credeti ca e ok sa faci camera copilului in bucatarie?

[Noesisaa]

În prealabil postat de fallen

Nu, am fost chiar 3. Si am stat si noi o vreme inghesuiti, 5 in 2 camere.

Ma refeream la glykis care spunea de cum doarme, citeste, invata in camera ei...:D

[glykys]

În prealabil postat de Noesisaa

Ma refeream la glykis care spunea de cum doarme, citeste, invata in camera ei...:D

Da, asa este. Mi-ar fi placut sa am un frate mai mare.
Dar nu as vrea sa am un singur copil, dar voi dori sa le ofer tot ce voi putea, asa cum am primit si eu.

Fallen, sa nu fie cu suparare, dar acum cateva saptamani spuneai ca nu te descurci cu banii, ca depinzi de viitorul tau sot, ce vei face cand vei fi singura, cu un copil in brate; ca sa nu punem in discutie doar aspectul material? Duhovnicul ce spune de acest "act temerar"?!

În prealabil postat de glykys

â
Pe de alta parte, are si "viitorul sot" dreptate, banii sunt ai lui, face ce vrea cu ei; atata timp cat nu sunteti uniti in fata legii, daca garsoniera e pe numele lui, a lui ramane, chiar daca vei fi contribuit si tu cu ceva, caci nu poti demonstra. El gandeste ca un burlac, tu ca o gospodina / viitoare mama de familie. Intr-o casnicie adevarata, nu mai exista banii / lucrurile / casa mea sau a ta, ci toate sunt ale noastre si, in aceasta privinta, mereu am sustinut ca partenerii ar trebui sa aiba un nivel economic si cultural apropiat, pentru a nu exista discutii pe tema asta.

Parerea mea este sa te gandesti bine ce pasi faci in viata si mare grija sa nu faci, Doamne fereste, un copil in afara unei casatorii binecuvantate de Dumnezeu. Voi ar trebui sa faceti planuri de nunta, nu de crescut copii in bucatarie!

Majoritatea barbatilor in ziua de azi fug de asumarea responsabilitatilor ca necuratu' de tamaie. Eu nu cunosc absolut nici un cuplu tanar sa fi facut altfel inainte de casatorie... un lung concubinaj din care sunt excluse alte obligatii cum ar fi copiii. Asta e deja pt 30-35 de ani cand ai bani si casa sa cresti... pardon, sa RASFETI un copil. Deci faci copii cati iti permiti nu sa cresti ci sa rasfeti. Toata lumea face lucrurile asa in ziua de azi.

In fine...

despre cresterea unui copil in garsoniera... NU. Deci nu.
O sa vrea petreceri de ziua lui, o sa vrea sa vina cu coilegii pe-acasa,o sa vrea intimitate,etc. Nu zice nimeni ca trebuie sa-i faci palat ca sa-l cresti, dar o camera cred ca este necesara. Nu bucatarie. Poti sa ai surpriza sa-ti fuga de acasa pe la 17-18 ani, vrand libertate si spatiu...

În prealabil postat de fallen

Si sincer nu m-ar deranja sa am un copil inafara casatoriei, as sta bucuroasa la mama acasa cu el.
Multumesc pt sugestii!

Cred ca orice femeie isi doreste copii.

Cu fostul meu prieten, una din intamplarile care a umplut paharul este legata de copii. Am avut un mic "accident" si era posibil sa fi ramas insarcinata... am facut un test de sarcina si nu a aratat nici un rezultat, a ramas betzisorul ala fara nici o dunga, alb. Probabil era defect, dar m-a ingrijorat si m-am gandit ca chiar as putea fi insarcinata.Eram asa fericita, si abia asteptam sa-i zic ca e posibil sa fiu insarcinata, credeam ca sigur o sa se bucure si o sa-mi zica sa ne cununam, sa traim si noi cum trebuie daca vine un copil, etc.
Da' de unde?! A facut o tragedie din toata vestea, mi-a zis ca nu putem avea copii pana nu ne facem casa, ca nu se poate asa ceva, ca-i distrug viata, etc. Si l-am intrebat - bine dar daca sunt insarcinata totusi, ce fac cu copilul asta? Daca exista, iti asumi responsabilitatea pt el? ... si mi-a zis scurt ca daca sunt gravida sa fac un avort si gata, ca el nu e gata sa il tzina pe loc un copil si sa-i distruga viata si libertatea.
Din fericire am mai facut inca un test a doua zi si a iesit negativ... dar intamplarea aia mi-a ramas in creier. Eu am 22 de ani, el 26... ce era atat de gresit sa avem un copil?... El nu era pregatit pt responsabilitatile unei relatii... vroia toate privilegiile vietii de cuplu in acelasi timp cu libertatile vietii de burlac. Nu era suficient de matur sa-si asume responsabilitati, ca iubirea asta inseamna de fapt... asumarea unor responsabilitati.

