Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2011, 16:00:17
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit Intrebare pentru cei convertiti:cum L-ati cunoscut pe Dumnezeu?

Doamne ajută!
Mă adresez, în acest topic, mai ales celor care, după ce L-au căutat pe Dumnezeu în diverse credințe omenești, sau chiar s-au împotrivit adevărului revelat, au găsit și au acceptat adevărata credință (cea creștină). Mă adresez, așadar, celor convertiți de la ateism, agnosticism, credințe sincretice sau chiar indiferentism, la credința cea mântuitoare în Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu.
Frați creștini, cum s-a realizat minunea în viața voastră? Cum ați devenit credincioși? Cum a cucerit Hristos inimile voastre pe atunci șovăielnice?
Cred că ne-ar fi folositor tuturor ca, asemenea celui vindecat de Domnul în ținutul gadarenilor, să mărturisiți și voi cât bine v-a făcut Dumnezeu, cum a înviat sufletele voastre din moartea necredinței și/sau a indiferenței.

Hristos în mijlocul nostru!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #2  
Vechi 26.11.2011, 16:41:22
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

http://www.youtube.com/watch?v=TYxgRcAV4ww

un interviu care mie mi-a placut mult acum vre-un an si ceva cand l-am vazut si care se potriveste manusa topicului acesta.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 26.11.2011, 17:57:35
NICOLESCU NICOLESCU is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 03.09.2010
Mesaje: 1
Implicit

L-am cunoscut pe Dumnezeu in urma cu cativa ani datorita mamei prietenului meu care citea foarte multe carti si mergea la biserica.Am inceput sa citesc carti iar apoi am fost la o slujba in apropiere de cartierul meu mai mult de curiozitate si am ramas profund impresionata de preoti,de daruirea lor,de slujba intreaga.De atunci au trecut cam 4 ani si am inceput sa ma duk mereu,sa fiu alt om.Daca pana acum traiam in nepsare fata de Dumnezeu,nu imi faceam rugaciuni,nu ma interesa acum sunt un alt om.Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luminat mintea mea ratacita.Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 26.11.2011, 20:38:43
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Momentul precis al întoarcerii către Dumnezeu nu-l pot fixa în timp; pentru că, deși au trecut 18 ani de când am fost botezat (aveam atunci 23), încă mă mai convertesc.

A fost o căutare, o nevoie de a-mi umple un gol lăuntric, o nevoie de sens, căci ce oferea lumea nu era mulțumitor, nu era pentru totdeauna, nu mă împlinea, mă lăsa singur.
Era un fel de deznădejde față de lume, o nevoie și o intuire a ceva netrecător, un presentiment că nu se poate ca lumea, viața să fie absurde și să trăim doar ca, mai devreme sau mai târziu, să murim. Cred că intuiția asta, presentimentul, nu era altceva decât Dumnezeu care mă căuta și El, bineînțeles, de mai înainte.

Răspunsurile căutărilor și întrebărilor mele le-am primit prin oameni ai lui Dumnezeu, oameni care aveau o încredere totală în El, și care, din cauza asta, inspirau ei înșiși o deplină încredere. E vorba de Părintele Stăniloae pe care l-am cunoscut prin cartea de interviuri a lui Sorin Dumitrescu, „Șapte dimineți cu Părintele Stăniloae”, apoi de părintele Galeriu, pe care l-am cunoscut în biserică și care m-a și botezat, cartea părintelui Ion Bria, „Iisus Hristos”, după citirea căreia am înțeles și am simțit că tot ce scrie în Evanghelii nu poate fi decât adevărat ș.a.

Am citit, apoi, evangheliile și epistolele și am fost cucerit, mișcat de dragostea pe care ne-o arată acolo Hristos; și am înțeles că numai în iubire poți găsi sens și că iubirea e veșnică și transcende timpul, viața, tocmai pentru că ea e însuși numele lui Dumnezeu (cf. I Ioan 4, 16).

Însă viața nu a mers lin, fără poticniri, ci încă de la început am avut căderi în păcate grave, iar dileme și nelămuriri am și acum cu duiumul, din cauză că stau încă foarte departe de Dumnezeu.

Deci, deși L-am găsit, Îl caut în continuare... pentru că nu L-am găsit.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 27.11.2011, 16:12:16
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Aveam 17 ani cand i-am spus mamei mele ca nu exista Dumnezeu, ca asa am invatat eu la liceu! Suparata, ca orice mama, ea mi-a raspuns profetic, spunand ca puternic este Dumnezeu pentru a-mi arata ca exista.

A trecut timpul, dar cuvintele ei imi rasuna in auz pana astazi. Astfel, atunci cand voiam sa savarsesc un pacat mai mare si-L rugam pe Dumnezeu sa ma impiedice daca ceea ce vreau sa fac nu-I este pe plac, acest lucru chiar se intampla. Asa m-am ales de vreo cateva ori cu luxatii ale gleznelor si chiar cu boli mai grave. Iar cand nu m-am rugat astfel, am pacatuit fara sa-mi pun probleme de constiinta, iar Dumnezeu a asteptat ceva timp sa ma trezesc, dar apoi m-a adus spre El de urechi, daca n-am venit singura. Asa mi-am dat seama ca Dumnezeu e, intr-adevar, puternic.

