Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1381  
Vechi 10.12.2018, 17:27:45
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.978
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Îmbracă-te cel mai frumos!
Înzorzonează-te cel mai frumos!
Îngrijește-te cel mai bine, cu cel mai bun săpun și parfum!
Mănâncă ce vrei tu!
Plimbă-te unde vrei tu!
Adoptă ce stil îți place, cât de elegant vrei!
Cumpără-ți ce mașina vrei!
DAR NU UITA

SĂ TE OPREȘTI LA ALTAR LA BISERICĂ, SĂ TE SPOVEDEȘTI ȘI SĂ TE ÎMPĂRTĂȘEȘTI!
Fă o zăbavă la Sfânta Liturghie!
Fă o închinăciune la patul tău!
Fă-ți rugăciunea dimineții și a serii, convesația ta cu Dumnezeu în care trebuie să-I mulțumești pentru tot ce ai!
Iar apoi, liniștit, că Dumnezeul tău este încântat de al tău comportament, du-te unde ai treabă!
Să nu ajungi să te atașezi atât de tare de lux și de confort, încât toate acestea să te despartă de Dumnezeu!
Trupul vrea hrană și îmbrăcăminte, lucruri materiale..
Dar sufletul vrea haină și hrană spirituală, sfânta rugăciune și harul lui Dumnezeu. ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă”(Matei VI, 33)

https://www.youtube....h?v=TXkgbkeoxQw
N-am adaugat nimic, n-am comentat nici un cuvant, doar am separat putin si boldat (in partea a doua) grija necesar primordiala a fiecaruia dintre noi pentru suflet, adica pentru fiinta vesnica, fata de grija pentru trup, pentru vremelnicia noastra in "cortul trecator" al acestei vieti, si care ar trebui sa fie secundara, 30. Și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi.(Mt19,30)asa cum o spune si evanghelistul Matei, citat de doua ori.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #1382  
Vechi 11.12.2018, 02:11:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
N-am adaugat nimic, n-am comentat nici un cuvant, doar am separat putin si boldat (in partea a doua) grija necesar primordiala a fiecaruia dintre noi pentru suflet, adica pentru fiinta vesnica, fata de grija pentru trup, pentru vremelnicia noastra in "cortul trecator" al acestei vieti, si care ar trebui sa fie secundara, 30. Și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi.(Mt19,30)asa cum o spune si evanghelistul Matei, citat de doua ori.
Așa este , și astfel ne rugăm la fiecare Sfântă Liturghie : Doamne miluieste-ma și vindecă sufletul meu ca am greșit Ție........ca la tine este izvorul vieții, intru Lumina Ta vom vedea Lumina......
Ori astfel de Lumină n-o pot vedea sufletele intinate, nevindecate, vlaguite de grijile lumești, pline de invidie , de răutate și împietrite de cele materiale.
Multumesc frumos pentru comentariul tău.
Post binecuvântat!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1383  
Vechi 11.12.2018, 23:45:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

In persoana sfântului, prin disponibilitatea sa în relații, prin extrema sa atenție față de celălalt, prin promptitudinea cu care se dăruiește lui Hristos, umanitatea este tămăduită și înnoită. Cum se manifestă în mod concret aceasta umanitate înnoită? Sfântul lasă să se întrevadă, față de fiecare ființă umană, un comportament plin de delicatețe, de transparență, de puritate în gânduri și în sentimente. Delicatețea sa se răsfrânge chiar și asupra animalelor și a lucrurilor, pentru că în tot și în toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu și pentru că nu vrea să rănească această iubire tratând aceste daruri cu nepăsare și indiferență. El respectă pe fiecare om și fiecare lucru, iar dacă un om sau chiar un animal suferă, el le arată o compasiune profundă.
