Inchinarea lucrurilor - puterea semnului Sfintei Cruci !

[NECTARIE]

Închinarea lucrurilor este o mângâiere uitată de creştinii din ziua de astăzi, dar şi o armă deosebit de puternică împotriva diavolului. Lupta diavolului spre a-l surpa pe om şi a-l înşela este una neîncetată şi nemicşorată. Cu cât creştinul se apăra mai puţin, cu atât diavolul caştigă o tot mai mare putere asupra lui şi asupra lumii din jurul lui.

Din ce în ce mai puţini creştini apelează astăzi la această practică a închinării lucrurilor. Mai sunt încă mulţi creştini care zilnic ard tămâie sau smirnă şi îşi tămâiază casa, care aprind lumânarea la rugăciunea de seară, care iau Anafură şi Aghiasmă dimineaţa şi care fac Sfeştanie în casă, de câteva ori pe an. Cu toate acestea, într-o oarecare măsură, ceva lipseşte din viaţa noastră de zi cu zi, şi anume: închinarea lucrurilor.
Biserica a subliniat mereu puterea sfinţitoare a Sfintei Crucii. Este lucru de folos a o purta la gât şi a o privi cu multă mulţumire, însă şi mai de folos este a închina cu semnul ei preaputernic orice lucru care ne cade în mâini, de la mâncare şi până la obiectele cele mari.

[George.m]

IPS Serafim Joanta spunea la o conferinta ca e folositor sa inchinam mancarea si bautura, intrucat prin semnul crucii facut asupra lor se sfintesc. La fel zicea intr-o predica si PS Varsanufie Prahoveanul.

Iata ce spune Sfantul Apostol Pavel : Crucea pentru cei pieritori, nebunie este - cum sunt sectantii -,iar noua, celor ce ne mantuim, Crucea este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu. Ai auzit ce-i Sfanta Cruce ? Nu-i maciuca ! Este intelepciunea si puterea lui Dumnezeu ! Le-am spus acolo, de huiau, bateau din palme, aplaudau. Ati auzit ce-i Crucea, voi, sectantilor, care inselati oamenii si-i duceti in iad ?
S-au ridicat cu icoanele. Altul a citit in Deuteronom :
-Sa nu-ti faci chip cioplit, nici asemanarea vreunui lucru din cate sunt in cer, sus, pe pamant, jos, in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, sa nu slujesti lor.
- Ce-s acestea, icoane ? caci sectantii zic ca icoanele sunt idoli ! Ia sa-ti spun eu ! Cine a facut primele icoane ?
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. La Sfantul Ioan Damaschin spune ca prima icoana o face Dumnezeu, adica pe om, dupa chipul si asemanarea Sa.
-El a facut, dar ne-a poruncit noua sa nu facem.
- Iata, citeste la " Iesire " ( 23 - 29 ). Vezi in Biblie ca tot ce este in biserica este facut cu porunca lui Dumnezeu. Si icoanele si catapeteasma si sicriul Legii Domnului si heruvimii slavei si vestmintele preotilor si mitra arhiereilor si cadelnitele si sfesnicul cu sapte lumini, toate.
Nu i-a zis Dumnezeu lui Moise ? " Moise, fa aceasta ! Moise, ia si fa o lada de salcam si o poleieste toata cu aur ! Moise, fa doi drugi de salcam imbracati cu aur, si lada sa aiba verigi, ca sa bati drugii si sa ridici sicriul Legii. Moise, pune in lada aceea Tablele Legii, pe care ti le-am dat Eu pe Muntele Sinai. Pune sarpele de arama, pe care l-a facut cand ii mancau serpii in pustie, pune toiagul lui Aaron, care a infrunzit cand a rezemat de sicriul legii cele 12 toiege, caci al lui Aaron in noaptea aceea a infrunzit si a facut migdale. Si cup acu mana, o cupa de aur ". Mana era ca painea uscata, din care au mancat evreii in pustie 40 de ani.
Astea nu erau lucruri de maini omenesti ?

[costel]

E minunat ca omul recurge la acest act - a inchina lucrurile. E un act prin care doreste ca Cel prezent tainic in cruce sa-si reverse puterea asupra lucrurilor. Doreste ca pe toate sa le primeasca prin Dumnezeu, intr-un mod curat.

[NECTARIE]

Sfântul Grigorie, Episcopul din Neocezareea, făcătorul de minuni, sărbătorit la 17 noiembrie, închina văzduhul dintr-o capişte idolească, unde rămâne peste noapte. În urma facereii semnului Sfintei Cruci în văzduh, toţi diavolii ascunşi în acea capişte au fugit, lăsând locul curat. Redau, în continuare, fragmentul cu pricina, din viaţa Sfântului Grigorie:

„Sfântul Grigorie, mergând la Neocezareea, în cale sa a avut prilej să dea de o capişte idolească. Era atunci seara şi căzuse şi o ploaie mare, de aceea sfântul a fost nevoit să intre în acea capişte idolească, împreună cu călătorii şi a rămas într-însa. Acolo erau mulţi idoli în care vieţuiau draci şi se arătau aievea slujitorilor lor şi vorbeau cu ei. Deci, înnoptând Sfântul Grigorie acolo, îşi săvârşea obişnuitele sale rugăciuni de miezul nopţii şi de dimineaţă, însemnând cu semnul Crucii văzduhul spurcat de jetfele idoleşti. Iar dracii, înfricoşându-se de semnul Sfintei Cruci şi de rugăciunile Sfântului Grigorie, au lăsat capiştea şi au fugit.

