comunicarea in familie

[Carine]

În prealabil postat de Annyta

Ştii, e o vorbă: binele cu forţa nu se poate. Nici dragoste cu forţa.
Ştiu că este dureros să nu existe comunicare cu membrii apropiaţi ai familiei, dar stă în voinţa ta să stabileşti o comunicare bună cu Tatăl nostru din ceruri, Care nu te va dezamăgi niciodată.

Asa este, doar Dumnezeu nu o s ane dezamageasca niciodata, asa ca doar in El ne putem pune baza. Si de fapt asa gandesc si eu, imi propusesem sa nu dau niciun sfat daca nu mi-a fost cerut. Dar mi se pare ca sufera si nu ma pot abtine. Dar o sa ma fortez de acum sa nu ma mai implic, decat daca-mi cere.

Dar poate nici cand imi cere sa ma implic nu o s-o mai fac, ca de obicei ma pune sa-l sun pe fratele meu sa vorbesc cu el sa-l conving sa faca ce vrea ea. Data trecuta mi-a zis ca fratele meu a suparat-o foarte tare prin ceva ce facuse si i se parea ei gresit, asa ca pe mine ma punea sa-l sun si sa-i zic ca a facut rau.... "sa-l suni, da?!", si eu nu ziceam nimic si atunci imi mai aducea niste argumente ca sa ma convinga ca EA avea dreptate. In fine, daca a vazut ca tot nu-i promit ca-l sun si ca i-am spus ca dupa parerea mea problema era alta (de exemplu faptul ca l-a lasat la bunica, femeie in varsta, care l-a crescut cum a putut) s-a enervat si bineinteles mi-a inchis telefonul. Recunosc ca am gresit spunandu-i ceva ce nu i-a picat bine, dar e greu sa-ti pastrezi calmul in situatii de-astea, mai ales ca nu vorbeste pe un ton normal si incepe sa tipe.

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca acolo unde trebuia sa fie mama a ramas un gol pe care n-ai reusit sa-l umpli.
Pentru ca ai tai ti-au subminat sistematic increderea in tine si ai ramas cu o nesiguranta vizavi de ceea ce faci.

Poate cand ai sa fii tu insuti mama, cand ai sa ai confirmare profesionala ca stii ce vrei si poti, ai sa te vindeci.

Sigur, mai exista si alte solutii, sa o lasi in pace pur si simplu si sa-ti vezi de viata ta.
S-ar putea sa nu-ti reuseasca din prima, dar poti sa incerci.

Nu o mai cauta o vreme, vezi ce se intampla.

Cu tatal care e treaba? A divortat?

Cum ai ghicit ce simt? Si eu m-am gandit ca daca devin mama o sa vad altfel lucrurile, si sper ca asta se va intampla curand :) Dar oare cum o sa ma comport cu copiii mei, daca o sa-i fac sa sufere?

In privinta tatalui, a murit acum 2 ani jumate.

[Carine]

În prealabil postat de adam000

Dar inainte de a-i scrie scrisoarea, poate o idee buna ar fi sa incerci sa faci si tu ca mama ta o perioada, ca sa vezi cat de greu de purtat este lumea ei. Sa nu iti mai exprimi supararile, sa nu te mai vaiti (cum te vaiti tu aici ce te supara), sa nu mai vorbesti cu nimeni ce te supara, sa te infranezi in a raspunde la orice suparare, ci doar sa taci cateva zile, de fiecare data cand te supara cineva/ceva. Sa vezi cat de multa frustrare acumulezi incercand sa te infranezi si sa taci, sa vezi cum se simte lumea ei din interior. Dupa aceea scrie-i, avand aceasta experienta in minte.

Probabil ca nu ati inteles bine ce am vrut sa spun.

Aveti impresia ca are o atitudine inteleapta si ca atunci cand o supara ceva nu raspunde, sau ca intoarce si obrazul celalat, si ca tace, asa ati inteles nu?

Intr-adevar ar trebui sa incetez sa ma mai vaicaresc, cum spuneti dvs (am inteles nuanta din spatele cuvantului "a se vaita"). De atlfel, afara de forumul asta, nici nu am cu cine sa vorbesc, sunt intr-o tara straina de trei saptamani, nu am cum sa vorbesc cu prietenii ca nu sunt aici, nu pot vorbi prea mult cu sotul despre asta, ca nu vreau sa-i dau o imagine asa negativa despre mama, nu pot sa vorbesc cu mama pentru ca... nu mai vorbeste cu mine. Dar nu ma vaicaream ca sa ma vaicaresc, am cerut si eu un sfat, si multe din sfaturile care mi s-au dat mi se par foarte folositoare.


