Furtul ... o formalitate

asta nu inseamna ca sunt adepta furtului, Doamne fereste! dar chestia cu folosirea consumabilor de la serviciu nu doar exclusiv la birou mi se pare un fel de barter :D cu conditia sa nu se abuzeze, ci doar in caz de nevoie extrema.

[Noesis]

Da, pixurile sunt facute ca sa fie folosite si raspandite ca sa faca reclama la firma. Darius, tu ai impresia ca seful e prost, si nu stie ce ii fac angajatii si cum folosesc telefonul in scop personal si asa mai departe? Bine inteles ca stie. Si are grija si sa nu iasa in pierdere. Daca el ar crede ca angajatii sunt cintiti, atunci salariul vostru ar fi putin mai mare. El isi ia partea, nici o grija, stiid si asteptandu-se ca angajatii sa foloseasca resursele firmei. Cati patroni nu platesc pe saracii oameni care lucreaza peste 40 de ore de munca? Cati nu le dau de lucru acasa? Cati patroni nu ii impovareaza prea mult pe angajati, numai ca sa nu angajeze pe altcineva...hartia si pixurile sunt incluse in salariu, sunt sigura :)

Cat despre banii de inmormantare. Daca banii sunt de dat, atunci ei trebuie luati. Daca nu ei se intorc sau raman la buget, si ghici ce se intampla cu ei? Seful sau guvernul ii folosesc pentru imbunatatirea infrastructurii, care in cazul lor inseamna masini mai luxoase si laptop-uri mai performante. Daca statul zice ca ti se cuvine ceva, statul stie mai bine, altfel intra banii aia in gura lupului. Cinstit este, daca stii ca si altii au contribuit la inmormantare, sa socotesti cat a dat fiecare, proportional, si sa imparti banii de ajutor de inmormantare la fiecare. Sau sa ii dai la un necajit de sufletul mortului. Sau sa cumperi de ei o caruta cu lemne la niste batrani saraci si singuri ca vine iarna -- mare pomana ti-ai face. In principiu, fie imparte-i la restul rudelor, sau fa o fapta buna cu banii aceia, dar nu-i lasa la stat, ca se pierd pe nimicuri si in coruptie.

[Darius]

http://laurentiudumitru.ro/blog/2007/10/23/invazia-ofensiva-uratului/

Recomand acest articol citit cu atentie. A discerne intre bine si rau e imperios necesara unui om, mai ales acum cand diavolul ofera raul ca bine. Daca vrei sa faci teorie teolgica sau dogmatica de dragul discutiei, poti sa o faci. Dar daca ceri de la Dumnezeu Mantuirea, te intrebi ce vei raspunde in fata Fiului Lui la ziua judecatii.
" Cand citesti ceva citeste pentru indreptarea de sine si nu spre osandirea celui de langa tine " Sf. Teofan Zavoritul.

[Darius]

