Religia nu mai este obligatorie in scoala

[aubergine]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Da. Inclusiv prietenului tău. Doar dacă nu e din singura clasă unde nu am predat, anume la F.
Cât priveşte ora de religie, îţi spun doar două lucruri:
a) adeseori făceam unele incursiuni, cât permitea tematica la psihologie, în domeniul teologiei; de pildă, când am dezbătut lecţia Imaginaţia, am ridicat problema de nu cumva imaginaţia poate fi o piedică în unele activităţi, cum ar fi rugăciunea. Ei bine, au fost dezbateri excelente iar elevii nu erau nici pe departe neinteresaţi, ignoranţi, neatenţi sau batjocoritori. Întreabă-l pe prietenul tău, doar de n-o fi unul din cei săriţi de pe fix, cum se găsesc în orice clasă din orice şcoală.
b) profesoara de Religie de la Madgearu e un om deosebit, de o rară gingăşie sufletească şi foarte bine pregătită la materia pe care o predă; am discutat de multe ori cu dânsa şi, deşi este mult mai tânără decât mine, am avut multe lucruri bune de învăţat; are tact pedagogic, este atentă cu elevii şi respectuoasă, este deosebit de blândă, are umor, este veselă şi deschisă, cunoaşte Scriptura parcă pe de rost şi dă cu uşurinţă şi pertinent/adecvat mulţime de citate din Sfinţii Părinţi. Dacă prietenul tău şi colegii nu beneficiază de întâlnirea cu un astfel de dascăl, e doar autosabotarea lor la lecţii.
La alte clase, aşa cum am văzut de câteva ori când am fost invitat la oră (facem parte din aceeaşi catedră, socio-umane), dialogul mergea excelent, era o atmosferă cu adevărat stimulatoare pentru minte şi suflet, elevii erau interesaţi şi participau din plin.

Nu ştiu pe ce lume e prietenul tău sau de pe ce lume vii tu cu povestea asta aici. Poate mai cercetezi, dacă vrei.
Oricum, ce spui e un caz izolat şi bazaconia cu icoane doar prin şcoli săteşti încă nu ţi-ai retras-o.
Mi-am retras eu însă interesul pe care ţi l-am arătat întrucât uşurătatea cu care înşiri palavre mă indispune şi îmi irosesc vremea citind noianul de nimicuri pe care le azvârli pe forum. Superficialitatea şi obrăznicia isteaţă de două parale nu sunt vestitori ai unei vieţi consistente, tinere. Asta s-o ţii minte de la mine, dacă voieşti.

L-ati prins cu minciuna! atat i-a fost!