In general nu ma afecteaza prea multe lucruri, dar probleme cu familia ma afecteaza in asa hal ca nu mai sunt eu insami, ma fac sa fiu ca un mort viu, sa nu mai am chef de nimic, sa fiu mereu trista, sa pierd orice gust pentru viata. Asta si pentru ca nu am nicio incredere in mine, ca imi zic ca eu sunt vinovata intotdeauna pentru toate, si ca ar trebui sa fac ceva. Daca as fi avut in credere nu mi-ar fi pasat, mi-as vedea linistita de viata mea, de linistea mea, nu mi-as rasuci mintea in fel si chip, nu mi-ar invada capul problemele astea, n-as pune la suflet, NU AS MAI CULPABILIZA pentru toate, dar sunt prea sensibila. Daca aveti un sfat despre cum sa ma schimb astept.

[adam000]

Of Carine, te rog sa ma ierti, pt ca aparent te-am ranit fara sa vreau, pt ca s-a inteles gresit.

În prealabil postat de Carine

Aveti impresia ca are o atitudine inteleapta si ca atunci cand o supara ceva nu raspunde, sau ca intoarce si obrazul celalat, si ca tace, asa ati inteles nu?

Nu, nicidecum. Ma intrebam in ce masura tace pt ca ea are o neputiinta a ei (o neputiinta de a raspunde - caz in care ea tacand tot acumuleaza frustrari si tot mai rau se simte; vreun fel de sensibilitate, vreun fel de timiditate/sfiala de a interactiona/raspunde direct, neputiintele acumulate de ea de la parintii ei, etc)
De aceea iti sugerasem sa vezi un pic cum ar arata lumea traita de ea, ca sa ii intelegi neputiintele. Asa cum tu ai niste nevoi de la ea (si neputiintele tale), poate ca asa are si ea nevoile ei de la voi (de la fiecare in parte, probabil diferit) si poate una din nevoi este sa fie luata in consideratie ca persoana asa cum este (cu neputiintele ei)

În prealabil postat de Carine

Intr-adevar ar trebui sa incetez sa ma mai vaicaresc, cum spuneti dvs (am inteles nuanta din spatele cuvantului "a se vaita").

Nu am vrut sa te ranesc folosind nu stiu ce nuante cum banuiesti tu din neintelegere.
Sensul nu am vrut sa fie unul negativ, ci ma intrebam daca tu ai trait vreodata cum ar arata lumea unui om care nu se vaita niciodata, ci doar tace (si eventual aduna in el) ? Oare cum este lumea interioara a mamei tale (cu neputiintele, complexele si traumele ei) - pe care ar trebui sa o iei in considerare si sa ii respecti aceste neputiinte, daca vrei sa poti comunica real cu ea.

În prealabil postat de Carine

nu pot vorbi prea mult cu sotul despre asta, ca nu vreau sa-i dau o imagine asa negativa despre mama,

nu pot sa vorbesc cu mama pentru ca... nu mai vorbeste cu mine.

In general nu ma afecteaza prea multe lucruri, dar probleme cu familia ma afecteaza in asa hal ca nu mai sunt eu insami, ma fac sa fiu ca un mort viu, sa nu mai am chef de nimic, sa fiu mereu trista, sa pierd orice gust pentru viata.

Asta si pentru ca nu am nicio incredere in mine, ca imi zic ca eu sunt vinovata intotdeauna pentru toate, si ca ar trebui sa fac ceva.

Daca as fi avut in credere (.....) nu mi-as rasuci mintea in fel si chip, nu mi-ar invada capul problemele astea, n-as pune la suflet, NU AS MAI CULPABILIZA pentru toate, dar sunt prea sensibila.

Iata, toate acestea sint neputiinte ale tale (poate ca multe din ele mostenite de la parinti), ale lumii tale interioare - si nu pare prea fericita viata ta cu ele. Te-ai intrebat vreodata cum e lumea interioara a mamei tale? Oare cum ar fi daca ar semana cu a ta? (de ex: tu ai o retinere si nu poti comunica cu sotul pe tema asta care te doare pe tine / mama ta nu poate vorbi cu tine pe temele ei dureroase; pe tine te afecteaza atat de tare ca iti afecteaza viata / poate ca si pe ea o afecteaza neputiintele ei la fel de tare; poate ca asa cum mama ta te afecteaza pe tine prin comportamentul ei probabil generat de starea ei interioara / poate asa il afectezi si tu pe sotul tau prin starea ta - mereu trista, ca un mort viu, etc; poate asa cum tu esti "prea sensibila", poate asa este si ea "prea sensibila" in felul ei si atunci cand lucrurile devin prea mult pt ea, se retrage in ea in tacere, sau fuge in tacere, etc) Oare cum te-ai raporta la ea, ce i-ai zice daca ar fi sa ii ocrotesti durerile ei provenite din neputiinte? Cat de grea este lumea ei interioara de purtat? Ca sa o intelegi si sa poti comunica eficient cu ea?