Din pacate exista o continuare in ceea ce nu ar trebui sa facem, care ar putea intra in categoria furtul din buzunarul darnic a lui Dumnezeu care se cheama mantuire. Furtul caciulii de pe capul propriu este deja ceva caracteristic poporului roman. Din pacate. Nu prea vreau sa fac referire direct la persoane, cat la gesturi total nefiresti unui crestin ortodox care are si pretentia ca este practicant. Altfel este un diletant care ii place sa se afle intr-o treaba, din nou din ce in ce mai specific ramanilor. Intre cei din Italia care sunt expulzati si noi cei din Romania diferenta este doar de locatie. Nici macar patronii nu pot fi diferiti.
Furtul se intinde ca o plaga calduta pentru cel care se autocompatimeste spunand ca viata e grea si scumpa. Da, dar spun din nou cuvintele Mantuitorului:"... celui ce nu are i se va lua si ce are."
In loc sa ne bucuram de locul nostru de munca, facem tot ce putem ca umilele noastre probleme personale sa le rezolvam la servici. Inca odata spun: nu-l pun in discutie nici pe patron si nici persoana in sine, ci gestul pur crestinesc sau necrestin. Nici nu mai intreb unde este demnitatea de ortodox pentru ca sunt dezamagit, nu de faptul ca pacatul e facut, pentru ca Iisus a venit sa vindece pe cei pacatosi, ci pentru ca nici macar nu e recunoscut. Iisus nu ne cere sa fim fara de pacat la judecata, ne cere sa fim in incercare de a iesi din el. Iisus fiind fara de pacat a omorat moartea, altfel omul ajungea tot in iad si acum, fara drept de apel si ne-a arat calea pe care noi putem ajunge in rai. Micile noastra ciubucuri nu sunt deloc justificabile in fata Celui de sus. Ne smerim in umila noastra existenta spunand cu ochii in sus: Doamne macar in primul cer sa ajung. Dar si acolo nu se intra decat printre diavolii cu zapisele pacatelor noastre in mana.
A da a Cezarului ce e a Cezarului, nu a fost o constatare sau o sclipire de geniu de a iesi din incurcatura a lui Iisus. A fost o porunca, pe care biserica ortodoxa a intarit-o prin canoane.
Ce nu dam ce e a Cezarului?
Va dau acum motiv sa imi dati in cap, lucru pentru care va multumesc si imi intareste convingerea ca ceva tot se prinde de noi.
Respectarea regulilor de circulatie este darea catre Cezar. Este demnitatea sufletului in fata omului vechi care se lupta cu constiinta prin care vorbeste Dumnezeu (Sf. Teofan Zavoratul, pentru conformitate). Razboiul dintre omul vechi si cel nou, aceasta este lupta noastra in primul rand, nu cu protestantii. Ei ne rad in nas de fariseismul nostru (raportul dintre ce spui si ce faci din ce spui), caci la ei ce spun aia si fac, adica nimic. Pierdere de vreme.
Urcam in autobuze, bilet ce rost mai are ca oricum nu vine. Mie nu imi trebuie pomana asta. Dumnezeu este sus si imi da absolut tot ce am nevoie, iar el vazand cinstea noastra nu ramane dator. Sfantul Duh e Duhul adevarului si a dreptatii. Este pacatul de moarte orice se face impotriva adevarului, cinstei si dreptatii.
Dorim Mantuire, asta ne va da Dumnezeu daca nu ne intoarcem impotriva Cuvantului Lui.
Asta e adevarata teologie a omului care lupta pentru existenta.

Imi pare bine ca m-ati vazut pe mine in randurile de mai de sus si nu pe voi. Imi dau seama cat de in urma am ramas la capitolui cinste.

Dumnezeu sa ne ajute si ne miluiasca.

Multumesc, Darius, pentru acest topic. Pacatele se ascund in cele mai mici gesturi ale noastre, si daca nu ne straduim sa le recunoastem, cum sa ajungem sa le combatem?!?
Ca orice roman cunosc fenomenul despre care vorbesti si constientizandu-l cu multa vreme in urma, am hotarat ca ceea ce nu-mi permit, nici sa nu doresc. Iar ceea ce doresc, daca buzunarul imi permite, sa cumpar, altfel sa uit pe loc acea dorinta. Este numi un exercitiu; constient, la inceput, apoi devine rutina.
Pentru a-mi clarifica acest lucru, m-a ajutat si Patericul. Aici am citit despre un calugar, care gasind un mar, si vrand sa-l ia, l-a intrebat pe avva...daca ii permite. Raspunsul a fost: Daca tu l-ai pus acolo, ia-l.
Deci sa luam ceea ce e al nostru.
Unele exemple, ca cel cu pixul sau markerul, sunt aparent nesemnificative, caci nu saraceste nimeni, daca i se ia un pix. Cred, ca abia atunci, cand luam in considerare toate exemplele, cat de mici, abia atunci ne dam seama de unde provine multimea pacatelor, pentru care vom da socoteala. S-a spus ca un pix, de ex., poate fi utilizat in scop promotional. Asa este, dar ramane totusi o mare diferenta intre a primi un pix si a lua un pix.
Mi-am facut si eu ganduri despre aceste fururi, pe alte topicuri. Si am scris acolo despre furtul cu gandul: de cate ori admir flori, cu gandul imi si fac un buchet, pe care il vad cules si pus in vaza. Nu am acelasi gand cand merg intr-un muzeu si admir un tablou. As vrea sa ajung sa admir o floare si fara gandul de a o rupe si de a o lua acasa. Poate unora li se va parea exagerat, dar de prea multe ori ma surprind avand acest gand, incat am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac ceva.
Cred cu toata convingerea ca trebuie sa luam in seama si cele mai mici pacate, pentru a ajunge curati si potriviti pentru a primi Duhul Sfant.
Spunand acestea, ma alatur tie, Darius, caci nu esti singurul, care a simtit imboldul de a-si insusi ceea ce nu-i apartine. Am simtit si eu acest imbold si-l mai simt de multe ori inca; dar pericolul, ca dandu-i ascultare ma poate lipsi de mantuire, ma face sa ma gandesc daca ceea ce e gratis, nu e cumva dublu de scump.
De fapt aceste flori, aceste markere, etc, nu sunt altceva decat ispite.
"La ce foloseste, spune Sf. Petru Damaschinul, daca cineva crede ortodox, dar traieste ca un pagan?"