Trist. Cu asa barbati "umbland liberi pe strazi", 90% din fete ar trebui sa nu mai piarda timpul cautand degeaba si sa se duca la manastire :) Trist... f trist.

[fallen]

În prealabil postat de glykys

Da, asa este. Mi-ar fi placut sa am un frate mai mare.
Dar nu as vrea sa am un singur copil, dar voi dori sa le ofer tot ce voi putea, asa cum am primit si eu.

Fallen, sa nu fie cu suparare, dar acum cateva saptamani spuneai ca nu te descurci cu banii, ca depinzi de viitorul tau sot, ce vei face cand vei fi singura, cu un copil in brate; ca sa nu punem in discutie doar aspectul material? Duhovnicul ce spune de acest "act temerar"?!

Nu stiu ce parere ar avea duhovnicul despre treaba asta, inca nu l-am intrebat. El inca spera ca totul o sa fie bine intre noi, pana la urma.
N-as putea spune exact daca ma descurc sau nu, deocamdata n-am de lucru, dar o sa gasesc ceva pana la urma, sper sa nu intru mai rau in rezervele strategice. Oricum, fereasca Dumnezeu sa se intample si sa nu pot sa-l fac!
Voi ce credeti ca m-ar sfatui duhovnicul in cazul in care as fi insarcinta si el n-ar vrea copilul? Sa-l avortez sau sa fug la mama? (oricum, la mama nu ar fi de ajuns, probabil ar trebui sa fug mult mai departe). Cred ca in prima faza m-ar sfatui sa-mi conving barbatul; poate n-ar fi imposibil, dar eu un as prefera fuga in padure ca sunt o lasa; pe de alta parte, nici aliantele fortate de imprejurari nu merg intotdeauna bine.

In legatura cu dependenta de barbat, nu stiu pana la urma daca e materiala, ci mai mult emotionala. Nu ma pot rupe de el pentru ca am investit prea multe sentimente, asteptari, sperante, si el de la mine la fel. Amandoi am avea prea mult de pierdut.

Eci, in concluzie, avort vs. bucatarie, care ar fi de preferat?

Cred că întrebarea e retorică. Niciun creștin n-ar putea să te sfătuiască să avortezi.

[skicolour]

O sa va spun povestea trecutului meu. O sa-l rog pe admin, deasemi, sa se abtina de la a-mi da vreun banut :) , intrucat spun ce am de spus, nu pentru a sminti, ci doar din incercarea de a iesi in evidenta ca si exemplu negativ, din care, sper eu, sa traga foloase alte fete inainte de a se lovi cu capul de pragul de sus.

Asadar, draga mea Fallen (si fetelor la modul general), nu faceti avort pentru nimic in lume! Daca ganditi ca ar fi mai potrivita o casa, o cariera, etc. inainte de a face un copil, sa stiti ca-I total gresit! Domnul cand iti da un copil iti creeaza si conditiile ca el sa traiasca. Am spus sa traiasca, nu sa fie rasfatat! Faceti comparatie intre un copil provenit dintr-o familie normala si unul ‘de bani gata’ rasfatat peste masura de parinti. Aici nu mai comentez nimic, cunoasteti si voi diferenta si oricum subiectul ar putea fi dezbatut indelung! Domnul ne vrea oameni, oameni cu o inima calda fata de El si de semenii nostrii. El ne ofera circumstantele prin care putem sa obtinem aceasta caldura si sa ne putem indrepta spre El.

Revin la povestea mea! Am fost casatorita, am fost disperata la un moment dat sa-mi fac nu stiu cate studii, cursuri, cariera, sa fiu bine vazuta la serviciu, sa ma realizez si pe plan material si dupa aceea, ma gandeam eu, sa fac un copil. Adica eu planificam nasterea copilului, de parca eu as fi fost in stare sa dau viata, nu Domnul! S-a intamplat sa raman insarcinata si am zis: nu-I momentul! Ce credeti ca s-a intamplat in timp? Am pierdut si serviciul si nivelul salarial la care ajunsesem atunci, dand inapoi, nu am nici casa, mi-am pierdut sotul si cea mai mare pierdere: linistea sufleteasca, luandu-I locul chinul, nelinistea launtrica.
Cu greu mi-am revenit din aceea stare prin mila Domnului care m-a lasat sa fac voia mea, caci asta alesesem. Si ce a iesit? Nimic! Nimic bun fara El!

[fallen]

În prealabil postat de skicolour

O sa va spun povestea trecutului meu. O sa-l rog pe admin, deasemi, sa se abtina de la a-mi da vreun banut :) , intrucat spun ce am de spus, nu pentru a sminti, ci doar din incercarea de a iesi in evidenta ca si exemplu negativ, din care, sper eu, sa traga foloase alte fete inainte de a se lovi cu capul de pragul de sus.

Asadar, draga mea Fallen (si fetelor la modul general), nu faceti avort pentru nimic in lume! Daca ganditi ca ar fi mai potrivita o casa, o cariera, etc. inainte de a face un copil, sa stiti ca-I total gresit! Domnul cand iti da un copil iti creeaza si conditiile ca el sa traiasca. Am spus sa traiasca, nu sa fie rasfatat! Faceti comparatie intre un copil provenit dintr-o familie normala si unul ‘de bani gata’ rasfatat peste masura de parinti. Aici nu mai comentez nimic, cunoasteti si voi diferenta si oricum subiectul ar putea fi dezbatut indelung! Domnul ne vrea oameni, oameni cu o inima calda fata de El si de semenii nostrii. El ne ofera circumstantele prin care putem sa obtinem aceasta caldura si sa ne putem indrepta spre El.

Revin la povestea mea! Am fost casatorita, am fost disperata la un moment dat sa-mi fac nu stiu cate studii, cursuri, cariera, sa fiu bine vazuta la serviciu, sa ma realizez si pe plan material si dupa aceea, ma gandeam eu, sa fac un copil. Adica eu planificam nasterea copilului, de parca eu as fi fost in stare sa dau viata, nu Domnul! S-a intamplat sa raman insarcinata si am zis: nu-I momentul! Ce credeti ca s-a intamplat in timp? Am pierdut si serviciul si nivelul salarial la care ajunsesem atunci, dand inapoi, nu am nici casa, mi-am pierdut sotul si cea mai mare pierdere: linistea sufleteasca, luandu-I locul chinul, nelinistea launtrica.
Cu greu mi-am revenit din aceea stare prin mila Domnului care m-a lasat sa fac voia mea, caci asta alesesem. Si ce a iesit? Nimic! Nimic bun fara El!

Pai cam asta fac majoritatea oamenilor, din pacate. Chiar si cei care-si doresc de mult un copil se intampla sa se sperie si sa se razgandeasca. Unii nu raman marcati, si in scurt timp isi revin, fac alt copil si se "izbavesc". Altii/altele raman marcate pe viata si ajung sa-si piarda casnicia si ce e mai rau propriul echilibru sufletesc. Sunt persoane care cred ca nu vor putea trece niciodata peste asta; altele se obisnuiesc cu ideea si o repeta la nesfarsit, probabil intr-un final dispare mustrarea de constiinta si ii ia locul un fel de deznadejde, ca si cum ar fi prea tarziu ca sa mai schimbe ceva.
Daca chiar aranjeaza Dumnezeu totul dinainte cand iti trimite un copil, asta e discutabil. Ca poate trai acel copil si nu va muri de foame, asta nu se poate intampla decat accidental sau dintr-o neglijenta criminala a parintilor. Totusi sunt foarte multi oameni considerati inconstienti de catre societate, carora li se spune "ce te plangi ca ai un copil sau doi si n-ai ce lucra, sau unde sta, de ce nu te-ai gandit inainte sa-i faci". Nu toti cei care fac copii pe banda rulanta sunt neaparat credinciosi, unii ii fac de "placerea procesului tehnologic" si nu sunt in stare sa le dea o educatie crestineasca si ajung niste animale vorbitoare. Daca ar fi sa luam in calcul toate eventualele esecuri care s-ar putea produce, n-am mi face nici unii dintre noi copii. Cum imi spune si parintele, nu e bine sa te gandesti prea mult si sa-ti faci tot felul de scenarii apocaliptice in cap, mai terbuie sa ai si putina incredere, ca nu e dracul chiar atat de negru, si oamenii atat de rai...

[EmaSimona]

Oricât de rău ar fi soțul tău, nu căuta refugiu în alte relații, dacă ții la demnitatea ta și la mântuirea ta. Indiferent de circumstanțe, adulterul rămâne tot o faptă rușinoasă, mai sunt și alte mijloace, impune-te sau divorțează!

[fallen]

În prealabil postat de EmaSimona

Oricât de rău ar fi soțul tău, nu căuta refugiu în alte relații, dacă ții la demnitatea ta și la mântuirea ta. Indiferent de circumstanțe, adulterul rămâne tot o faptă rușinoasă, mai sunt și alte mijloace, impune-te sau divorțează!

Nu-mi amintesc sa fii vorbit despre asta, dar sa stii ca am fost la un colt. Noroc ca omul acela a fost cinstit (o raritate!) si mi-a zis din capul locului ca nu-mi poate oferi ce vreau eu. Multa vreme m-am mai gandit la el. La inceput am fost buni prieteni, dar dupa asta relatia s-a racit si in final ne-am certat rau. Acum as vrea sa ma mai impac cu el, macar asa, de bun simt. Al meu cred ca a "simtit " ceva si incearca sa ma descurajeze sa mai am vreo legatura cu acel barbat, care-i e oarecum opus din unele pct de vedere. Nu stiu cum ar fi mai bine sa procedez.