[Carine]

În prealabil postat de adam000

Of Carine, te rog sa ma ierti, pt ca aparent te-am ranit fara sa vreau, pt ca s-a inteles gresit.



Nu, nicidecum. Ma intrebam in ce masura tace pt ca ea are o neputiinta a ei (o neputiinta de a raspunde - caz in care ea tacand tot acumuleaza frustrari si tot mai rau se simte; vreun fel de sensibilitate, vreun fel de timiditate/sfiala de a interactiona/raspunde direct, neputiintele acumulate de ea de la parintii ei, etc)
De aceea iti sugerasem sa vezi un pic cum ar arata lumea traita de ea, ca sa ii intelegi neputiintele. Asa cum tu ai niste nevoi de la ea (si neputiintele tale), poate ca asa are si ea nevoile ei de la voi (de la fiecare in parte, probabil diferit) si poate una din nevoi este sa fie luata in consideratie ca persoana asa cum este (cu neputiintele ei)




Nu am vrut sa te ranesc folosind nu stiu ce nuante cum banuiesti tu din neintelegere.
Sensul nu am vrut sa fie unul negativ, ci ma intrebam daca tu ai trait vreodata cum ar arata lumea unui om care nu se vaita niciodata, ci doar tace (si eventual aduna in el) ? Oare cum este lumea interioara a mamei tale (cu neputiintele, complexele si traumele ei) - pe care ar trebui sa o iei in considerare si sa ii respecti aceste neputiinte, daca vrei sa poti comunica real cu ea.



Iata, toate acestea sint neputiinte ale tale (poate ca multe din ele mostenite de la parinti), ale lumii tale interioare - si nu pare prea fericita viata ta cu ele. Te-ai intrebat vreodata cum e lumea interioara a mamei tale? Oare cum ar fi daca ar semana cu a ta? (de ex: tu ai o retinere si nu poti comunica cu sotul pe tema asta care te doare pe tine / mama ta nu poate vorbi cu tine pe temele ei dureroase; pe tine te afecteaza atat de tare ca iti afecteaza viata / poate ca si pe ea o afecteaza neputiintele ei la fel de tare; poate ca asa cum mama ta te afecteaza pe tine prin comportamentul ei probabil generat de starea ei interioara / poate asa il afectezi si tu pe sotul tau prin starea ta - mereu trista, ca un mort viu, etc; poate asa cum tu esti "prea sensibila", poate asa este si ea "prea sensibila" in felul ei si atunci cand lucrurile devin prea mult pt ea, se retrage in ea in tacere, sau fuge in tacere, etc) Oare cum te-ai raporta la ea, ce i-ai zice daca ar fi sa ii ocrotesti durerile ei provenite din neputiinte? Cat de grea este lumea ei interioara de purtat? Ca sa o intelegi si sa poti comunica eficient cu ea?

Am inteles mai bine acum, eu imi cer iertare.

Eu imi dau seama ce mult sufera, ca tocmai d-aia insistam sa vorbesc cu ea, dar cred ca anxietatea ei este asa de mare cand se gandeste la probleme ca nu poate suporta asta, si se preface ca totul este bine, si ca nu e nicio problema. Alteori ia un fel de somnifere ca sa doarma, sa nu se mai gandeasca. Mai demult, dupa ce s-a certat cu tatal meu (i-a facut scandal ca a interpretat comportamentul lui ca pe o lipsa de apreciere pentru ea, desi nu cred ca era asa) si a luat atatea calmante ca se clatina... Asta ma ingrijoreaza, ca mi se pare ca-si face mult rau si singura, interpreteaza ca toata lumea are ceva cu ea si lucruri de genu. In fine... mi-am dat seama ca nu pot s-o ajut, ma rog pentru ea, sa faca Dumnezeu ceea ce eu nu pot face.

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de Carine

Probabil ca nu ati inteles bine ce am vrut sa spun.