[cod_gabriel]

Desi mi s-a parut ca acest topic a fost introdus intr-o maniera cam autoelogioasa, totusi e bine ca a ridicat cineva si problema furtului. Pe mine cel putin m-a ajutat.
De ceva timp, de cand citesc mult pe astfel de site-uri (in principal acesta si sfaturiortodoxe.com) dar si alte surse pe teme crestine, simteam ca ceva ma deranjeaza, ceva lipseste, si nu reuseam sa-mi definesc mie insumi ce anume imi provoca starea de insatisfactie. Abia acum am inteles.
Absolut toate sursele crestine pe care le-am citit, indiferent ca sunt scrieri ale sfintilor, teologilor sau simple articole, se concentreaza excesiv, chiar abuziv as spune, asupra vietii personale si de familie a individului, mai ales asupra vietii sexuale, din pacate. In toate scrierile, se pare ca nu e nimic mai important printre problemele contemporane decat malahia, precurvia, homosexualitatea si alte asemenea - toate cu tenta sexuala.
De ce?
Unde este furtul? Unde este violenta? Unde este alcoolismul? Unde este violenta aproape generalizata din mult-cantata familie traditionala romaneasca, in care era ceva obisnuit violenta impotriva femeii, mai ales la tara?
Cate articole de aici vorbesc despre bataile suferite de femei de la sotii pe care i-au luat la biserica, in fata lui Dumnezeu, si cate despre malahie, sexul premarital, traiul in afara casatoriei, etc.?
E mai bine sa-ti iei sotia la biserica si dupa aia s-o zvinti in bataie, sau sa nu te insori la biserica, dar sa-ti tratezi sotia cu dragoste si respect?
Ne intrebam de unde toleranta impotriva furtului?
Iata de unde:
Cel ce a furat si singur a spus fapta sa, după ce va înapoia cele furate, 1 an să nu se împărtăsească; iar dacă a fost descoperit de altii, 2 ani să nu se împârtăsească si să înapoieze cele furate sau costul lor, dacă nu le mai are.

Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreste.
Cel ce a facut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată si să facă câte o sută de mătănii pe zi, si cu mare căintă în suflet hotărându-se de a nu mai gresi; se poate împărtăsi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineste canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăsească.

Deci, biata malahie sau sexul extramarital sunt la fel de grave ca furtul!
Preacurvarii (Cei căsătoriti, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari.) , homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu sotia lui desfrânând in chipul arătat mai sus.), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îsi fac demonica plăcere sarutându-se unde nu trebuie.), 15 ani să nu se împărtăsească.
Aberatiile sexuale, care de fapt fac rau in primul rand celor care le practica, sunt MULT, MULT mai grave decat un biet furt, acolo ...
Ba chiar avortul spontan e crima la fel de grava ca un furt marturisit, fiin egale in privinta canonului!
Spre stupoarea mea, bataia, loviturile, nu sunt deloc sanctionate, nici nu sunt pe lista pacatelor.
Ma gandesc ca s-ar putea ca aceasta toleranta fata de aceste lucruri pe care codul penal le sanctioneaza, se explica si prin invatatura lui Isus:
Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
E adevarat, aceasta este reteta civilizatiei si non-violentei. Dar asta nu inseamna ca cel ce te loveste sau cel ce iti ia haina, nu sunt de condamnat.
Mi-ar place sa vad mai multa preocupare din partea bisericii si a teologilor pentru acesti viermi care mananca societatea noastra mult mai rau decat curvia, malahia sau homosexualitatea: furtul (indiferent sub ce forma), violenta, si in general pacatele impotriva celor din jur.

