ateu sau crestin?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Kora

Iar relativ la depresie, pt ca nu te simti suficient de bun(mai ales cand o mai dai in bara, ca om esti) si nu le faci pe toate chiar dupa dogma...recunosc ca am trait acest sentiment chiar azi si din plin, pana la lacrimi...
Mi-am revenit spunandu-mi ca pana la urma , trebuie sa incerc sa fac macar ceea ce crestineste si uman e "basic" , respectiv sa nu fac rau,restul ...sunt convinsa ca sunt mii, zeci de mii de oameni de zeci de mii de ori mai buni decat mine, oameni care merita viata vesnica in fiecare clipa,elita crestinismului...
Un singur lucru ma insenineaza, ca, la fel ca si ei,doar ca intr-un mod mai primitiv, si eu il iubesc pe Domnul...Iar asta m-a incalzit si m-a linistit...Dragostea e lectia prin care invingi orice temere.
Iar daca eu nu pot da decat un pahar cu apa acum,poate ca intr-adevar doar atat pot da.

Foarte mult m-am regasit in spusele tale si asta ma incurajeaza la randu-mi foarte mult. Intradevar, dragostea invinge teama, iar lacrima ne purifica, ne inalta deasupra celor zilnice si pana la urma, trecatoare, atat de trecatoare. Frica gandului de a nu gresi si a neputintei de moment, ne poate intrista, dar pana la adevarata depresie e o cale tare lunga. Si COSTEL, a punctat excelent si daca stam bine a cugeta, avandu-L permanent pe HRISTOS in noi , lucrurile nu au cum sa evolueze intr o directie gresita, ci din potriva.

[sorelmitra]

În prealabil postat de denissa

Nu sunt de acord ca un om care nu crede ar trebui sa ii ceara Lui Dumnezeu semne prin care sa il faca sa creada...pai daca toti i-am cere semne Lui Dumnezeu ar insemana sa reducem credinta doar la o baza strict rationala din care sa porneasca convingerea. Consider ca ar trebui sa pornim in cautarea "argumentelor" cu rugaciunea: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

Denissa, Andrei a zis ca nu e ateu, ci doar ca trece printr-o perioada de framantari si intrebari. Deci mi-a lasat impresia unui om care se poate raporta la Dumnezeu.

Eu nu am zis sa ii ceara semne. Am zis sa ii ceara sa il ajute, sa stea de capul Lui pana primeste ajutor, sa Il provoace pe Dumnezeu la un raspuns. Raspuns poate insemna simpla iesire din aceasta stare, sau taria de a o rabda - nu neaparat un semn. Ii sugeram sa nu stea framantandu-se ca si cand ar fi singur pe lume, pentru ca are Cine sa il ajute, daca isi ia curaj sa apeleze la El. Vorbind despre depresia la calugari, Maica Siluana zicea ca intr-o astfel de perioada calugarul "nu se roaga, nu crede, dar rabda. Si Dumnezeu ii vede rabdarea si Se intoarce din nou spre el si il ajuta."

[sorelmitra]

În prealabil postat de costel

Sorel, aici nu dai dovada despre lucruri care se vad, ca sa pui accentul pe minte, sa-i argumentezi. Aici dai marturie despre cele ce nu se vad. Iar daca te opresti doar la minte, Hristos tot departe va ramane si pentru el si pentru tine. Stai linistit, daca Hristos e prezent in inima, intregul om poate sa fie o marturie despre si pentru El.

Costel, ai dreptate. Cu inima se crede. Eu incerc sa indemn si sa dau marturie din experienta mea. Niciodata cand am stat pe capul lui Dumnezeu cu rugaciuni nu am ramas fara raspuns (nu semn! ci raspuns). Insa raspunsul nu venea mereu pe loc. Ba inca mi se parea ca nu ma ajuta deloc. Insa peste cateva luni, uitandu-ma in urma, constatam ca depasisem cu bine situatia dificila, fara sa pot spune concret ce am facut pentru asta. Pentru ca de obicei Dumnezeu lucreaza cu discretie, cu delicatete. Nici nu-ti dai seama ca te ajuta. Te trezesti peste cateva luni ca ai iesit cu bine dintr-o situatie dificila, si nici nu stii cum ai facut. A fost ajutorul nevazut al lui Dumnezeu.

Cat despre prezenta lui Hristos in inima, ferice de tine daca ai parte de asa ceva!

[Mihai2000]

,, Ateii s-au nascut , dar s-au nascut degeaba" spunea Petre Tutea.Este foarte interesant faptul ca atunci cand ateii cad in grele incercarii prima lor replica este ,,Of Doamne!".Ateii sunt persoane care se invart in jurul unei idei, ca Pamantul in jurul Soarelui, iar acea idee este chiar Dumnezeu.Aceasta idee ii urmareste toata viata si nu le da liniste incat , dupa cu spunea un parinte , ajung sa isi nege propria existenta.