Daca aveti un sfat despre cum sa ma schimb astept.

Nu ar trebui sa te simti vinovata pentru atatea lucruri, eu te-am sfatuit sa faci seminarul iertarii :) mama ta din cate deduc eu se coporta ca un copil mic, eu cred ca ea inca nu s-a maturizat a ramas cu acelasi fel de a fi din copilarie, si din cauza asta ai avut de suferit tu si fratele tau. Cred ca ar trebui sa discuti cu cineva sa te mai descarci. Cineva mi-a spus odata sa ma asez in fata icoanei si sa ii spun gandurile mele sa vorbesc cu Mantuitorul sau Maica Domnului. Sau o alta metoda de a te mai descarca e sa ii scrii mamei o scrisoare, sa ii spui cat de mult te-a ranit, cat de mult te-au durut vorbele. Scrisoarea nu trebuie sa i-o dai, ci doar sa o scrii, iti las aici model de scrisoare si inca un sfat din partea maicii :)

http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...-c-tre-p-rin-i

mai ai modele si aici

http://www.sfintiiarhangheli.ro/search/node/scrisoare

Ce trebuie sa faca copilul care nu se intelege deloc cu parintii din cauza necomunicarii dintre copii si parinti?

Sa se roage pentru ei in ascuns, sa-i ierte pentru tot ce i-au facut rau, sa le ceara iertare pentru tot ce a facut el rau, si sa le fie mila de ei daca nu-L cunosc pe Dumnezeu. Sa-i duca tot timpul la biserica pe pomelnicul lor si sa spuna asa: " Doamne, Tu mi-ai cerut sa-i cinstesc pe parintii mei, Tu da-mi putere sa-i cinstesc. Doamne, eu totusi le sunt dator cu iubire nu numai cu cinstire. De ce? pentru ca nu m-au ucis prin avort, nu m-au alungat. Asa cum sunt, imi dau sa mananc, am o casa...Da-mi, Doamne, putere sa-i iubesc pentru asta si sa madespart de ei!" Veti descoperi minuni in oamenii aceia, dar numai in Dumnezeu, numai in rugaciune, Nu priviti direct, ci numai prin Crucea Mantuitorului.
Maica Siluana

Mai revin cu sfaturi maine ca acuma e tarziu si dureaza pana le copiez din carte

[adam000]

Prima intrebare este daca acele somnifere pe care le ia au fost prescrise de un medic sau nu? Si daca este supravegheat de vreun doctor modul in care le ia?

Pt ca este foarte periculos sa ia calmante, asa, de capul ei, fara sa ii fi fost prescrise (si supravegheat de un doctor)! Se poate ajunge la situatii tragice.

De aceea felul in care ai putea tu s-o ajuti ar fi sa o convingi sa mearga la un medic care sa ia cunostiinta de toate aceste lucruri pe care le descrii tu aici, sa o vada, sa stea de vorba cu ea, sa ii afle suferinta, sa verifice ce calmante ia si sa ii dea tratamentul care trebuie ca sa o ajute

În prealabil postat de Carine

anxietatea ei este asa de mare cand se gandeste la probleme ca nu poate suporta asta,

Alteori ia un fel de somnifere ca sa doarma, sa nu se mai gandeasca.

Mai demult, dupa ce s-a certat cu tatal meu (i-a facut scandal ca a interpretat comportamentul lui ca pe o lipsa de apreciere pentru ea, desi nu cred ca era asa) si a luat atatea calmante ca se clatina...

mi se pare ca-si face mult rau si singura,

interpreteaza ca toata lumea are ceva cu ea

A doua intrebare este daca tu crezi ca ai putea sa vorbesti eficient cu ea ref la suferinta ei, atata timp cat tu nu poti sa iti gestionezi suferinta ta ref la ea?
Oare nu ar fi mai firesc si eficient sa vorbesti intai cu tine insati si sa iti dai un sfat eficient tie, referitor la suferinta ta legata de ea?
Caci atunci cand te vei cunoaste tu pe tine si vei invata cum sa iti stapanesti/gestionezi tu gandurile, starile interioare, anxietatea ta, trairile emotiilor tale (ref la ea), abea atunci vei avea potentiale sfaturi pt ea.

În prealabil postat de Carine

Eu imi dau seama ce mult sufera, ca tocmai d-aia insistam sa vorbesc cu ea,

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Cum ai ghicit ce simt? Si eu m-am gandit ca daca devin mama o sa vad altfel lucrurile, si sper ca asta se va intampla curand :)

Cunosc genul asta de situatie f. bine.
Pai sa lucrezi intens la asta, nu amana :)
Apropo, cati ani ai?

