|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Este simplu ca buna-ziua ca Saul vorbea vag si ambiguu de "haruri, daruri si vrajeli" atunci cand prigonea crestinii fiindca nu avea alt "argument" decat presiunea "prefabricatei" conceptii a comunitatii (sinagoga) asupra individului. Nu era un om oarecare, era un corifeu al "statului paralel". Oare ce duh putea el sa aiba cand prigonea pe apostolii Celui pentru care apoi(dupa coborarea Sf Duh, trimis de Mantuitorul la 10 zile de la Inaltarea Sa la ceruri) si-a dat si viata? Nu se poate nega ca n-ar fi avut spirit fiindca spiritul este parte Sine Qua non a oricarei creaturi. Spiritul este codul informational (pe baza caruia se ordoneaza energia) si cuprinde sursa(originea), statutul, sensul si destinul a orice; fara spirit ramane doar energia. Spiritul este foarte legat de ceea ce esti tu ca om, este foarte personalizat. Focul si vantul sunt materiale si sunt simtite de arganele de simt ale trupului; au si ele spiritul lor, dar mai simplist. Duhul reprezinta puterea si puritatea vointei de a implini destinul. Nu faptul ca a simtit(auzit) Duhul l-a convertit, ci faptul ca nu a vazut trei zile l-a smerit ad-hoc (si n-a mancat si n-a baut trei zile), fiindca si cei ce erau cu el pe cale au auzit cuvintele, dar n-au vazut pe nimeni si nici n-au orbit.(Fap9,7)
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
|