Cand am avut impresia ca in sfarsit m-am trezit, m-a prins din urma demonul mandriei si al slavei desarte. Asa ca o iau de la inceput, vad unde am gresit. Cad, ma ridic si merg mai departe.
Dumnezeu bate la usa inimii mele. Uneori Ii deschid usa cu amabilitate, alteori ma scuz ca sunt grabita si am ceva mai important de facut, uneori Ii intorc spatele, alteori doresc cu ardoare sa stau de vorba cu El. O! Si am pretentia ca El sa ma asculte atunci cand sunt eu dispusa sa-I acord atentie!

Dupa ce am inceput sa ma implic si sufleteste in Taina Spovedaniei, am constatat ca in fiecare zi cad si il supar pe Dumnezeu, de aceea chiar am nevoie de ajutorul duhovnicului pentru a-mi marturisi caderile. Recunosc ca m-am spovedit si mecanic de multe ori. Biletul de spovedanie era facut cu zel uneori, iar eu simteam un fel mandrie ca am scris totul. Parere de rau pentru pacate, insa tot nu simteam.

Dumnezeu m-a lasat sa vad o parte din bunatatea Lui, desi n-am meritat. Niciun muritor nu este capabil sa ofere atata fericire cata ofera Dumnezeu. Doar trebuie sa privim in jur, sa privim si spre noi insine. Abia cand vine seceta invatam sa pretuim verdeata si ploaia. Cand vedem un infirm, ne dam seama ce mare dar este sa avem corpul intreg, asemanator cu al lui Iisus si sa ne putem deplasa in voie oriunde dorim.

Adesea, in cazul celor convertiti si nu numai, dupa entuziasmul de inceput vin ispite mari prin care ni se si incearca credinta. Dar nici Iisus n-a stat de-a dreapta Tatalui mai inainte de a sta pe cruce. Deci, pentru mantuire, trebuie sa avem in minte cuvintele rugaciunii ,,Tatal nostru'' si mai ales ,,Faca-se voia Ta".

Doamne, ajuta-mi sa pun inceput bun pocaintei mele.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 28.11.2011, 11:30:27
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Doamne ajuta!
Bun subiect, Laura!
Din pacate eu nu sunt (inca ) in masura sa dau un raspuns. Tot ce stiu cu certitudine este ca foarte multi dintre noi, inclusiv eu, am inceput sa-L cautam, dar nu stiu cati dintre cei care-L cauta L-au si gasit. Cu siguranta L-am primit cu totii la botez, dar ne-am indepartat de El pe parcursul vietii. In acest sens e foarte elocventa si mie imi place foarte mult "Pilda semanatorului" : unele seminte au cazut in drum si au fost mancate de ciori, altele au cazut in sol neroditor, iar aaltele au rodit dar au fost napadite de buruieni, si asa suntem majoritatea dintre noi : impovarati de grijile vietii, ne-am indepartat de la Cuvantul lui Dumnezeu.
Asa ca in momentul da fata fac parte din categoria celor curioasi sa afle cum, unde si cand L-au gasit semenii nostri pe Domnul. Si eu Il caut, dar cateodata mi se pare ca intre mine si El e o prapastie, un ocean de deznadejde pe care nu_l voi trece niciodata.

In orice caz, pentru cei pragmatici si materialisti, Dumnezeu si Imparatia Cerurilor nu e in cerul propiru-zis, adica in spatiul care inconjoara Pamantul, nici in atmosfera, nici in stratosfera, nici in cosmos, afara din sistemul solar si din galaxie, ci este in cu totul alt loc: in sufletul nostru.

Domnul sa va ajute pe toti in cautarile voastre!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 28.11.2011, 12:10:56
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
Si eu Il caut, dar cateodata mi se pare ca intre mine si El e o prapastie, un ocean de deznadejde pe care nu_l voi trece niciodata.
Vorbea într-o seară părintele Visarion Alexa despre „sfânta deznădejde” (preluând expresia de la Sf. Siluan Athonitul) și zicea că acesta e momentul decisiv al căutării lui Dumnezeu, al pornirii către El.

Atunci când te simți pierdut, părăsit, când viața ta nu (mai) are sens, când aproape te-ai prăbușit, numai atunci sufletul tău poate striga din adâncul lui, cu toată puterea, sinceritatea și disperarea după Dumnezeu.