Sfântul Isaac Sirul spune despre compasiunea sfinților: „Ce este un suflet, o inimă plină de compasiune? Este o ardere a inimii pentru fiecare făptură ‒ pentru oameni, pentru păsări, pentru animale, pentru târâtoare, chiar și pentru diavoli. Gândul la ele ori vederea lor îi face pe sfinți să verse din ochi șiroaie de lacrimi. Iar compasiunea adâncă și intensă care stăpânește inima sfinților îi face incapabili să suporte vederea celei mai mici răni, oricât de neînsemnate, făcute vreunei făpturi. Pentru aceasta, ei se roagă în tot ceasul cu lacrimi chiar și pentru animale, pentru dușmanii adevărului și pentru cei ce le fac rău”.
Această compasiune descoperă o inimă delicată, extrem de sensibilă, străină de orice asprime, indiferență și brutalitate. Ea ne arată că înăsprirea este roada păcatului și a patimilor. În comportamentul sfântului, până și în gândurile lui, nu se întâlnește nici vulgaritate, nici josnicie, nici meschinărie. Nici urmă de afectare, nici lipsă de sinceritate. În el culminează gingășia, sensibilitatea, transparența și ele se asociază curăției, atenției generoase față de oameni, disponibilității prin care el participă cu toată ființa sa la problemele și necazurile lor. În toate aceste calități se manifestă o realizare excepțională a umanului. (...) Această gingășie nu evită contactele cu oamenii cei mai umili și nu se sperie de situațiile în care alții ar crede că se înjosesc.
Grație unei conștiințe a cărei sensibilitate a fost hrănită și desăvârșită prin această sensibilitate ‒ a lui Dumnezeu făcut Om pentru oameni ‒ la care ei participă, sfinții sesizează stările de spirit cele mai discrete ale celorlalți și evită tot ce ar putea să-i contrarieze, fără a omite totuși să-i ajute să triumfe asupra slăbiciunilor lor și să-și învingă dificultățile. De aceea, un sfânt este căutat ca un confident al secretelor celor mai intime. Căci el este capabil să citească la ceilalți o nevoie abia schițată, tot lucrul bun pe care ei îl pot dori. El se grăbește atunci să împlinească această cerere și se dăruie în întregime. Dar el citește la ceilalți și necurățiile lor, chiar și pe cele pe care ei le ascund mai abil. Compasiunea sa devine atunci curățitoare prin forța delicată a propriei sale curății și prin suferința pe care i-o provoacă intențiile rele ale celorlalți sau dorințele lor perverse, și aceasta suferință rămâne în el.
În fiecare din aceste situații, el știe când și ce trebuie să facă; știe de asemenea când trebuie să tacă și ce trebuie să facă. Acest discernământ subtil al sfinților, manifestare nouă a nobleței distincției lor, poate fi considerat un fel de „diplomație pastorală”.
Din persoana sfântului se revarsă mereu un duh de generozitate, de autojertfire, de atenție, de participare, fără nici o grijă față de sine, o căldură care îi încălzește pe ceilalți și care le dă sentimentul că au dobândit putere și îi face să simtă bucuria de a nu fi singuri. Sfântul este mielul nevinovat, totdeauna gata să se jertfeasca, să ia asupra sa durerile celorlalți, dar și un zid neclintit pe care toți se pot sprijini.
Sfinții au ajuns la simplitatea pură pentru că au depășit în ei înșiși orice dualitate, orice duplicitate, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ei au depășit lupta dintre suflet și trup, dintre bunele intenții și faptele pe care le săvârșesc, dintre aparențele înșelătoare și gândurile ascunse, dintre ceea ce pretindem că suntem și ceea ce suntem de fapt. Ei s-au „simplificat”, pentru că s-au dăruit în întregime lui Dumnezeu. Este motivul pentru care se pot dărui în întregime și oamenilor în relațiile cu aceștia. Dacă evită uneori să numească cu brutalitate, pe nume, slăbiciunile acestora, atunci o fac pentru a nu-i descuraja și pentru ca și în ei să sporească rușinea, delicatețea, recunoștința, simplitatea și sinceritatea. Sfinții dau întotdeauna curaj.
Prin smerenia sa, sfântul trece aproape neobservat, dar el se face totdeauna prezent când e nevoie de sprijin, de mângâiere, de încurajare. El rămâne alături de cel pe care toți l-au părăsit. Pentru el, nici o greutate nu este de netrecut, nici o piedică de neînvins, când e vorba de a scoate pe cineva dintr-o situație disperată.
