Sondaj: moralitatea si credinta

[Zarathustra_revenind]

Sunt curios sa aflu cam care este perceptia membrilor acestui forum in ceea ce priveste legatura dintre moralitate si religie, cu alte cuvinte daca pentru a fi moral un om trebuie sa fie totodata in mod obligatoriu si religios.Sunt invitati sa raspunda si eventual sa comenteze toti membrii acestui forum indiferent de credinta sau necredinta lor :)

[colaps]

Evident, fără Dumnezeu nu poate exista o moralitate în adevăratul sens al cuvântului. Precum spune și Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis.”

Nici o lege lumească nu va putea să insufle vreodată un simțământ moral în oameni decât Poruncile Divine.

[arriel]

În prealabil postat de colaps

Evident, fără Dumnezeu nu poate exista o moralitate în adevăratul sens al cuvântului. Precum spune și Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis.”

Nici o lege lumească nu va putea să insufle vreodată un simțământ moral în oameni decât Poruncile Divine.

Perfect adevarat colaps,nici nu se putea explica mai bine.

[Iubirea]

Din punctul meu de vedere moralitatea nu este legata in mod expres de religie...colaps dadea un citat din Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis.”
Eu zic ca si daca Dumnezeu exista totul ne este permis, chiar EL ne-a dat totul la Creatie...i-a incredintat Omului intreaga creatie sa o stapaneasca, sa puna nume si sa faca ce vrea...dar cu o conditie care apoi a devenit in legea NOUA "nu totul ne este de folos".

[colaps]

În prealabil postat de Iubirea

Din punctul meu de vedere moralitatea nu este legata in mod expres de religie...colaps dadea un citat din Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis.”
Eu zic ca si daca Dumnezeu exista totul ne este permis, chiar EL ne-a dat totul la Creatie...i-a incredintat Omului intreaga creatie sa o stapaneasca, sa puna nume si sa faca ce vrea...dar cu o conditie care apoi a devenit in legea NOUA "nu totul ne este de folos".

Însă nouă creștinilor nu ne sunt permise toate lucrurile lumii acesteia. Este incompatibilă noțiunea „totul e permis” cu învățătura creștinească întrucât nu ne-am asuma-o decât dacă am fi necredincioși.

Un creștin nu ar putea gândi niciodată, spre exemplu, să înșele un om pentru bani căci nu-l lasă conștiința și credința sa.

Eu cred că în citatul acela cuvântul „permis” are mai degrabă sensul de „îngăduit”, și nu de „posibil”. Așadar, noi creștinii nu putem face ce ne taie capul căci nu ne este îngăduit. Că e posibil să dăm în cap la cineva... asta da, dar nu ar evidenția decât lipsa credinței noastre.

[Bast-et]

Mda, adevaratii atei sunt asasini, in lume exista numai pseudo-atei.

[arriel]

În prealabil postat de Iubirea

Din punctul meu de vedere moralitatea nu este legata in mod expres de religie...colaps dadea un citat din Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, totul e permis.”
Eu zic ca si daca Dumnezeu exista totul ne este permis, chiar EL ne-a dat totul la Creatie...i-a incredintat Omului intreaga creatie sa o stapaneasca, sa puna nume si sa faca ce vrea...dar cu o conditie care apoi a devenit in legea NOUA "nu totul ne este de folos".

Drumul spre iad e pavat cu flori,deviza sarpelui in paradis a fost "totul e permis..."

[glykys]

Sunt doua notiuni diferite. Din religie poate izvori moralitatea, dar din moralitate nu izvoraste credinta... Adica daca esti crestin, e musai sa fii moral, dar daca esti moral, nu inseamna neaparat ca esti crestin.
Eu nu inteleg rostul acestei discutii, pentru ca scopul unei religii, in speta crestinismul, nu este acela de a face din practicantii ei niste oameni "morali"... Nu si nu! A se citi in acest sens mesajul lui Windorin.

[Mihnea Dragomir]

Am votat "are o importanţă moderată". Este extrem de dificil de dat un răspuns. În realitatea de pe teren, dacă definim "credinciosul" ca "persoană care frecventează cu regularitate biserica", atunci vom întâlni credincioşi şi credincioşi, unii mai aşa, alţii mai altfel. În orice caz, superioritatea morală a credincioşilor definiţi astfel nu este de loc evidentă. Poate că o diferenţă există, dar nu e enormă, putem întâlni şi atei morali, şi credincioşi înecaţi în păcate.

Dar chiar şi dacă prin "credincios" înţelegem "persoană care crede în Dumnezeu", cu sau fără viaţă de credinţă, tot nu găsim în practică acel ecart de moralitate pe care teoria l-ar pretinde. De astă dată, cred că e vorba de faptul că mulţi credincioşi:
-nu percep gravitatea păcatului
-se bazează imprudent de mult pe îngăduinţa lui Dumnezeu
-nu au legătură personală cu Dumnezeu.

Asupra acestui ultim punct ar fi de meditat în mod deosebit. A crede nu înseamnă "a fi convins de existenţa unui Dumnezeu al filozofilor", ci a fi convins că "viu este Domnul". Adevărata convertire se petrece numai atunci când începi să crezi într-un Dumnezeu personal, subiect pe care l-am dezvoltat aici: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...vertire-a-mea/
Atunci, şi numai atunci, mai degrabă ai fi gata să îţi tai mâna dreaptă decât să Îl faci să sufere pe domnul inimii noastre. Atunci, şi numai atunci vei face binele ca să Îi aduci bucurie. Aprins de dragostea pentru El, ai face orice ca să nu te desparţi niciodată de un asemenea prieten şi eşti transfigurat şi străluminat în orice faci. Orice acţiune, ba chiar orice gând şi orice minut pe care îl petreci în stare de veghe este către El. Aceasta este transformarea în Cristos. El e delicat, deşi te preface într-un om cu totul nou, rămâi tot tu însuţi, dar transfigurat. Dacă înainte aveai un temperament mai vulcanic, tot vulcanic ai să fii şi după, dar ai să arzi cu o flacără prea dulce, care îţi mângâie sufletul. Dacă înainte ai fost un limfatic, tot aşa ai să fii şi după, dar ai să devii un contemplativ. Nimic nu ia El de la tine, decât noroiul care, de fapt, nu e al tău, deşi te-ai umplut de el până la urechi din nebăgarea ta de seamă. El te curăţă, fiindcă te vrea curat. El se înstăpâneşte în inima ta aducându-ţi o preadulce bucurie, în care singurul regret este că L-ai cunoscut atât de târziu. Ajuns aici, nici pomeneală să mai faci ceva imoral. Nu mai poţi, nu te mai lasă.

[mihele_m]

În prealabil postat de Zarathustra_revenind

Sunt curios sa aflu cam care este perceptia membrilor acestui forum in ceea ce priveste legatura dintre moralitate si religie, cu alte cuvinte daca pentru a fi moral un om trebuie sa fie totodata in mod obligatoriu si religios.Sunt invitati sa raspunda si eventual sa comenteze toti membrii acestui forum indiferent de credinta sau necredinta lor :)

Cred si sint convinsa ca moralitatea mrge mina in mina cu credinta .