Cred că pe Dumnezeu Îl cunoaștem, cel puțin la început, mai ales ca lipsă. Important e să nu căutăm să acoperim golul acela din noi cu deșertăciuni, ci să înțelegem că El e singurul care ne poate împlini.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 28.11.2011, 12:34:49
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Sa dea Dumnezeu sa fie asa. Desigur, asta e motivul pentru care majoritatea dintre noi incepem sa-L cautam (bine, unii-L mai cauta si la alte nevoi, neputinte, boli, si chiar pentru a le satisface dorinte lumesti). Sper totusi sa-L si gasim, pana la urma, sa nu ne pierdem pe drum, ca se spune ca satana ne pandeste chiar de la usa bisericii sa ne corupa, si incearca pe toate caile. Parerea mea e ca pe unii dintre noi ne poate "pierde" si tentatia de a fi desavarsiti, cand nu ne mai multumim sa fim buni crestini, vrem sa fim mai mult decat atat, vrem sa fim "apostoli".
Dar ca sa revin la subiect, am avut si eu o intamplare draguta, de curand. In ajun de Sf. Arhangheli, la vecernie, ma sprijineam de usa bisericii (pe interior) si stiam ca e ceva sculptat pe ea, dar nu observasem cu atentie ce anume (mai bine zis "Cine"), si la un moment dat am simtit basorelieful din spatele meu si m-am intors si am vazut pe cine infatisa: pe insusi Domnul Isus. Practic in tot acest timp (si de multe alte dati cand statusem in acel loc ) era ca si cum El m-ar fi tinut in brate... Si asa cum e obiceiul in iconografia noastra, avea in mana un fel de carte in care scria ceva de genul "Eu sunt lumina lumii, cei ce-mi urmeaza mie nu merg in intuneric"... Destul e emotionant, insa eram prea ingrijorata de problemele vietii incat sa cred cu convingere in acest semn. Nici nu stiu ce cautam in biserica in acele clipe, avand niste ganduri atat de murdare, despre care nici nu pot sa vorbesc; cred ca ma dusesem acolo in disperare de cauza, cautand sa aflu un raspuns, o rezolvare (ca femeia cu scurgere de sange, care s-a atins de hainele Domnului Cristos sperand ca sa va vindeca, de un lucru atat de ..jenant, de care probabil nu indraznea nici sa vorbeasca). Dar cu siguranta asta nu e tot, vor mai fi si alte incercari...
Reply With Quote
  #9  
Vechi 05.12.2011, 01:21:05
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit Minunate mărturii!

Sunt deosebit de interesante și impresionante mărturiile voastre despre modul în care L-ați cunoscut pe Dumnezeu!
M-au impresionat profund toate mesajele și nădăjduiesc din tot sufletul ca Dumnezeu, Cel Care ne-a învrednicit de minunatul și sacrul dar al credinței celei adevărate, să ne întărească în acest pelerinaj către Împărăția Sa - patria noastră cea din ceruri - și să ne fie permanent alături, în fiecare clipă a vieții, pentru ca, păziți fiind prin harul Său, să rămânem veșnic credincioși ai Săi și să ne bucurăm în eternitate de comuniunea cu El și între noi!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

P. S. Este deosebit de interesantă ideea lui N.Priceputu despre starea de "convertire continuă" ("conversio continua") - experiență spirituală, pe care au trăit-o mulți dintre convertiții renumiți ai istoriei Bisericii noastre, precum Sf. Ignatie Teoforul (care, atunci când a pornit pe drumul martiriului, după o viață întreagă consacrată lui Hristos, le-a scris creștinilor romani: "abia acum încep să fiu ucenic"), Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin și mulți alții despre care, dacă-mi va îngădui timpul (care "nu prea are răbdare cu noi", cum ar spune Marin Preda), voi scrie câteva rânduri în mesajele viitoare.
Până atunci, aștept cu bucurie și nerăbdare cât mai multe mesaje despre povești adevărate de întoarcere la credință, de împăcare cu Tatăl ceresc a "fiilor risipitori" care, după cum vedem în Evanghelie, sunt preferați celor cuminți, dar formaliști. :)
Credința - așa cum spunea un părinte foarte drag inimii mele - este un neîncetat dor după Dumnezeu, dor pe care Însuși Domnul îl aprinde în sufletele noastre, insuflându-ne setea de a-L căuta. Omul - spunea același părinte - este "un căutător găsit", căci Însuși Tatăl nostru Cel din ceruri a pus în ființa noastră aspirația spre comuniunea eternă cu El, Absolutul personal.

Dumnezeu să fie cu noi toți!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #10  
Vechi 18.12.2011, 17:20:59
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.361
Implicit

Citat:
În prealabil postat de VladCat Vezi mesajul
http://www.youtube.com/watch?v=TYxgRcAV4ww

un interviu care mie mi-a placut mult acum vre-un an si ceva cand l-am vazut si care se potriveste manusa topicului acesta.
Într-adevăr, un interviu deosebit de impresionant și educativ!

Slavă lui Dumnezeu pentru minunile pe care le săvârșește, în mod real și tainic, în inimile noastre!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Intrebare despre Dumnezeu cred_cu_adevarat Generalitati 2 24.06.2012 02:01:13
stiu ca este f cunoscut, dar ... INFORMARE... F Important! guest100 Stiri, actualitati, anunturi 0 28.03.2012 13:10:18
O intrebare pentru teologi sau pentru cei care cunosc Delirul Generalitati 7 21.02.2010 19:51:02
Pentru cei care au cunoscut tragedia caderii floryna Generalitati 50 05.03.2009 21:13:43
Un verset cunoscut Florin-Ionut Generalitati 1 08.08.2008 09:49:46