[cod_gabriel]

In postarea de mai sus, nu a aparut linkul de la care am luat canoanele: http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfintelecanoane.htm

[Darius]

Imi cer scuze ca a parut autoelogioasa. Dar am preferat sa fie asa decat sa para osanditoare.
Noua ni se cere de multe ori in mai toate conferintele tinute de teologi, marturisirea credintei. Eu consider ca cea mai buna marturisire a credintei e comportamentul nostru moral crestin, desi moralitatea crestina e tratata ca ceva neexteriorizabil, eu introduc morala crestina si in actiunile exterioare in raport cu cel de langa mine, deoarece facem parte din acelasi trup, deci fiind o lucrare tot interioara.
Ma zbat acuma intre a accepta ca raul sa se manifeste pe fata, in plina strada, iar eu sa tac dintr-o pura smerenie crestina, care e la fel de rea pentru trupul comun si a-mi exterioriza trairea mea in Cuvant, cu riscul de a mi se spune fariseu, mandru si chiar autoelogios. Sper sa se puna tenta de smerenie in cuvintele acestea electronice. Eu consider ca a venit vremea sa vorbim, sa tindem spre castigarea Cuvantului si sa ne infranam mandria care rezulta din exteriorizare. Aceasta exteriorizare a trairii in Hristos trebuie sa aiba o limita, care se cheama la Pr. Sofronie, ucenicul Sf. Siluan, constiinta dogmatica, pentru ca si Sf. Siluan de exemplu a vorbit despre trairea in duh abia dupa 30 de ani de nevointe de la aparitia Lui in fiinta dansului. De aceea marturisirea dogmatica si teologica de nivel ridicat sa o lasam celor care au voie sa o faca.
Limita aceasta de exteriorizare ti-o da rugaciunea cu discernamantul ei la purtator. Diavolul se bucura de smerenia noastra negraitoare. Cum de asemenea se bucura de mandria ce rezulta din a-ti arata ridicarile. Sper sa imi ajute Bunul Dumnezeu sa nu cad in pacatul mandriei, desi sincer imi da tarcoale de multe ori.
In mersul nostru pe sarma in aceasta lume, trebuie sa ne punem nadejdea in Dumnezeu ca urmatorul pas ni-l va pune bine iar noi sa tinem capul sus pentru marturisirea credintei cu demnitatea genunchilor batatoriti de rugaciune.
Doamne ajuta.

Si apropo la cele de sus am continuarea.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Darius

Neavand sufienta induhovnicire si rugaciune in suflet, oamenii nu discern intre a lua ce ti se cuvine, prin munca ta si a lua pentru ca ti se ofera pur si simplu pe tava. Programe, jocuri, muzica pe internet. E acolo numai buna de luat. Spunea cineva: e prea scumpa nu mi-o pot permite. Atunci nu ti-o pemite. Se numeste furt.

Daca am luat muzica sau filme de pe net eu nu cred ca am furat,pt ca am luat cu torentele ;deci am luat informatie (biti) si am dat informatie (biti),si nu am furat ci am luat de la altii din intreaga lume care au pus la dispozitia tuturor respectivele fisiere pt a putea fi luate.

Eu stiu un preot-calugar de la Petru -Voda care este f apropiat de Parintele Iustin, care foloseste torentele pt a descarca diferite softuri pt prelucrarea muzicii psaltice.
Si respectivul preot-calugar nu considera ca fura,adica nu fura daca era furt.

[Noesis]

Hai sa ne mai gandim.


In general, daca iei ceva fara acordul proprietarului, se cheama furt. Si daca dai acel obiect pe care l-ai furat la altcineva, sau il pui in strada si strigi la lume sa vina si sa se imfrupte, se cheama ca tot ai furat nu? Sau vrei sa spui ca faci ca haiducii, iei de la cei avuti si dai la cei saraci ci neavuti, si atunci nu e furt?
Atata cat compania care a facut filmul, soft-ul, muzica spune explicit ca nu ai vie sa copii fara acordul ei, na...Torentele ce fac-- raspandesc informatie in mod neautorizat.

Dar ideea este alta. Atata timp cat downloadezi ceva in scop personal si nu ai intentia sa vinzi acel film, sau sa faci bani cu acel software, atunci poti sa spui ca nimeni nu are de suferit, dat fiind ca tu copii o copie oricum.

Recent, cineva in America a avut de platit 220.000 de dolari pentru muzica pe care a salvat-o ilegal de pe torenti.