Cine imi poate da un cuvant de folos?

“Sfântul Ioan Colov a spus următoarea pildă despre acest subiect: Într-un anumit loc era o femeie frumoasă cu purtări îndoielnice. Stăpânului acelui ţinut i-a fost milă de ea, că asemenea frumuseţe se va distruge şi, când a găsit prilejul, i-a spus: Părăseşte calea cea desfrânată şi te voi lua la casa mea şi-mi vei fi soţie şi stăpâna bogăţiilor mele. Să-mi fii numai credincioasă şi atât, altfel, vei avea atâtea necazuri, câte nici nu-ţi poţi închipui. Ea primi şi a fost dusă la casa stăpânului.

Foştii ei prieteni, văzând că dispăruse, au început să o caute şi au descoperit că era cu acel stăpân. Deşi era foarte sever, ei nu şi-au pierdut nădejdea de a ademeni din nou acea femeie frumoasă ca să se întoarcă la ei, ştiindu-i slăbiciunea. Trebuie doar să mergem în spatele casei să fluierăm; ea va şti cine este şi va alerga îndată la noi. Chiar aşa au şi făcut. Au mers în spatele casei şi au fluierat. Femeia cea frumoasă, auzind fruieratul, a tresărit. Ceva din viaţa ei anterioară s-a stârnit în ea. Dar şi-a revenit şi, în loc să iasă din casă, a fugit în cămara în care se afla însuşi stăpânul, şi îndată s-a liniştit; nici măcar nu a mai auzit fluieratul care continua afară. Prietenii au mai fluierat de câteva ori şi au plecat fără niciun rezultat.

Înţelesul pildei este clar. Femeia cea frumoasă reprezintă sufletul căzut care s-a întors spre Dumnezeu cu căinţă şi a făgăduit să-I aparţină şi să-I slujească numai Lui. Prietenii dinainte sunt patimile. Fluieratul lor este impulsul gândurilor, simţirilor şi poftelor pătimaşe. Fuga în camerele dinlăuntru reprezintă adăpostul din adâncurile inimii, pentru a sta acolo înaintea lui Dumnezeu. Când aceasta se împlineşte înăuntru, patima care a tulburat sufletul se îndepărtează de bună voie, ca şi cum n-ar fi existat niciodată, iar sufletul se linişteşte.“

(din Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi de Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Sursa: http://sfantulnectarie-babylenuta.bl...ch/label/PILDE

Adevaratii nefericiti




Nu sunt inculți oamenii fără carte, ci aceia cu studii înalte, dar inculți în ale credinței.
Nu sunt naivi oamenii care își spun păcatele la preot, ci aceia care se ‘spovedesc’ unui psiholog sau unui confesor electronic.
Nu sunt naivi cei feciorelnici, ci aceia care cad în desfrânare la cea mai mică ispită.
Nu sunt slabi aceia care nu stăpânesc orașe și teritorii, ci aceia care nu pot fi stăpâni nici pe ei înșiși, lăsându-se stăpâniți de gânduri și de patimi.

Nu sunt ignoranți oamenii care cred în Dumnezeu, ci aceia care nu cred în viața veșnică, în suflet. Sunt ignoranți cei ce cred în reîncarnare, în OZN-uri și în extratereștri.
Nu sunt lipsiți de libertate oamenii care au plecat în mănăstire sau pustietate, ci aceia care trăiesc în lume numai pentru trup, fiind subjugați păcatului și își consumă tinerețea, frumusețea, puterea și banii numai pentru plăceri și păcate.
Nu sunt invalizi oamenii fără picioare, ci aceia care nu cunosc drumul către Biserică, către oamenii aflați în suferință.
Nu sunt infirmi oamenii fără mâini, ci aceia care nu şi le folosesc pentru a dărui, pentru a mângâia, pentru a îmbrăţişa, pentru a munci.
Nu sunt surzi oamenii fără auz, ci aceia care nu aud glasul lui Dumnezeu și chemarea Sa.
Nu sunt orbi aceia fără vedere, ci aceia care nu văd frumosul din jurul lor, valoarea oamenilor și a lucrurilor care-i înconjoară.
Nu sunt muți oamenii fără glas, ci aceia care vorbesc cele deșarte, înjură și drăcuie.
Nu sunt urâţi oamenii cu defecte fizice şi cicatrici, ci aceia care și-au murdărit haina cea albă a sufletului cu cele mai negre și mai grele păcate.

Nu sunt nefericiți cei bolnavi, ci aceia care își distrug sănătatea cu droguri, băutură, tutun și desfrâu.
Nu sunt slabi oamenii care își plâng păcatele, ci aceia care plâng după bani, onoruri și succes. Sunt nefericiți aceia care râd la televizor, la teatre, în cârciumi și la petreceri.
Nu sunt săraci oamenii fără bogății, ci aceia care au numai bogății, aceia care își strâng averi aici pe pământ, iar nu în ceruri.
Nu sunt săraci oamenii fără adăpost, ci aceia care au făcut din casa lor un loc de desfrânare.
Nu sunt nefericiți oamenii fără talente, ci aceia care își folosesc darurile primite de la Dumnezeu, spre pierzarea sufletului lor și a celor din jur.
Nu sunt nefericiți cei care trăiesc puține zile, ci aceia care trăiesc mult și fără rost, uitând de suflet.

