Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[HoratiuM]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca trec pe strada si vad un om beat ii vad pacatul. cel al betiei.
Daca ma intalnesc cu un om si are tigara in coltul buzelor , ii vad pacatul. Acela al fumatului.
Toti vedem multe pacate oriunde intoarcem capul.
Toti vedem multe pacate la noi insine, dar e mai simplu sa nu recunoastem sau sa il coafam. Sa il aranjam in cuvinte sa dea bine.

Si nu e nevoie de spovedanie pentru asta.
Parintele Stefan din Sfantul Munte Athos ne invata ca omul in suflet capata chipul pacatului sau.
Staretul Tadei ne invata ca asa cum ne sunt gandurile asa ne este si viata. Iar daca un pacat este inradacinat in suflet fara doar si poate rabufneste si la suprafata.
Ceea ce scriem aici arata ceea ce suntem. Buni sau rai.
La baza cuvintelor scrise aici sta gandurile proprii.

Eu Horatiu nu iti stiu pacatele dar daca tu crezi despre tine ca ai unul singur adica acela al mandriei de sine pe care l-am vazut eu aici, te inseli singur. (asta spunand ca iti stiu pacatele cand eu am amintit doar de unul) ca pacatele omului sunt multe. Si asta nu o stiu vazundu-te pe tine Horatiu ci cunoscandu-ma pe mine.
Eu m-am luptat cu mandria si inca ma mai lupt cu ea. Asa cum ma lupt si cu firea mai iute a mea. Asadar cunosc mandria stiu cum arata.
Dar am invatat totusi rabdarea. vezi tu, m-ai facut mediocra, m-ai facut simpla in gandire, ca nu stiu filozofie, ca am erori in gandire , ca am ignoranta filozofica si teologica , ca am logica de gimnaziu, multe mi le-ai zis, dar eu am rabdat si le rabd si nu ma supar. Caci cum sunt, stie Dumnezeu. Asa ca nu ripostez la cuvintele astea. Fa-ma cum vrei , dar de credinta sa nu te legi.

Acum iti spun o pilda din pateric citata din memorie, nu mai caut acum exact citatul, dar daca trebuie am sa o fac. Sa nu o iei iarasi personal.
``Omul caruia ii vadesti pacatul daca e bland si cu suflet bun iti multumeste iar daca e rau si are sufletul stricat te ocaraste.``
Am invatat iarasi un sfat dat de Sfintii parinti citit in cartea ``1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca``.
Cand arati aproapelui ca greseste simte si se indreapta dar cand nu se indreapta si are suflet nesimtitor atunci sufletul lui e stricat de pacat.

Doamne ajuta!

Trebuie să recunosc că atâta cerbicie n-am mai întâlnit... Nu înţelege postările mele, dar spune că am o filosofie elucubrantă. Dar, fireşte, eu greşesc pentru că nu sunt suficient de simplu. Vorbim de simplitate şi-mi dă dreptate, dar tot eu greşesc pentru că, deh!, sunt filosof - doar se ştie că nu e voie la borcanu' cu filosofie şi că noi, creştinii, care n-am citit teologie dogmatică şi speculativă, darămite filosofie, deja ştim ce e acolo, fără să citim. Îi arăt pe argumente care e rostul filosofiei, dar nu contează pentru că eu am păcate şi ea ştie că sunt mândru. Îi spun, scandalizat, să-şi vadă de viaţa ei, pentru că nu e nici Dumnezeu, nici sfânt să-mi ştie viaţa, dar ea totuşi, ştie... pentru că ştie!, dom'le!! Ba, mai mult, eu am atacat-o şi tot eu sunt ăla care nu-şi acceptă păcatul, că ea, dacă intră pe forum şi se leagă de persoane, nu de idei, ea, chiar dacă are mândrie, nu e ea chiar aşa... de ici, de colo... ca alţii... ca mine, de fapt...

Foaie verde laba gâştii de australopitec Murfatlaru' dacă-i rece merge bine şi pe sec...

Până la urmă nu-mi rămâne decât să spun precum cineva de mai sus: No comment!

Doamne ajut-o.