Bolile oare ne pricinuiesc mare folos si plata?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Asa e. Am facut greseala sa gazduiesc un virus in corp
si iata, de vreo doua zile stranut, tusesc si am nitica febra...:)

Ar trebui să fiţi foarte mulţumit.
Să vedem cam ce posibilităţi există în ceea ce priveşte cauza:
-pricopsirea cu virusul este ispită. În acest caz, trebuie să fiţi mulţumit că diavolul recurge la asemenea mijloace, asta arată că tremură pentru sufletul dv, nu e deloc sigur pe el. Probabil că a terminat cu ispitele obişnuite, cele "după fire" şi este nevoit, acum, să încerce şi asemenea soluţii de disperare.
-pricopsirea cu virusul este tentaţie probatorie de la Dumnezeu. Trebuie să fiţi mulţumit că vă încearcă într-un mod, totuşi, atât de benign, ca să nu spun delicat, precum este făptura unui virus al răcelii. Gândiţi-vă în ce chip au fost încercaţi martirii noştri, care ar fi vrut să dea groapa cu lei pe două zile de guturai.
-pricopsirea cu virusul este pedeapsă expiatorie. Trebuie să fiţi mulţumit, "niţică febră" pe lumea asta nu se compară nici chiar cu un singur minut petrecut la cuptorul purgatorial.
-pricopsirea cu virusul este mijloc divin de a evita un rău mai mare. Vă obligă să staţi în casă? Sau la restrângerea ieşirilor? E bine. Gândiţi-vă că poate că evitaţi o nenorocire astfel.
-pricopsirea cu virusul este un rău temporal mic pentru un bine spiritual. De exemplu, aveţi posibilitatea de a citi postările mele. Altfel, ar fi trebuit să faceţi curat prin casă, sau cine ştie ce altă treabă, pe când aşa staţi în faţa calculatorului şi vă delectaţi cu ce scriu eu.
-în sfârşit, mai există posibilitatea ca pricopsirea cu virusul să fie doar atât. Nimic metafizic. Nimic în spatele ei. Am o veste bună: vă creşte imunitatea. Peste numai câteva zile, celulele dv albe vor fabrica în serie o nouă armă, care se potriveşte precum cheia în lacăt asupra acestui virus care acum vă chinuie. Ce arsenal vă va curge prin sânge ! Aşa-i că merită "niţică frebră" ?

Cum vă spuneam. În orice caz, ar trebui să fiţi foarte mulţumit!

[sad story]

sunt si boli provocate de duhuri necurate (cum ar fi crizele epileptice), acestea in ce masura ne pricinuiesc folos? sau nu?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sad story

sunt si boli provocate de duhuri necurate (cum ar fi crizele epileptice), acestea in ce masura ne pricinuiesc folos? sau nu?

Bolile grve, indiferent de imprejurarile prin care au ajuns sa se manifeste, am constatat ca nu sunt neaparat (doar) lectii pentru cel bolnav, ci mai ales pentru cei din jur. De obicei, atunci cand se imbolnaveste un copil, parintii sufera cel mai mult, iar mama duce greul suferintei, induplecand prin rugaciunile si lacrimile ei catre Preasfanta Fecioara, mila lui Dumnezeu si a Mantuitorului Hristos, iar copilul isi recapata miraculos sanatatea.
Multi alearga la Sf. Maslu, dar fara credinta, putem merge la 100 de Sf Masluri, ca nici un folos nu vom avea. Ca sa nu mai spun ca nu putem pune pe acelasi plan un Sf. Maslu de la o biserica de mir, facut "pe banda" de un singur preot ( uneori si fara dascal), in fiecare miercuri si vineri, cu un Sf Maslu de la manastire, la miezul noptii, unde cel putin 7 monahi induhovniciti se roaga in acel fel anume, incat nu poti sa nu iti recunosti starea de pacatosenie in care te afli, nu poti sa nu te smeresti cu toata fiinta ta si sa nu te rogi cu lacrimi pentru cel cazut in boala.
Parintele Cleopa avea o vorba: "Ca sa se mantuiasca, omul trebuie sa-si ridice doua ziduri in lungul cararii lui: pe de o parte teama de moarte, iar pe de alta teama de Dumnezeu. Teama de moarte fiindca perspectiva ei trebuie sa ne aminteasca ca vom sfarsi intr-o zi si vom da socoteala, iar teama de Dumnezeu fiindca El ne-a creat si El ne va judeca pentru tot ce am facut rau, sau n-am vrut sa facem bine, desi am fi putut."
De obicei boala ne este data noua sau celor dragi ca o pedeapsa pentru pacatele noastre, astfel ca suferinta sa ne curate sufletele incarcate de spurcaciuni de tot felul. Dar Adevarul doar Dumnezeu il cunoaste. E adevarat ca toti suntem pacatosi, dar cand vad sau aud de cate un monah batran care s-a nevoit toata viata in adanca rugaciune, ca sufera cumplit de cate o boala grea si astfel bietului om ii este incercata rabdarea pana la o limita pe care oricine altcineva n-ar suporta-o si ar cadea intr-o deznadejde ingrozitoare, atunci imi pun problema adevaratului talant pentru care am fost trimisi sa-l inmultim si n-am fost in stare, drept pentru care trebuie sa ne ostenim pana in ultima clipa a vietii sa platim creditul pe care I L-am cerut lui Dumnezeu, iar El ni l-a incredintat. E ca si cum ai spune: "Intinde-te cat ti-e plapuma." Daca vrei mai mult, Dumnezeu iti da, dar trebuie sa platesti PENTRU TOT. Iar aici putem vorbi si despre "creditul" pentru lumea care vine...