Sursa.

http://luminapentrucandeladinsuflet....ii-nefericiti/

Lucruri pe care trebuie sa le pazesti cu sfintenie (2)



,,Obișnuiește ca în fiecare dimineață să faci 3 închinăciuni înaintea lui Dumnezeu și să-I mulțumești că te-a învrednicit să vezi din nou lumina zilei și că inima ta încă mai bate. Puteai să fii bolnav sau chiar mort și să nu mai ai timp de pocăință. Iar seara, la fel, mulțumește că ai sfârșit-o cu bine, și pentru tot ajutorul și sporul ce l-ai primit și roagă-L să-ți primească osteneala pe care ai făcut-o în decursul acelei zile. Astfel, prin recunoștința și mulțumirea ta față de Dumnezeu, vei fi învrednicit pe mai departe de alte mari daruri și binecuvântări. Obișnuiește să te mulțumești cu cât ai, căci prin cârtire și nerecunoștință, Dumnezeu Se mânie și îți va lua și puținul pe care-l ai. Mulți râvnesc la traiul tău și și-ar dori să aibă ce ai tu, iar tu nu știi să apreciezi marea valoare a oamenilor / lucrurilor ce te înconjoară.


Când pleci de acasă, însemnează-te cu semnul Sf. Cruci, ia anaforă, agheasmă, unge-te cu mir pentru ca să fii păzit de tot ce este rău, de necazurile care s-ar putea abate asupra ta, și de toate duhurile necurate care sunt în văzduh, pentru că s-au înmulțit foarte mult vrăjitoarele și doar înarmându-te cu aceste sfințenii, vrăjmașul nu va avea nicio putere asupra ta. Fă semnul Sf. Cruci peste mâncare fie de e cumpărată ori primită, căci nu știi ce mâini au făcut-o, sau ce poate conține. De asemenea, însemnează-ți toate cele 5 simțuri cu semnul Sf. Cruci (poți chiar să le ungi cu agheasmă sau mir), și roagă-te să nu ți se întineze niciunul, să nu vezi / auzi cele deșarte sau pierzătoare de suflet. Roagă-te să nu smintești pe nimeni, și să nu fii smintit de către nimeni. Păzește-te de vorbăria în deșert care sărăcește sufletul, și caută să ai în minte o permanentă stare de rugăciune, înălțând cugetul către Dumnezeu prin scurta și preaputernica rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”, oriune te-ai afla: acasă, la servici, la școală sau pe stradă. După fiecare rugăciune de: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul.”, primești în taină replică de la Dumnezeu: „Iertat să fii!”

Să te spovedești și să te împărtășești măcar de 4 ori pe an (în cele 4 posturi), iar dacă știi că duci o viață mai curată, obișnuiește să te spovedești și să te împărtășești cât mai des posibil – recomandarea Sf. Părinți, din 40 în 40 de zile. Iar în ziua în care te-ai împărtășit, frate creștine, să-ți tremure mădularele, căci Îl porți pe Hristos în tine, și pământul se cutremură când pășești tu. Așa de valoroasă și de puternică este Sf. Împărtășanie.


În rugăciunile tale, roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită Harul Său cel Sfânt care luminează toate, și cere-I să-ți dea înțelepciune și lumină ca să știi cum să procedezi în orice situație, și să nu greșești. Roagă-L să-ți țină mintea întreagă, ca să poți judeca drept. Mintea, rațiunea, disecernământul, dreapta judecată sunt mari daruri de la Dumnezeu și de mare folos.


Dacă ai căzut, ridică-te! Nu sta în păcat și nici nu deznădăjdui, căci acesta este scopul diavolului, să te facă să-ți pierzi nădejdea. Mergi și te spovedește. A cădea este omenește, dar a te ridica este îngerește. În toți oamenii sunt vii patimile, dar în oamenii harului ele sunt legate. Orice patimă poate fi înlocuită de o virtute prin care Dumnezeu e activ în om.
Tot ce faci, fă din dragoste și cu smerenie. Ține în ascuns lucrarea și nevoința ta lăuntrică, și acoperă faptele tale bune cu smerenie, pentru că altfel se răsuflă și se strică, iar așa nu plac lui Dumnezeu. Ia aminte căci cu cât te aprinzi mai mult în râvnă, cu atât și loviturile vor fi mai puternice, dar nu te teme, Dumnezeu nu te va lăsa"

Sursa:

http://luminapentrucandeladinsuflet....u-sfintenie-2/

[gabriela8]

În prealabil postat de osanbogdan

Buna ziua... Am si eu niste probleme.. de ceva timp incoace nu mai am stare sa ma rog,iar uneori parca nici nu mai am dorinta de a ma ruga.La liturghie nu prea am stare sa stau... iar de spovedit a trecut ceva timp de cand nu am mai fost pentru ca am niste pacate care sunt mai rusinoase... si mai greu de spus... Cad foarte usor in patimile cele pacatoase..si cum asta nu ar fi destul am inceput sa frecventez o "bioserica" greco catolica... Insa numai in contextul ca stau si ma uit... nu ma inchin si nu ma rog cu ei.Am observat ca aici vrasmasul nu ma ispiteste si pot sa stau linistit... din ce am dedus eu e ca unde este erezie diavolul te lasa in pace... insa in Biserica noastra Ortodoxa unde este sfintenie si adevarul nu pot sa stau.. simt in inima si in minte o stare de agitatie si trebuie neaparat sa ies afara... ce sa ma fac?

De cate ori cazi, te ridici si nu deznadajduiesti! Nu trebuie sa cauti ajutor unde nu il primesti. E normal sa nu fii ispitit unde exista deja greseli. Nu e cazul sa cedezi la prima batalie. Mergi la spovedit, numai asa iti recapeti increderea si linistea sufletului!

Sa nu taiem franghia

<<- Gheronda, dupa ce toata ziua stati de vorba cu atata lume, seara sunteti istovit, insa dimineata pe chipul Sfintiei Voastre nu se mai vede nici o urma de oboseala, ci sunteti luminos. Cum se explica asta?
- Ei, eu nu tai franghia[2].
- Gheronda, uneori, cand din pricina ascultarii nu merg la Pavecernita si sunt foarte obosita, imi spun: „Sa ma intind putin si voi rosti Rugaciunea lui Iisus”, dar in cele din urma ma ia somnul si nu fac nimic.
- Nu asa, binecuvantato! Chiar si atunci cand esti foarte obosita, sa nu te intinzi pe pat fara sa faci ruga*ciune. Sa spui un „Sfinte Dumnezeule” si Psalmul 50, sa saruti icoana lui Hristos si a Maicii Domnului, sa faci semnul crucii pe perna ta si apoi sa te culci. Sa pui ceasul sa sune cu o ora inainte de a incepe slujba, ca sa te scoli si sa-ti facicanonul. Este trebuinta de silire, dar s-o simti ca o necesitate, sa te silesti cu toata inima ta. “Pe datatorul de buna voie il iubeste Dumnezeu”[3].
- Si atunci cand nu am deloc ravna?

-Sa te silesti pe tine insati sa faci ceva duhovni*cesc. Sa te ingrijesti ca in fiecare zi sa faci putin studiu si putina rugaciune. Studiul, rugaciunea, psalmodia sunt vitamine care ii trebuiesc sufletului in fiecare zi.

Sa nu lasam sa treaca ziua fara sa facem rugaciune. Imi aduc aminte ca in razboi, atunci cand treceau mai multe zile fara sa atacam, trageam in aer cateva focuri de arma. Daca nu faceam asa, dusmanii ar fi zis: „aceia dorm” si ne-ar fi luat prin surprindere. La fel sa facem si in nevointa duhovniceasca. Daca vreodata ne simtim istoviti si nu ne mai putem indeplini toate indato*ririle noastre duhovnicesti, sa nu taiem franghia, adica comunicarea cu Dumnezeu, ci sa facem macar cateva metanii, cateva siraguri de rugaciuni. Adica sa tragem vreo doua rafale, ca sa nu ne robeasca tangalachi. Iar dupa ce ne vom reveni, sa incepem iarasi nevointa noastra dupa randuiala.

Atunci cand cineva isi lasa cele duhovnicesti, daca nu face macar cateva metanii, vreun sirag de rugaciuni, se salbaticeste. Treburi poate face, rugaciune insa nu. Vad monahi care fac tot felul de treburi fara oprire si lasa studiul si rugaciunea. „Hai s-o fac si pe asta, hai s-o fac si pe cealalta” si renunta la rugaciune, iar in cele din urma se salbaticesc, devin ca mirenii. Am vazut argati care o zi intreaga, de dimineata pana seara, puteau sa stea in soare si sa ciopleasca sau sa taie lemne, insa intreita plata sa le fi dat si nu puteau sa stea in biserica o jumatate de ceas, ci ieseau afara si fumau. Am observat lucrul acesta.

Cand omul nu se roaga, se departeaza de Dumnezeu si devine ca boul: munceste, mananca si doarme. Si cu cat se departeaza de Dumnezeu, cu atat mai anevoioase devin lucrurile. I se raceste inima, dupa care nu se mai poate ruga deloc. Iar ca sa-si revina, tre*buie sa i se inmoaie inima, sa inceapa pocainta, sa se cutremure.>>

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...te/#more-69647