vietuitoarele au fost create de un Dumnezeu unic. Sa analizam pe rand cele doua pozitii.
Sa presupunem ca vietuitoarele ar fi evoluat toate din acelasi organism initial. In acest caz se pun cateva probleme legate de universalitatea codului genetic.
Prima dintre ele se refera la originea acestui cod. Teoria oficiala sustine ca insusi codul actual ar fi aparut prin evolutie dintr-o varianta mai simpla (cu doua baze azotate la un aminoacid). Lasand la o parte faptul ca nu exista nici un vietuitor cu un astfel de cod si nu avem nici o dovada ca ar fi existat vreodata, se pune o alta intrebare: daca intr-adevar codul ar fi evoluat, cum se explica faptul ca astazi toate vietuitoarele au același cod, tinand cont de faptul ca orice modificare a lui s-ar fi transmis numai la urmasii organismului la care ar fi aparut modificarea, iar la celelalte vietuitoare nu?
Sa presupunem acum ca intr-un fel sau altul s-a ajuns totusi la un organism care poseda codul genetic actual. Daca toate vietuitoarele ar fi evoluat din acesta, ar fi inexplicabil faptul ca toate celelalte gene s-au modificat in timp, dand nastere la intreaga diversitate a lumii vii pe care o cunoastem astazi, numai genele care contin informatia referitoare la codul genetic au rămas nemodificate.
Vedem, deci, ca universalitatea codului genetic nu poate fi invocata ca o proba in favoarea evoluționismului.


Așa cum am precizat în prima parte a acestei cărți, toate organismele vii posedă un genom, iar informația cuprinsă în acesta este descifrată cu ajutorul unui cod genetic. Acest cod genetic este universal, adică la toate viețuitoarele, de la cele mai simple până la cele mai complexe (cu câteva mici excepții nesemnificative), aceeași secvență de trei baze azotate codifică același aminoacid.
Atât evoluționiștii cât și creaționiștii consideră acest fapt ca pe o dovadă a originii comune a tuturor viețuitoarelor de pe Pământ. Numai că, atunci când ajung să precizeze care ar fi această origine comună, nu mai sunt de acord: evoluționiștii susțin că toate viețuitoarele au evoluat dintr-un singur organism inițial, în timp ce creaționiștii susțin că toate viețuitoarele au fost create de un Dumnezeu unic. Să analizăm pe rând cele două poziții.
Să presupunem că viețuitoarele ar fi evoluat toate din același organism inițial. În acest caz se pun câteva probleme legate de universalitatea codului genetic.
Prima dintre ele se referă la originea acestui cod. Teoria oficială susține că însuși codul actual ar fi apărut prin evoluție dintr-o variantă mai simplă (cu două baze azotate la un aminoacid). Lăsând la o parte faptul că nu există nici un viețuitor cu un astfel de cod și nu avem nici o dovadă că ar fi existat vreodată, se pune o altă întrebare: dacă într-adevăr codul ar fi evoluat, cum se explică faptul că astăzi toate viețuitoarele au același cod, ținând cont de faptul că orice modificare a lui s-ar fi transmis numai la urmașii organismului la care ar fi apărut modificarea, iar la celelalte viețuitoare nu?
Să presupunem acum că într-un fel sau altul s-a ajuns totuși la un organism care posedă codul genetic actual. Dacă toate viețuitoarele ar fi evoluat din acesta, ar fi inexplicabil faptul că toate celelalte gene s-au modificat în timp, dând naștere la întreaga diversitate a lumii vii pe care o cunoaștem astăzi, numai genele care conțin informația referitoare la codul genetic au rămas nemodificate.
Vedem, deci, că universalitatea codului genetic nu poate fi invocată ca o probă în favoarea evoluționismului.
Acceptând poziția creaționistă, toate aceste probleme sunt rezolvate în schimb se pune o altă întrebare: cum se explică faptul că Dumnezeu, care prin marea varietate a lumii vii a dovedit că nu suferă de lipsă de imaginație creatoare, a ales totuși același cod genetic pentru toate viețuitoarele? E greu de spus care a fost intenția lui Dumnezeu.
Cea mai plauzibilă ipoteză ar fi aceea că Dumnezeu a dorit să așeze chiar în cele mai intime procese ale vieții ceva care să dea mărturie despre unicitatea Creatorului. Codul genetic ar fi așadar, un fel de semnătură a Celui care a zidit lumea. În acest context, s-ar putea să nu fie o simplă întâmplare faptul că, în acest cod, la un aminoacid corespunde o secvență de trei baze azotate, după cum Dumnezeu este unul în ființă dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 28.06.2008, 01:19:35
alin.laurentiu alin.laurentiu is offline
Member
 
Data înregistrării: 15.04.2008
Mesaje: 37
Implicit

Pentru mine nu exista atei. Fiecare crede in ceva si subconstientul lui sunt anumite lucrur, fapte de care e dependent... Si nu cred ca poti azi sa fii crestin, maine ateu. E imposibil. Cel mai sigur nu esti niciuna. Un crestin nu poate fi atat de indoitor!!!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Partener ateu onyx235 Nunta 87 26.03.2011 21:52:20
Sunt ateu, intrebati-ma orice! AteulCelRau Generalitati 1449 11.03.2010 08:44:01
Eminescu ateu? pisi Generalitati 39 18.01.2010 16:49:03
De ce sunt ateu agnostic hmiron Teologie si Stiinta 43 30.12.2009 22:51:32