Autosugestia ortodox sau neortodox ?

[ory]

Dacă ar fi să ne punem întrebarea despre autosugestie astfel, metoda este sau nu ortodoxă ?, ar însemna să ne întrebăm simultan dacă trupul nostru format din celule, substanţe chimice şi altele....sunt sau nu ortodoxe ? !
Devine aberantă şi întrebarea, şi eventualul răspuns.
Înainte de a fi ortodocşi, suntem oameni şi funcţionăm după principii fizice, psihice şi spirituale bine definite, sau amplu definite de-a lungul timpului, nu este relevantă delimitarea acestora pe considerente religioase, decât pe o arie restrânsă.
Da, metoda autosugestiei ( pozitive ) face minuni şi nu face nici un rău, nici minţii şi nici sufletului, nici nu este cazul să încercăm a o situa pe o axă religioasă. Încercaţi şi veţi constata singuri această realitate.
Şi diferitele forme de manifestare a credinţei reprezintă tot metode de autosugestionare sau de învăţare şi imitare culturală, doar ca le numim altfel, după criteriile cu care ele colaborează.

[irodion]

În prealabil postat de Melissa

De exemplu efectul placebo, care este triumful mintii asupra corpului, putem spune..

Dupa spusele unor parinti, uneori ce vrem noi nu este spre mantuirea noastra. Si Iisus s-a rugat in Ghetsimani "Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca."
Daca reusim sa ne supunem trupul prin efectele placebo asupra mintii, care mai este rostul rugaciunii.... Daca eu spun "ma simt minunat" de 1000 de ori desi am o durere profunda de cap, s-ar putea sa reusesc sa o indepartez... dar care mai este aici cererea mea catre Dumnezeu? In Scriptura ni se vorbeste despre cultivarea unei credinte vii: "cere si ti se va da", "tot ceea ce cereti sa credeti ca ati si primit". Daca am indepartat eu singur o durere de cap inseamna ca sunt tare, ce nevoie mai am de Dumnezeu pentru astfel de lucruri... Incet incet mi se instaleaza increderea in mine care este un mare pericol. Poate parea ciudat dar nu sunt adeptul ideii de siguranta de sine, incredere in sine, multumire de sine si alte idei promovate de terapiile psihologice. Este un hop aici care trebuie trecut, exista o zona de oscilatie, un triunghi al bermudelor care ne rupe in doua, suntem supusi chemarii catre siguranta de sine in aceasi masura in care suntem supusi chemarii catre Dumnezeu. Trebuie sa alegem. Daca alegem pe Domnul, Domnul ne va lamuri in foc, fara razboi nu se poate, fara lupte si fara ispite nu suntem buni pentru imparatia cerurilor.
Ne doare ceva? Poate ca ne e data spre folosul nostru si durerea aceea. Citeam intr-o carte o rugaciune a sfantului Ignatie Briancianinov, care mi-a ramas intiparita in minte, in momente de cumpana, de necaz, de ispita sa spunem: "Slava Tie Dumnezeul nostru pentru cele ce ai trimis asupra mea! Cele vrednice de faptele mele primesc! Pomeneste-ma intru imparatia Ta!"

Doamne ajuta!

[luciand]

Efectul placebo este o metodă de autosugestie, într-adevăr, dar funcţionează doar dacă subiectul nu ştie nimic. Este o metode de testare a medicamentelor (printre altele). Se iau trei loturi de subiecţi (bolnavi) şi primului lot i se administrează tratamentul medical, celui de-al doilea nu i se administrează nici un medicament (în afară de întăritoare), iar celui de-al treilea lot – lotului placebo – i se administrează o substanţă inertă, cu specificaţia că este tratamentul medical supus testării. Astfel se poate determina (statistic) ce efect real are medicamentul în comparaţie cu capacităţile naturale de vindecare ale organismului precum şi cu puterea omului de autosugestie.
În ceea ce priveşte gândirea pozitivă, termenul mi se pare nepotrivit - are conotaţii new age. Cred că mai corect ar fi să spunem optimism, ceea ce ne conduce spre speranţă, nădejde. Aici putem, doar, intra în sfera creştinismului ortodox! Cu nădejdea în suflet, ne rugăm lui Hristos, Maicii Domnului şi Sfinţilor să trecem peste dureri şi greutăţi. Fără să uităm că durerea (fizică, dar şi sufletească) este un mijloc de asceză, cu care uneori Dumnezeu ne încearcă pentru a ne căli duhovniceşte.
Încrederea nemăsurată în sine este o formă rafinată de mândrie (aici sunt de acord cu irodion) care nu pare, deloc, calea ortodoxă!

[Bast-et]

Si rugaciunea tot un fel de placebo este.

[luciand]

În prealabil postat de Bast-et

Si rugaciunea tot un fel de placebo este.

Este periculos să afirmi aşa ceva!
Ar fi adevărat ce spui, cu o singură condiţie: rugăciunea este un act unilateral, univoc, făcut de om, fără un adresant real, astfel ca prin autosugestie să ajungi să te convingi singur că ceva anume se poate realiza.
Dar rugăciunea este un act biunivoc, un dialog real între om şi Dumnezeu prin care cel slab - omul, cere ajutorul celui puternic - Dumnezeu. Iar răspunsul vine, credem noi ortodocşii, pe cale sinergetică, adică Dumnezeu îl ajută pe om în măsura în care şi acesta depune un efort pentru a realiza acel lucru!
Până aici, rugăciunea este comună multor credinţe religioase; acest ultim aspect - împreuna lucrarea lui Dumnezeu şi a omului, Sinergia - ne deosebeşte fundamental atât de celelalte religii cât şi de celelalte "ramuri" ale creştinismului!

[clementia]

Sarbatori fericite tuturor sanatate , bucurii, mantuire si multa iubire !
http://www.youtube.com/watch?v=sV1G9W8KBFY