Dar oare cum o sa ma comport cu copiii mei, daca o sa-i fac sa sufere?

Daca iti dai seama unde gresesc ai tai, macar n-ai sa faci aceleasi greseli.
Bine, exista riscul sa aluneci la alta extrema, dar eu cred ca ai sa te descurci.

In privinta tatalui, a murit acum 2 ani jumate.

Cu el cum te intelegeai?

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

De atlfel, afara de forumul asta, nici nu am cu cine sa vorbesc, sunt intr-o tara straina de trei saptamani, nu am cum sa vorbesc cu prietenii ca nu sunt aici, nu pot vorbi prea mult cu sotul despre asta, ca nu vreau sa-i dau o imagine asa negativa despre mama, nu pot sa vorbesc cu mama pentru ca... nu mai vorbeste cu mine. Dar nu ma vaicaream ca sa ma vaicaresc, am cerut si eu un sfat, si multe din sfaturile care mi s-au dat mi se par foarte folositoare.


In general nu ma afecteaza prea multe lucruri, dar probleme cu familia ma afecteaza in asa hal ca nu mai sunt eu insami, ma fac sa fiu ca un mort viu, sa nu mai am chef de nimic, sa fiu mereu trista, sa pierd orice gust pentru viata. Asta si pentru ca nu am nicio incredere in mine, ca imi zic ca eu sunt vinovata intotdeauna pentru toate, si ca ar trebui sa fac ceva. Daca as fi avut in credere nu mi-ar fi pasat, mi-as vedea linistita de viata mea, de linistea mea, nu mi-as rasuci mintea in fel si chip, nu mi-ar invada capul problemele astea, n-as pune la suflet, NU AS MAI CULPABILIZA pentru toate, dar sunt prea sensibila. Daca aveti un sfat despre cum sa ma schimb astept.

1. Tine legatura cu prietenii care ii ai pe Internet.
2. Fa-ti si altii si nu doar pe Internet. Nu stiu care sunt optiunile de socializare "live" pe acolo, dar studiaza problema.
Trebuie sa fie macar o biserica ceva.
3. Gaseste-ti o ocupatie, profesionala (perfectionare) sau extra, citeste carti, experimenteaza in bucatarie, sport, etc.
In general propune-ti un scop si ambitioneaza-te sa-l atingi, asta iti va creste increderea de sine.

Cred ca mai bine de 60% din problema ta vine din lipsa de ocupatie, neavand lucruri care sa te solicite mai intens, creerul urmeaza traseele cele mai adanc intiparite, in cazul asta fiind aceasta relatie care la modul cel mai concret, tine, in definitiv, de trecut. Dar lasand urme adanci, este si cea care iese cel mai mult in evidenta.

Fa-ti o viata sociala, profesionala, rareste contacul cu trecutul, evita orice conflict - lasa de la tine, zii ca ea si vezi-ti de viata ta, nu incerca sa o mai corectezi sau sa raspunda cum te astepti tu - asta nu se va intampla si e pacat de energia si timpul irosit.

[Carine]

Ce trebuie sa faca copilul care nu se intelege deloc cu parintii din cauza necomunicarii dintre copii si parinti?

Sa se roage pentru ei in ascuns, sa-i ierte pentru tot ce i-au facut rau, sa le ceara iertare pentru tot ce a facut el rau, si sa le fie mila de ei daca nu-L cunosc pe Dumnezeu. Sa-i duca tot timpul la biserica pe pomelnicul lor si sa spuna asa: " Doamne, Tu mi-ai cerut sa-i cinstesc pe parintii mei, Tu da-mi putere sa-i cinstesc. Doamne, eu totusi le sunt dator cu iubire nu numai cu cinstire. De ce? pentru ca nu m-au ucis prin avort, nu m-au alungat. Asa cum sunt, imi dau sa mananc, am o casa...Da-mi, Doamne, putere sa-i iubesc pentru asta si sa madespart de ei!" Veti descoperi minuni in oamenii aceia, dar numai in Dumnezeu, numai in rugaciune, Nu priviti direct, ci numai prin Crucea Mantuitorului.
Maica Siluana

Mai revin cu sfaturi maine ca acuma e tarziu si dureaza pana le copiez din carte [/quote]

Multumesc mult pentru tot ce mi-ati scris!!!! Am citit si mi se par niste solutii foarte potrivite.