Pentru fiecare, el devine un apropiat, cel care te înțelege cel mai bine, cel care te face să te simți în tihnă alături de el și, în același timp, te face să te simți stânjenit, făcându-te să-ți vezi propriile insuficiențe morale și păcate pe care eviți să le privești. Sfântul te copleșește prin măreția simplă a curăției sale și prin căldura bunătății și atenției lui; el produce în noi rușinea de a avea un nivel moral atât de jos, de a fi desfigurat umanitatea în noi, de a fi necurați, artificiali, plini de duplicitate, de meschinărie.
Sfântul îl poartă pe Hristos în el, cu puterea nebiruită a iubirii Sale pentru mântuirea oamenilor. Sfântul reprezintă firea umană curățită de zgura subumanului sau inumanului. Este îndreptarea umanului desfigurat de animalitate; el reprezintă firea omenească a cărei transparență restaurată lasă să se străvadă modelul de bunătate nemărginită, de putere și sensibilitate infinită, care este Dumnezeul întrupat. El este chipul restabilit al Absolutului viu și personal devenit om, un pisc al unei înălțimi amețitoare, dar și al unei apropieri extrem de familiare prin umanitatea sa desăvârșită în Dumnezeu. Este persoana angajată într-un dialog pe deplin deschis și neîncetat cu Dumnezeu și cu oamenii. Este reflexul maxim al umanității lui Hristos.
(Fragmente din cartea Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus și experiența Duhului Sfânt, Editura Deisis)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1384  
Vechi 12.12.2018, 21:48:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Dacă ai smerenie, ai sfințenie și dacă ai sfințenie ești smerit.
Dacă nu te slăvește Dumnezeu, slava oamenilor este deșartă, amăgitoare. Dumnezeu nu vede fața, ci numai inima omului, oricine ar fi acesta.
Adâncește-te în smerenia nesfârșită a lui Dumnezeu. Domnul a luat trup ca să vină pe pământ, a îmbrăcat firea omenească, pentru că Dumnezeu este înconjurat de asemenea foc încât trebuia să ardă pământul și pe oameni: “E cu putință să-L vezi pe Dumnezeu și să trăiești?“. Cu adevărat, cât de mare a fost smerenia lui Dumnezeu! Dumnezeul slavei S-a născut și a îngăduit să fie biciuit de făptura mâinilor Sale. Făcătorul tuturor este nesocotit, este părăsit de ucenicii Săi, care au promis că vor muri împreună cu El. E atât de greu ca omul să se încline în fața acestei smerenii a lui Iisus Hristos, să se smerească, să se nesocotească? Nu, desigur. Domnul Însuși a arătat: smerenie nesfârșită, iubire nesfârșită și supunere nemărginită. Aceste trei virtuți sunt absolut necesare pentru ca omul să se mântuiască.
Smerește-te cât poți de mult; chiar de vei cere să fii socotit ca o pocitanie, ca ceva scârbos. Chiar Apostolul Pavel a spus: “Ca un gunoi ne-am făcut… nebuni pentru Hristos“.
Cine ești tu, viermele pământului, plin de atâtea păcate, care nu vrei să te smerești, să te disprețuiești, când Făcătorul, Domnul Care e slăvit de îngeri S-a smerit, a fost scuipat, dezbrăcat în fața oamenilor și răstignit?
Un monah s-a dus la un părinte sfânt și l-a întrebat: “Cum ai dobândit o smerenie așa de mare și atâtea harisme, părinte?“. Fiul meu, i-a spus părintele, eu sunt plin de slăbiciuni și neputințe, sunt mai rău decât toți“. Monahul a stăruit. Atunci părintele îi zice: “Primarul satului este ca împăratul în satul lui; însă când împăratul îl cheamă în capitală și se întâlnește cu miniștri și generali, atunci vede că e un nimic, un zero; astfel, cu cât se apropie cineva de Dumnezeu, cu atât se smerește mai mult“.
