Diavolul

[catalois]

Mai oameni buni!
Am deschis topicul deoarece voiam sa aflu despre mine: cum sa ma raportez la diavol, care, ma vrea la el cu mai multa ''CEVA'' decat ma vrea Dumnezeu!
Se pare ca ati luat-o pe aratura, nu mai vorbiti despre multitudinea oamenilor care vor la Dumnezeu si NU ajung, ba mai rau, NU AU AJUNS, de-a lungul istoriei.
Durerea mea consta in:
1. Multe, prea multe suflete s-au dus la diavol de-a lungul istoriei.
2. Multe, prea multe suflete sunt pe cale de a se duce la diavol.
A. Dumnezeu evita sa fie evident.
A1. Oamenii se nasc si traiesc cu credinta in evidentza.
A2. Oamenii care neaga evidentza, au o sansa minima ( dovedita de 1) sa ajunga la Dumnezeu.
B. Dupa ce murim, valorile noastre se schimba radical.
B1. Deodata, STIM ce am facut bine si ce am facut rau, IN RAPORT CU DUMNEZEU, caci in raport cu noi am stiut. Este un raport diferit. Dar, cand am fost nascuti, eram doar noi insine.
B2. Deodata, vin peste noi ingeri mai negri sau mai albi, sa ne ia... no comment
NU NI SE DAU REPERE LA NASTERE.
NOI, OAMENII, NE NASTEM FARA REPERE: LE CASTIGAM DUPA NASTERE!!!!
De la te miri cine!
Eu mi-am adus in apropriere niste repere, dar nu le pot asimila: singurul reper absolut pe care il pot gasi, este nesiguranta! Ea defineste oamenii din intreaga istorie.
Despre EU-l meu ce sa mai zic, paleste intre atati condamnati la iad: unul in plus, mare lucru...
In rest, ca va bateti voi in citate destepte din sfinti mai destepti decat mine, nu conteaza: conteaza doar 1. Multe, prea multe suflete s-au dus la diavol de-a lungul istoriei.
Si tot n-am aflat de ce?

[CristianR]

De unde știi câte suflete au ajuns la diavol?

[Teodosie]

Scrie intr-o rugaciune nu mai stiu care un mare adevar : "mai multa ravna ai Tu sa ne mantuiesti decat are acela sa ne piarda "si asa este, nu se sarguieste vrajmasu sa ne piarda cat Domnul sa ne mantuiasca.Dar dragoste cu sila nu se poate libertatea omului e sfanta daca vrea sa raspunda raspunde daca nu nu.Unde vrea omul sa mearga exact acolo merge , cine vrea la Dumnezeu va ajunge. Mai rapitor e Domnul decat toti.

[catalois]

În prealabil postat de CristianR

De unde știi câte suflete au ajuns la diavol?

Pai, ma arde sufletul de necrestinii din ultimile 2000 de ani: chinezi, turci, francezi, indieni, lumea araba, amerindieni etc., care, daca au ajuns in procent mare la diavol, se potriveste cu cele spuse si crezute in ortodoxie, dar daca nu au ajuns la diavol, ci la Dumnezeu, atunci beleaua e si mai mare: nu este nevoie de ortodoxie, nici macar de crestinism, ca sa ajungi la Dumnezeu, ci de bun simt cartezian cuplat cu bun simt omenesc.
De aceea tot zic despre Dumnezeu ca este neevident.
Inteleg problema libertatii, la care Dumnezeu nu vrea sa renunte: este impotriva oricarei logici, ca Dumnezeu sa vrea sa fie iubit si recunoscut, cu forta. Adica, de aceea este neevident, ca sa nu zicem noi: pai, daca e cel mai mare, asta e, il urmam! (fara sa IL iubim). Asadar, EL face TOTUL ca sa IL iubim din proprie vointa. Dar daca nu reusim, cu tota iubirea LUI, ne ducem la naiba. Pe veci.
Mi se pare inspaimantator.
Si aici intervine structura ingerului cazut, care STIA si STIE ca Dumnezeu este Cel mai mare si, totusi, se impotriveste: vezi legatura dintre iubirea de Dumnezeu, libertatea de alegere si drumul catre iad pavat cu intentii bune?
Unde mai pui ca teologi, masteranzi la teologie, genii si semigenii, nu se pot pune de acord? Ca se gasesc chichite in orice argumentatie? Ca, in consecinta, noi oamenii, ne nastem, traim si murim in incertitudine?
Si sa nu imi spui ca, credinta, inseamna a crede in ceva incert, ca la fel cred toti credinciosii in orice: de la credinta in tine insuti, in bani, in gimnastica aerobica, in zgarcenie, in economisire tip Dinu Paturica, in furt, in inselaciune, in puterea lumeasca etc., pana la credinta in Ortodoxie, in islam, in budha, in diverse secte crestine, in manitou, in extraterestri de diferite feluri, in spirite s.a.m.d.
Na belea!
Na balamuc!
Na incertitudine!
Na de alege..
Unde mai pui ca e vorba de un pariu tip poker pe rupte: intr-o viata scurta, mizezi pe o vesnicie: adica mizez totul pe ceva incert, contra unora muuuult mai mari decat mine: Dumnezeu, care este cazinoul si diavolul, care este oponentul cu cei mai multi bani de la masa.
Nu mai pot de suparare si raspunsul nu vine de nicaieri!