Făcându-se ziuă, Sfântul Grigorie şi-a urmat calea sa, care îi era înainte, împreună cu ceilalţi călători, iar slujitorul cel idolesc a intrat în capişte, după obiceiul său, vrând să aducă jertfă idolilor, însă n-a găsit pe draci, căci fugiseră de acolo. Dar, deşi aducea jertfă dracilor, nu i se arătau, precum se obişnuise mai înainte, încât slujitorul nu pricepea pentru care pricină au fugit zeii săi din capişte. El i-a rugat mult să se întoarcă iarăşi la locul lor, dar ei de departe strigau, zicând: "Nu putem să intrăm acolo, unde a fost străinul acela care mergea din pustie la Neocezareea."

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o omilie despre „şarpe de aramă din pustie”, vorbeşte şi el despre puterea semnului Sfintei Cruci, arătand cum numai privind cineva spre ea (spre închipuirea ei) se vindecă de moarte. Şi tot el zice că dacă numai închipuirea ei avea atâta putere, în pustie, Crucea în sine este cu atât mai tare decât aceea. „Nu era şarpele de aramă ? Şi totuşi ce putere ! Dar cum putea materia moartă să biruie moartea ? Putea pentru că ea reproducea chipul Crucii ! Şi să nu credem în realitatea însăşi a acestei Cruci, când ea avea o astfel de putere atunci, fiind numai preînchipuită ?!”

A face creştinul cruce pe orice lucru, a închina orice lucru lui Dumnezeu, a face rugăciune pentru orice lucru şi pentru orice lucrare, aceasta este calea şi lucrarea creştină de zi cu zi voită şi binecuvântată de Dumnezeu.

- Tata-i la cârmă! Voi nu auziti ce spune Proorocul David în Psalmul 32? Domnul risipeste sfatu-rile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor si defaimă sfatul boierilor. Iar sfatul Domnului rămâne în veac si gândurile inimii Lui, din neam în neam.

Nu vă tulburati si nu vă temeti, că nu va fi cum vor ei. Ehei, câte vor ei să facă! Voi nu vă temeti! Rugati-vă si faceti Sfânta Cruce cu credintă si fug toti dracii

[Marius22]

Despre semnul Sfintei Cruci se aminteste si in psalmi atunci cand citim "Insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne." Sfanta Cruce ne face partasi luminii dumnezeiesti. Din acest motiv Crucea este sfanta si sfintitoare, oamenilor pavaza si diavolilor pieire.

[Florin-Ionut]

Semnul Sfintei Cruci semnifica Jertfa care este pusa la temelia intregii lumi. Orice obiect functioneaza in mod firesc, prin pronie divina, printr-o jertfa, printr-o devenire, de la nevazutul atom la galaxiile gigantice. Pana si banala mancare trebuie asimilata de organism, fiind transformata in chip minunat in diverse tipuri de substante necesare fiecarui organ in parte. Or, insemnadu-ne cu semnul Crucii sau inchinand mancarea cu acest semn, este evident ca Dumnezeu va avea grija ca jertfa nevazuta a mancarii in energie pentru trup sa-si implineasca menirea cu randament maxim. Crucea va minimiza si efectele toxinelor si otravurilor prezente in hrana, sfintind in mod deosebit apa din ele si facand ca prezenta in alimente a elementelor sintetice, a colorantilor, conservantilor, amelioratorilor samd sa nu-si atinga scopul marsav de a ne ucide sanatatea putin cate putin.

Azi, in mod sigur, marea noastra majoritate a uitat acest obicei.. imi amintesc de pe cand eram copil.
Cand mama facea paine in cuptor, inainte de a pune capacul cuptorului ca painea sa se coaca, facea semnul crucii la gura cuptorului. Inainte de a incepe o paine, pe dosul ei se facea semnul crucii cu cutitul. Inainte de a ne pune la masa ne inchina. La fel si dupa.
Si nu doar atunci.........

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Azi, in mod sigur, marea noastra majoritate a uitat acest obicei.. imi amintesc de pe cand eram copil.
Cand mama facea paine in cuptor, inainte de a pune capacul cuptorului ca painea sa se coaca, facea semnul crucii la gura cuptorului. Inainte de a incepe o paine, pe dosul ei se facea semnul crucii cu cutitul. Inainte de a ne pune la masa ne inchina. La fel si dupa.
Si nu doar atunci.........

Bunica obisnuia sa puna pe aluatul la crescut doua vergele de aluat in forma de cruce. Si noi, cand facem drob de soia, desenam o cruce inainte de a baga tava in cuptor.

Nu stiu daca trebuie sa mai zic, dar inainte de a ne apuca sa facem orice treaba sau inainte de a gati, macar sa zicem un "Doamne ajuta" sincer.