Smerenia este cea mai importantă dintre virtuți; când o dobândești, vrăjmașul nu poate să te lovească. Se dobândește încet-încet, îți trebuie ani întregi pentru a o dobândi pe deplin; însă când o dobândești, nu mai e nevoie de strădanie, va lucra de la sine.
După măsura smereniei pe care am dobândit-o se socotește sporirea noastră în viața duhovnicească, în monahism; sporirea în dobândirea smereniei duce la sporirea în dobândirea virtuților.
Zidurile egoismului sunt sfărâmate prin trâmbițarea smereniei lui Iisus Hristos; smerenia nesfârșită și ascultarea făcută de Hristos distruge zidurile egoismului.
Este mare păcat să-l urască cineva pe fratele lui (oricine își urăște fratele este ucigător de oameni). Și nu numai ură, ci chiar răceală sau cugete împotriva fratelui său dacă are, păcătuiește.
Osândirea de sine aduce două lucruri bune, smerenia și nejudecarea aproapelui, care sunt neapărat necesare pentru mântuire. Când te învinuiești într-una pe tine, atunci nu ridici capul, te smerești, nu judeci pe nimeni.
Să existe între voi iubire sinceră și sfântă; unde nu există iubire întru Hristos, nu există viață duhovnicească.
Dragostea către frați trebuie să fie puternică, sinceră, curată; aceasta se vede când îi răbdăm pe frați, când îi ajutăm, când nu-i întristăm. Dacă avem dragoste către Dumnezeu, împlinim toată legea. Domnul a zis: “orice oferiți celui mai mic dintre oameni, Mie îmi oferiți“. Gândește-te acum: orice ajutor îi aduci unui om sărman, Îl slujești pe Însuși Hristos, chiar dacă de multe ori un ajutor adus unui om din lume e folosit pentru a păcătui. Cât de mare răsplată are cel care îl ajută pe un monah care s-a închinat pe sine lui Dumnezeu!
Mare lucru, într-adevăr, sa faci milostenie unui om, căci vei lua răsplată în cer; cât de important e să miluiești un suflet care este veșnic și neprihănit!
Părinții dădeau orice, numai să nu-l întristeze pe fratele lor. Nu vă amărâți, deci, unul pe altul.
Să fim cu luare-aminte ca să nu-l smintim pe fratele nostru.
Aducerea aminte de moarte sensibilizează conștiința, luminează mintea, arată drumul cel curat.
Lovește fiecare cuget care vine să te ucidă: lovește-l cu tăișul rugăciunii. Cu fiecare rugăciune îi tai picioarele, mâinile, capul, în final îl faci bucăți și dacă îl cauți, nu mai există.
Prin risipirea minții, diavolul se străduiește să împiedice mintea să ducă numele lui Iisus Hristos în inimă, adică împiedică rugăciunea curată.
E nevoie de spovedanie curată. Cei ce au fost vătămați, răniți sau omorâți, au pățit acestea din cauză că nu și-au mărturisit cum trebuie cugetele lor.
Cugetele se aseamănă cu viermele acela care încet-încet mănâncă lemnul pe dinăuntru; astfel, pe dinafară lemnul pare minunat, puternic, dar pe dedesubt a fost distrus, încât deodată se rupe de la
“Despre credință și mântuire”, Părintele Efrem Athonitul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1385  
Vechi 14.12.2018, 13:56:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

" Iubiți frați și surori, viața noastră pământească este plină de necazuri și dureri. Nu în zadar este numită, atât de des, „valea plângerii și a tânguirii”. Plângând se naște omul și în lumea cealaltă pleacă cu multe suspine și chinuri. Astfel că nimeni nu poate scăpa în viața aceasta de lacrimi și necazuri; omul are parte aici de mai multe necazuri și nenorociri, decât de bucurii. Sfânta Biserică a lui Hristos cunoaște o mulțime de cazuri, în care Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu i-a izbăvit pe oameni din toate greutățile.