[CristianR]

Omule, nu te supăra așa tare, că ceea ce știm este întotdeauna mai puțin decât ce nu știm.
Ce știm este că Dumnezeu S-a întrupat în persoana lui Hristos, din dragoste, ca să ne mântuiască, pe toți. Că pe cei care, lipsiți fiind de Viața lui cea adevărată, se aflau în iad, i-a scos de acolo. Cum va face cu ceilalți nu știm noi. Ne-a lăsat Împărăția lui pe pământ de când a înviat și S-a înălțat. A lăsat-o pentru toți cei care vor să intre în ea. Toată lumea este invitată. Dacă unii aud invitația și o refuză, este libertatea lor. Dacă la alții, însă, n-a ajuns invitația, Vestea cea bună, nu sunt ei vinovați, însă nici nu se pot bucura de Împărărție. Și asta trebuie să ne întristeze, mai ales dacă noi nu facem nimic în acest sens.
Însă nu putem noi ști cine va fi în iad și cine în rai, în cele din urmă.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de catalois

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului. Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.
Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu. Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns. Poate mintea noastra nu il poate ingloba si accepta, desi are capacitatea de a-l cauta.
Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Geneza pacatului in religia crestina este un scenariu paradoxal.

La fel si caderea ulterioara a lui Adam - cadere mostenita de mintile care cauta astazi febril adevarul, fie in filocalii, fie pe forumuri.
----------------------

Orice incercare de intelegere logica a mobilului care a activat manifestarea pacatului in creatie este sortita esecului.

Este un cerc vicios.

Crestinismul sustine ca sursa radacina a pacatului este mandria.

Dar mandria de ce este cauzata?

Fireste, de prostie.

Prostia este miezul, zeama mandriei.

Infumurarea este o betie a mintii care nu poate discerne realitatea de minciuna unei inchipuiri cu privire la sinele propriu.

Aceasta insa implica inevitabil ca fiintele create au fost imperfecte. Fara o cunoastere absoluta.

Fara cunoasterea a ceea ce este "rau", si a consecintelor inexorabile cauzate de savarsirea "raului".

Fiinte inzestrate cu o cunoastere relativa si un cvasi-liber arbitru conditionat de diferenta specifica intre intelegerea relativa si absoluta a realitatii.

O fisura in intelegerea "primelor fiinte create" - care continua sa produca drame, suferinta si grozavii in tot ceea ce este viu.

Caci cautand "binele propriu" au aflat iadul. O stare de confuzie de care sufera toata faptura.

-------------------------
"Caci cel ce-si iubeste viata sa, [negresit] o va pierde"

[preamultadezbinare]

Unde apare cuvantul"diavol"in Vechiul Testament?
Dar cuvantul"drac"?

[preamultadezbinare]

Adam si Eva ar fi mancat oricum din pomul cunoasterii binelui si raului,mai devreme sau mai tarziu,nu credeti?Relatarea din cartea Genezei e o metafora.
Omul este liber sa aleaga,dar alegerea presupune doua variante intre care sa alegi:bine si rau.Altfel,nu poti vorbi de alegere,si nici de libertate.

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Geneza pacatului in religia crestina este un scenariu paradoxal.

La fel si caderea ulterioara a lui Adam - cadere mostenita de mintile care cauta astazi febril adevarul, fie in filocalii, fie pe forumuri.
----------------------

Orice incercare de intelegere logica a mobilului care a activat manifestarea pacatului in creatie este sortita esecului.

Este un cerc vicios.

Crestinismul sustine ca sursa radacina a pacatului este mandria.

Dar mandria de ce este cauzata?

Fireste, de prostie.

Prostia este miezul, zeama mandriei.

Infumurarea este o betie a mintii care nu poate discerne realitatea de minciuna unei inchipuiri cu privire la sinele propriu.

Aceasta insa implica inevitabil ca fiintele create au fost imperfecte. Fara o cunoastere absoluta.

Fara cunoasterea a ceea ce este "rau", si a consecintelor inexorabile cauzate de savarsirea "raului".

Fiinte inzestrate cu o cunoastere relativa si un cvasi-liber arbitru conditionat de diferenta specifica intre intelegerea relativa si absoluta a realitatii.

O fisura in intelegerea "primelor fiinte create" - care continua sa produca drame, suferinta si grozavii in tot ceea ce este viu.

Caci cautand "binele propriu" au aflat iadul. O stare de confuzie de care sufera toata faptura.

-------------------------
"Caci cel ce-si iubeste viata sa, [negresit] o va pierde"

Citind mesajul tau am reusit sa inteleg, in sfarsit, de ce ignoranta, sau inacceptarea unei Invataturi, este un mare pacat.
Spun ca inacceptarea unei invataturi este ignoranta, deoarece de multe ori nici nu stim ce cunoastere refuzam.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Demetrius

Citind mesajul tau am reusit sa inteleg, in sfarsit, de ce ignoranta, sau inacceptarea unei Invataturi, este un mare pacat.

Spun ca inacceptarea unei invataturi este ignoranta, deoarece de multe ori nici nu stim ce cunoastere refuzam.

Crestinismul trebuie luat ca atare. Fara rationalizari, fara demonstratii si argumentari.

Reperele etice sunt clare... si ce este mai important, lucrarea rugaciunii si a faptelor bune.

Sunt de acord ca acesta este esentialul.

Insa, unele minti au nevoie de fundamentarea credintei in urma unor clarificari in zona logicului, rationalului.

Alte minti nu au nevoie, fie pentru ca sunt simple (in sensul unei disponibilitati innascute pentru a crede), fie pentru ca au gustat rugaciunea si puterea ei - si orice explicatii de natura filosofica, par redundante.