În prealabil postat de sad story

sunt si boli provocate de duhuri necurate (cum ar fi crizele epileptice), acestea in ce masura ne pricinuiesc folos? sau nu?

Din cate stiu, modelul explicativ al epilepsiei ca fiind o boala provocata de duhuri necurate apartine deja precambrianului medicinei. Intrebati un medic neurolog si o sa va lamureasca cum e cu epilepsia, inclusiv cu tratamentul.
Pe de alta parte, Parintii Bisericii ne vorbesc lamurit despre legatura dintre pacatele noastre si urcusul duhovnicesc, pe de o parte, si imbolnavirile de orice fel, pe de alta parte. Orice boala poate fi abordata in erminie duhovniceasca, si tratata ca atare, nu doar epilepsia.
Dupa cum, nu prea gasim nici un motiv sa nu apelam SI la doctor, oricat de induhovniciti am fi... Ba dimpotriva, gasesc ca asta e semn de luciditate, adica de nitica smerenie... (ca exemple recente, va recomand pataniile cuviosilor Paisie Aghioritul si Gheron Iosif, ilustrate in cartile care descriu o parte din viata lor minunata)

[glykys]

[quote=ioan cezar;450902]Asa e. Am facut greseala sa gazduiesc un virus in corp
si iata, de vreo doua zile stranut, tusesc si am nitica febra...:)[/QUOTE

Hihi, inchipuie-ti ca si eu am facut aceeasi greseala, dar m-am tratat de la primele simptome. Azi, cum am observat ca nu ma mai deranjeaza virusul cu prezenta lui in gat, de bucurie, am si mancat doua inghetate, una dupa alta.


Sa mai spuna cineva ca nu isi face omul cu mana lui!

[glykys]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Multi alearga la Sf. Maslu, dar fara credinta, putem merge la 100 de Sf Masluri, ca nici un folos nu vom avea. Ca sa nu mai spun ca nu putem pune pe acelasi plan un Sf. Maslu de la o biserica de mir, facut "pe banda" de un singur preot ( uneori si fara dascal), in fiecare miercuri si vineri, cu un Sf Maslu de la manastire, la miezul noptii, unde cel putin 7 monahi induhovniciti se roaga in acel fel anume, incat nu poti sa nu iti recunosti starea de pacatosenie in care te afli, nu poti sa nu te smeresti cu toata fiinta ta si sa nu te rogi cu lacrimi pentru cel cazut in boala.

Bolnavii care vin la maslu trebuie sa fie SPOVEDITI. Degeaba merg la maslu daca nu isi marturisesc pacatele.

[fallen]

[quote=glykys;451378]

În prealabil postat de ioan cezar

Asa e. Am facut greseala sa gazduiesc un virus in corp
si iata, de vreo doua zile stranut, tusesc si am nitica febra...:)[/QUOTE

Hihi, inchipuie-ti ca si eu am facut aceeasi greseala, dar m-am tratat de la primele simptome. Azi, cum am observat ca nu ma mai deranjeaza virusul cu prezenta lui in gat, de bucurie, am si mancat doua inghetate, una dupa alta.