Să ne rugăm, așadar, ca ea să ne audă pe toți și în ceasul acesta, și să ne izbăvească de tot necazul și nenorocirea, să ne curățească de tot păcatul și patima, și să ne învrednicească de bucurie în veșnica Împărăție a Fiului ei, ca totdeauna cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, atotbună, grabnică ascultătoare, Ceea ce toate cererile noastre bine le împlinești! Amin. "
(Arhimandrit Chiril Pavlov )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1386  
Vechi 14.12.2018, 17:42:46
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

O BOALĂ MODERNĂ!...
Suferind sunt eu, ce-i drept, Dar nu de ficat ori piept, Nici de inimă, ori bila, Ci de-o boală mai subtilă: Se numește HIPER-EU, Și se vindecă mai greu.
Analizele arată, Că boala e provocată
De virusul "Aghiuță", Ce mărește-n tărtăcuță, Celulele de mândrie, Asta da, spasmo-furie. Mai dă greață la mustrare, Colică la ascultare, Invidie la ficați, Alergie la ceilalți, Venino-hemoragie, Ulcerații de trufie, Gărgăuni la cervicală, Și hernie de cârteală. Boala este, evident, Însoțită permanent, De simptome foarte clare, În priviri și în purtare: Mutra acra, glas tăios, Aer de rățoi nervos. Fața cruntă, suparată, De hipopotam de baltă, Îmbufnare, nas pe sus,
HIPER-EU mai bine spus!...
Preot Ioan
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1387  
Vechi 15.12.2018, 02:57:13
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Rugăciunea este păzitoarea întregii înțelepciuni, pedepsitoare a mâniei, împilare a îngâmfării, curățire a pomenirilor de rău, surpare a pizmei și îndreptarea păgânătății la viețuirea creștinească pe calea vieții. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuire a casei, bună așezare a cetății, tăria împărăției, biruință în războaie asupra vrăjmașilor, întemeiere a păcii.
Rugăciunea este pecetea fecioriei, credința bună a celor însoțiți prin nuntă, armă călătorilor, apărătoarea celor ce dorm, îndrăzneala celor ce priveghează, bună aducere de roadă îmbelșugată a credincioșilor lucrători de pământ și mântuire a celor ce înoată pe ape.
Rugăciunea este ajutătoare celor ce se judecă, a celor legați slăbire, eliberare, inimă bună a celor scârbiți, dulceață celor ce se bucură, mângâiere celor ce plâng, praznic nașterilor, cunună celor însoțiți și înmormântare cuviincioasă celor ce adorm în Domnul. Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea în toată viața oamenilor. De aceasta niciodată să nu vă despărțiți sau să vă depărtați.
(Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 55)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1388  
Vechi 16.12.2018, 12:53:39
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Să aducem în lume frumusețe și bucurie!
Floarea nu poate fi comparată cu nimic altceva. Floarea e ceva unic. Și asta ne aduce aminte că și noi suntem ceva unic în lumea aceasta. Adică ceva ca noi, ca fiecare dintre noi, nu mai există în lumea aceasta, suntem ceva unic. Așa că există o legătură între flori și oameni. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseța lumea aceasta, pământul acesta, și așa suntem și noi. Și noi avem rostul acesta de la Dumnezeu: să înfrumusețăm pământul, să aducem ceva din cer pe pământ, să înmulțim ceea ce este frumos, să înflorim așa cum înfloresc floriile, fără să știe pentru cine înfloresc. O floare înflorește prin firea ei, ea nu are cum să se gândească să înflorească pentru cineva anume. Și, bineînțeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce este frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumusețea lumii și mai ales îi desfată pe cei la care ajunge.
