Te indrepti spre Dumnezeu sau spre idolul tau?

Cristi, eu nu m-am referit neaparat la atasarea de sot sau sotie, ci la tendinta unor oameni de a se atasa in mod bolnavicios de altii, fie acestia rudele, duhovnicul, sau altcineva...

În prealabil postat de cristiboss56

Mă întreb câţi din cei căsătoriţi se raportează corect la Dumnezeu . Mai clar Monica, viaţa în doi, această Sfântă Taină înseamnă mult mai mult decât ai citit tu în acea carte .Ea are valabilitate doar în anumite situaţii şi mai ales pentru cei ce au îmbrăţişat viaţa monahală.

Eu inteleg putin altfel din ce spune Monica, si anume: sa nu-L tradam pe Dumnezeu, doar pentru ca persoana pe care o iubim, e de alta parere. Sa stam drepti in fata lui Dumnezeu si sa ne raportam la El; in felul acesta ii vom iubi si pe ceilalti intr-un mod corect si vom ramane noi insine nealterati.

[Marius22]

În prealabil postat de monica.miholca

"Din momentul in care au pacatuit protoparintii, i s-a intamplat omului acest mare rau, adica, a devenit propriul sau idol, s-a intors catre sine si a facut din sine un dumnezeu.[...]

Aceasta este o forma subtila de idolatrie. Daca paganii se inchina in mod vadit creaturii si nu Creatorului, nici noi, crestinii, nu suntem intru totul feriti de acest pericol. In acest sens, nu vad nicio diferenta intre un pagan si un crestin care se considera masura tuturor lucrurilor. De fapt, singura cale mantuitoare pe care crestinul o poate urma, consta in dobandirea masurii potrivit careia, toate gandurile si insasi viata lui, se cer dupa cruce, se cer jertfite, inmormantate si inviate.

Un alt mare pericol, asupra caruia multi Sfinti Parinti ne atrag atentia, este incercarea de a defini dumnezeirea prin concepte. De multe ori tocmai din aceste concepte ne faurim idoli.

[georgeval]

Dupa Sfantul Dionisie Areopagitul cel acre si-a eliberat mintea de orice concept sau definitie- adica a ajuns la rugaciunea curata daca tinem cont de asceza- reuseste sa scape de idolatrie, caci cuvintele sau conceptele ne pot deveni idoli.

[costel]

Ne indragostim mai usor de noi decat de Dumnezeu, pentru ca petrecem mai mult timp cu noi decat cu Dumnezeu. Si asa nu-i greu sa ne explicam de ce omul ajunge sa raspunda cu usurinta poftelor sale si nu vointei dumnezeiesti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Ne indragostim mai usor de noi decat de Dumnezeu, pentru ca petrecem mai mult timp cu noi decat cu Dumnezeu. Si asa nu-i greu sa ne explicam de ce omul ajunge sa raspunda cu usurinta poftelor sale si nu vointei dumnezeiesti.

Că ne "îndrăgostim"de noi Costele, n-ar fi bai, căci noi ai cui suntem, nu tot ai Lui ? Să ne îndrăgostim de chipul şi asemănarea noastră ce sunt chipul şi asemănarea Lui ! Problema nu este pe atât de simplă, pur declarativă , ci îmbracă multe aspecte , care au la bază voia liberă dată. Atunci când voia noastră se intersectează cu voia lui Dumnezeu, totul e OK ! . Aici în astă zonă, trebuie să medităm şi să ne străduim cel mai mult.