Sa mai spuna cineva ca nu isi face omul cu mana lui!

Deci se pare ca a circulat un virus pe internet! Ciudat, cum l-oi fi luat si eu ca n-am mai intrat de mult !
P.S. Dupa ce doua zile n-am avut voce, am ajuns la concluzia ca cel mai bun remediu pentru revenirea vocii este sa taci. Apoi a doua zi pe seara am fost la Sf. Maslu si m-a uns parintele cu ulei sfintit. Asta era miercuri. In ziua urmatoare mi-a revenit vocea. N-am scapat asa usor, caci probabil in timpul cat am avut simturile olfactiv-gustative afectate, am consumat ceva ce nu mai era asa de proaspat, cel putin asta-mi sugera simptomatologia. Dar, slava Domnului, le-am rabdat si le-am biruit pe toate. So far.

[fallen]

În prealabil postat de ioan cezar

Din cate stiu, modelul explicativ al epilepsiei ca fiind o boala provocata de duhuri necurate apartine deja precambrianului medicinei. Intrebati un medic neurolog si o sa va lamureasca cum e cu epilepsia, inclusiv cu tratamentul.

Si totusi, nici chiar neurologul nu stie inca cu exactitate care e motivul pt. care pompa de ioni de sodiu nu functioneaza cum trebuie.... (ma refer in cazul epilepsiei idiopatice, nu convulsiilor cu alta etiologie). Si de ce la unii pacienti conditia se remite de la sine, iar la altii, din contra, se agraveaza cu tot tratamentul....
Desigur, in vremurile de demult, exista o confuzie intre epilepsie, schizofrenie, alte boli psihice si "posesia demonica", asa cum exista si "teoria miasmelor" privind transmiterea bolilor infecto-contagioase.

[Yasmina]

Bagatele,nimicuri...o raceala,un nas infundat,un gat rosu,o durere de burta...

Cred ca topicul se refera la cei care se trezesc pe neasteptate cu vreo boala grea si suferinte,care lasa urmari in existenta lor si chiar a persoanelor de langa,genul de boli care-ti ameninta viata!!!

Boli care nu-ti mai lasa timp si spatiu pt planuri de viitor,pentru viata ta curenta,trupul tau nu-ti mai apartine tie ci bolii!!!Iti schimba programul de viata,planurile de durata,nu stii cum va decurge"maine",poate vei muri???

În prealabil postat de fallen

Si totusi, nici chiar neurologul nu stie inca cu exactitate care e motivul pt. care pompa de ioni de sodiu nu functioneaza cum trebuie.... (ma refer in cazul epilepsiei idiopatice, nu convulsiilor cu alta etiologie). Si de ce la unii pacienti conditia se remite de la sine, iar la altii, din contra, se agraveaza cu tot tratamentul....
Desigur, in vremurile de demult, exista o confuzie intre epilepsie, schizofrenie, alte boli psihice si "posesia demonica", asa cum exista si "teoria miasmelor" privind transmiterea bolilor infecto-contagioase.

Intr-adevar...:)
Ma gandesc, pe de alta parte, ca problema ATRIBUIRII cauzelor si a altor factori etiologici a fost mereu "rezolvata" prin apelul la tot felul de duhuri... Or, pe masura ce oamenii de stiinta au ajuns in posesia unor cunostinte, multe mituri au fost spulberate. E drept ca unele lucruri nu se cunosc dar la fel de adevarat este ca stim si putem controla o multime de situatii care, in vremurile trecute, isi gaseau tot felul de atribuiri dubioase (si, astazi, caraghioase).

Insa miezul problemei ramane neschimbat; teologia trece cu nonsalanta pe langa demersurile teoretice ale savantilor, intrucat nimic din demonstratia stiintifica nu invalideaza si nici nu valideaza erminia duhovniceasca. Ma numar printre adversarii reductionismului in aceste zone. Metoda reductionismului o gasesc valabila intre stiinte, precum si intre acestea si filosofie dar nu cred ca mai este relevanta cand aducem in discutie si domeniul specific al teologiei. Pur si simlu cred ca avem de-a face cu paliere distincte, desi corelate tainic, ale realitatii. Asa vad lucrurile acum.