O floare înflorește pentru ea, în primul rând, pentru că așa există, dar înflorește și pentru oamenii care vin în legătură cu ea. Oriunde ar fi, o floare înflorește. Există o floare care se numește „floarea-reginei" sau „floare-de-colț". Crește pe munte, în locuri la care se ajunge greu și de aceea este văzută de puțini oameni. S-ar putea întâmpla să nu ajungă nimeni la floarea-de-colț; și ea totuși înflorește, pentru că e în firea ei să înflorească, pentru că așa a lăsat-o Dumnezeu. Dar când ajunge cineva totuși la ea, înseamnă că a înflorit și pentru acela care o vede și care o culege. Așa trebuie să fim și noi. Fiind în noi ceva unic, trebuie să avem și ceva din gingășia unei flori. De altfel, și florile sunt de mai multe feluri. Gândiți-vă la un bujor, de pildă, așa de mare, plăcut mirositor, parcă ar vrea să spună ceva despre măreția lui Dumnezeu prin mărimea lui, prin parfumul lui. Sunt însă și flori plăpânde, de exemplu ghioceii, brândușele – nușcelele, cum le mai spune pe aici - sau viorelele. Cât sunt de plăpânde, cât sunt de mici și totuși ce parfum minunat au, mai ales în buchet! Te desfată, pentru că așa a vrut Dumnezeu.
Ei, dacă noi ne asemănăm cu florile, și noi trebuie să fim așa. Și noi trebuie să aducem ceva nou în lumea aceasta, ceva care să se realizeze prin noi, să oferim oamenilor din jurul nostru ceva din ceea ce purtăm în sufletul nostru. Florile aduc bucurie, să aducem și noi bucurie. Florile aduc gingășie, să aducem și noi gingășie. Florile cele plăpânde ne îndeamnă cumva la smerenie, să avem deci smerenie. Florile care sunt mai mari spun ceva despre măreția lui Dumnezeu, să spunem și noi ceva despre măreția lui Dumnezeu. Florile mirositoare își revarsă parfumul lor în jur, să avem și noi „miros de bună mireasmă duhovnicească", să oferim ceva din sufletul nostru când, cu darul lui Dumnezeu, putem să oferim.
Spor de bucurie și de mulțumire
Când aducem lui Dumnezeu florile pe care le-am primit de la alții, zicem cumva ca la Sfânta Liturghie: „Doamne, îți aduc «ale Tale dintru ale Tale». De ce? Pentru că ceea ce îți ofer eu acum, Tu ne-ai dat. Floarea nu e creată de mine, mi-au dat-o prietenii mei, mi-au dat-o cei care mă iubesc, floarea aceasta mi-au dat-o cei care mă cinstesc, și eu, Doamne, le-am primit pe toate acestea, iar acum Ți le ofer Ție, odată cu sufletul meu, odată cu inima mea, primește-le pe ele cum m-ai primit pe mine.
Poetul Vasile Militaru are o rugăciune de seară în care sunt pomenite și florile. El zice:
„Cu de lacrimi gene ude înalț rugă Domnului, Sufletul păzește-mi, Doamne, în tot ceasul somnului. Gândurile ce mă tulbur' cu-al Tău Duh înfrânge-le, Trupului meu dă-i odihnă, răcorește-mi sângele. Somn ușor să mă cuprindă, să dorm lin ca florile Și cu inimă curată să mă scoale zorile. Să pornesc la muncă sfântă, cum pornesc albinele, Să pot umple ca și ele fagurii cu binele. Și să Te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii, Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toți îngerii."
E o alcătuire gingașă ca florile, e o alcătuire pe care o poți oferi lui Dumnezeu în rugăciunile de seară, când îi spui lui Dumnezeu: „Aș vrea, Doamne, ca în lumea aceasta să se înmulțească binele - «să pornesc la muncă sfântă cum pornesc albinele, să pot umple ca și ele fagurii cu binele» - și să Te slăvesc pe Tine, din lumea aceasta -„de pe valea plângerii, Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toți îngerii" să mă unesc cu îngerii întru a Te preaslăvi, a Te preaslăvi ca și florile, cu gingășie, cu delicatețe, cu smerenie, cu mărturisire. Să înfloresc și eu ca ele pentru cei din jurul meu, să aduc și eu un spor de bucurie, un spor de mulțumire. Să nu fiu ca buruienile, pe care le smulg oamenii pentru că nu au nevoie de ele, ci să fiu ca florile, pe care le iubesc oamenii, pe care le oferă, pe care le primesc, pe care le sădesc și la grijesc, ca să fie mai multă bucurie, ca să fie mai multă frumusețe în lumea aceasta.
Astfel de gânduri mi-au venit în minte acum, când ne pregătim pentru spovedanie și când ar trebui să spunem și dacă suntem ca florile, și dacă oferim ceva pentru binele altora, când ar trebui să spunem și dacă suntem delicați, și dacă suntem sau nu suntem gingași, când ar trebui să spunem dacă înmulțim binele sau nu îl înmulțim, dacă avem conștiința că am putea să fim sau chiar suntem ca florile și prin aceasta să aducem mai mult bine în lumea aceasta Pentru că am fost creați ca să înmulțim binele, ca să fim și noi ca florile, bineînțeles oameni fiind, și nu numai flori. Am fost creați ca să învățăm de la flori să fim curați, să fim luminați, am fost creați să ne bucurăm de ceea ce oferă Dumnezeu în lumea aceasta prin florile care cresc și înfloresc, să ne bucurăm și prin ceea ce adunăm noi în sufletul nostru spre mărirea lui Dumnezeu. Amin.
Părintele Teofil Paraian
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1389  
Vechi 17.12.2018, 23:32:10
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

În sfintele zile ale Postului, Biserica îi cheamă pe credincioși la pocăință și la rugăciune, la mărturisirea păcatelor și la împărtășirea cu Sfintele Taine. Săvârșind toate acestea cu evlavie, trebuie să ținem minte că pocăința, postul și rugăciunea trebuie să aducă roade în sufletele noastre și în viața noastră, altfel vom fi ca un copac uscat, în care n-a pătruns seva vieții. Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și Eu voi vindeca neascultarea voastră (Ieremia 3, 22): întoarceți-vă cu inima, întoarceți-vă deplin, cu sinceritate, și Eu nu vă voi ierta, nu vă voi osândi, nu, ci voi vindeca neascultarea voastră.
Să ne ferească Dumnezeu de căința stearpă, de căința care este doar în simțire, nu și în faptă, și cu care adeseori ne înșelăm pe noi înșine! Așa s-a căit Faraon: pentru o clipă, superficial, ca după aceea să facă tot ce făcuse mai înainte, iar inima lui să se împietrească tot mai mult. Și astăzi, mulți se căiesc la fel: sunt mișcați pentru o clipă, iar apoi se apucă iarăși de cele vechi, fără să-și dea seama că, puțin câte puțin, conștiința li se împietrește!
Apostolul Petru nu s-a căit așa. El și-a plâns cu amar păcatul, la care apoi nu s-a mai întors. Nici fiul risipitor nu s-a căit așa. El nu numai că a tânjit după casa părintească, ci, sculându-se, a mers la tatăl său și a venit la el. Ce folos ar fi avut dacă rămânând în străinătate, n-ar fi făcut decât să spună: „Tată, am greșit”, dar nu s-ar fi mișcat de acolo? Ar fi murit de foame printre străini. Domnul nu ne spune: „Căiți-vă cu vorba, și gata!” El ne spune: Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și Eu voi vindeca neascultarea voastră. Să ne întoarcem și noi, pentru ca El să ne poată vindeca. El nu vindecă de departe, nu vindecă rănile pe care le tăinuim de El; îi va vindeca doar pe cei care s-au întors la El. Iată, venim la Tine, că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru! (Ieremia 3, 22)
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1390  
Vechi 21.12.2018, 00:55:40
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Când te trezești dimineața din somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă ziua pe care n-ai fi putut să ți-o dai singur și pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ți s-a dat și adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulțumire și de cerere bună.
Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru, cu atât mai mult îți vei sfinți ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în fața ispitelor pe care le întâmpini în decursul zilei. Tot așa, când mergi către somn gândește-te că Dumnezeu îți dă odihnă de ostenelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată și smerită rugăciune! Buna ei mireasmă îți va apropia pe îngerul tău spre paza ta.
(Ieromonah Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraș, 2014, p. 204)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare