Voi va rugati impreuna in familie?

[glykys]

Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
Va invit la un dialog constructiv, in care sa facem schimb de experiente si sa vedem ce solutii putem gasi.

Pentru inceput, voi spune ca ideea infiintarii acestui topic mi-a fost data de un raspuns al parintelui Teofil Paraian:


- Ce trebuie să-i ofere un părinte copilului său, pentru ca acesta să fie crescut în frica de Dumnezeu?
- Exemple. Exemple bune, exemple de religiozitate. În viaţa de familie, în general, sunt nişte lipsuri, în sensul că cei mai mulţi cred că viaţa religioasă este o chestiune particulară. Or în viaţa de familie nu există nimic particular. Nici gândurile ai putea să zici că nu-s particulare. Totul trebuie să fie împreună, al tuturor, aşa încât în familie trebuie pusă în valoare şi credinţa religioasă. „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”sunt cuvinte care se spun la Liturghie şi la Cununie. De ce şi la Cununie? Pentru că sunt importante pentru cei care se cunună şi pentru că şi viaţa creştină trebuie să fie un fel de Liturghie. Nu se poate socoti că omul îşi îndeplineşte datoria atunci când, pentru a se ruga, se separă de celălalt, ci trebuie să se roage împreună (dacă nu se poate totdeauna, cel puţin din când în când, dar cât se poate mai des) şi să le dea şi copiilor exemple de rugăciune împreună.

Ca sa impartasesc cate ceva din experienta mea in acest sens, realizez ca au contat destul de mult rugaciunile pe care le faceam impreuna cu bunica mea, de mic copil, vineri seara (bine, vorba vine, ca eu mai mult o asistam decat ma rugam) si tin minte foarte bine ca se ruga cu voce tare pentru toti ai casei, chiar daca ei erau in camera alaturata si se uitau la TV sau dormeau. Dar in rest, fiecare se roaga singur, pentru ceilalti, dar independent de ceilalti, ca sa zic asa. Bine, eu sunt multumita ca se roaga si asa si nu cred ca am simtit nevoia sa se roage si ai mei cu mine in casa, desi comuniune si intelegere exista.

La voi cum este?

[Raoul]

Sa sparg eu gheata. La mine nu se roaga nimeni,dapai sa ne mai rugam impreuna. Plus ca daca tin si eu post din nevrednicia mea o miercure sau o vinere,sau incerc sa mai tin acolo vreo saptamana dintr-un post,imediat mi se sare in cap,ca n-am de lucru,ca nu am ce manca,ca nu stiu ce etc. Plus ca nu vad cu ce as fi eu mai castigat daca s-ar ruga si altcineva cu mine,cand Hristos ne-a spus clar: cand ne rugam sa intram in odaia noastra si sa inchidem usa! Sa ne rugam in ascuns,ca Tatal nostru care vede in ascuns sa ne rasplateasca noua. Eu zic ca e destul de limpede.

Doamne-ajuta!


EDIT: cand copilul e mic si se roaga altcineva cu el,spre a-l invata,asta e alta poveste. Ca si eu am invatat de la mama prima oara sa ma rog.

In postul trecut s-a intamplat sa avem o vizita care s-a prelungit, astfel ca pravila pe care-o aveam fiecare din familie a ajuns la o ora foarte tarzie. Intr-o doara, i-am propus fiului sa ne facem pravila impreuna (el avea cativa psalmi, iar eu... nu conteaza). Spre uimirea mea, a raspuns bucuros. De-atunci, cand sunt acasa, ne rugam impreuna si nu pot sa spun, ca si parinte, ce-i in sufletul meu si cat de mult i-am multumit lui Dumnezeu pentru asta.

În prealabil postat de OmuBun

De-atunci, cand sunt acasa, ne rugam impreuna si nu pot sa spun, ca si parinte, ce-i in sufletul meu si cat de mult i-am multumit lui Dumnezeu pentru asta.

Adevarat, adevarat si in cazul meu!
Numai ca, pentru a spune tot adevarul, eu invat sa ma rog cu ajutorul lui Tudor. De multe ori invat... si in multe feluri, oricat ar parea de curios...

(Ce mi-am dorit insa mereu a fost sa ne rugam impreuna intreaga familie... Faca-Se Voia Domnului!)

Nu ne rugam impreuna, si nu ptr. ca n-as fi de acord. Desi suntem teoretic o familie formata din 3 membrii, suntem fiecare pe calea lui. Mama nu prea are treaba cu religia. Citez: "nu ma intereseaza ce se intampla cand mor""pot sa cred si daca nu merg la Biserica""du-te la Biserica. Biserica iti da sa mananci si iti plateste facturile""cand mor vreau sa fiu incinerata" etc.Si foloseste foarte des expresia "ce dracu" "la dracu" cand vorbeste sau isi exprima supararile. Zilele astea s-a si intalnit cu o iehovista si am descoperit carti secatre in casa
Tata e mai aproape de ortodoxie, insa nu o cunoaste indeajuns. Si nici nu se roaga, poate doar in gand, dar fara sa stea in genunchi sau asa. El are anumite conceptii ciudate. De ex. el crede in energii si in reiki-am scris bine?-, el nu crede ca dupa moarte mai ai amintiri "creierul moare, cum sa mai ai amintiri si sa gandesti?" si altele.
Nu i-am judecat pe ai mei ori nu asta a fost intentia mea, ci doar am povestit putin care este situatia cand vine vb de religie in casa mea. Din cate am observat, multi tineri sunt in situatii similare, ceea ce este foarte trist.

Nu doar parintii au obligatia sa se roage ptr parinti, ci si invers. Sunt rugaciuni ptr parinti, este canonul copilului ptr parintii lui, poti face acatiste ptr ei.

@raoul..ce ai spus tu se referea mai mult la faptul ca nu e bine sa ne rugam in vazul lumii ca sa ne dam mare si sa fim laudati de ceilalti. Una e sa te rogi in mijlocul satului si alta e sa te rogi acasa, cu familia ta. Familia este o unitate, un intreg. (nu degeaba se zice ca sotul si sotia devin un intreg cand primesc Taina Casatoriei). Este absolut normal si recomandat sa se roage intreaga familie, la masa de ex.,la anumite sarbatori, cand sunt necazuri etc..Asta nu inseamna ca nu putem face si rugaciune in particular. Tot Iisus a spus ca unde sunt doi sau mai multi adunati, acolo este si El,in mijlocul lor-imi pare rau ca nu am rentinut minte citatul exact-.

Maica Domnului sa va ocroteasca pe toti si spor la rugaciune.

În prealabil postat de Laura19

Tot Iisus a spus ca unde sunt doi sau mai multi adunati, acolo este si El,in mijlocul lor

Imi cer iertare ca ma abat de la topic, dar ma vad silit.
Of, sora draga, bine ar fi ca fiecare om sa vorbeasca si sa scrie din Scriptura doar ce cunoaste bine. Iar ca aceasta sa fie cunoastere desavarsita, sa afirmam doar ce a devenit parte din viata noastra, din modul nostru de a fi ca madulare ale Bisericii.
Cat despre afirmatia pe care ai postat-o mai sus, ei bine, te rog sa revezi textul biblic si sa descoperi ca: NU, Domnul NU a spus asa, slava lui Dumnezeu!
Recitind acum afirmatia ta, te rog sa ma ierti dar ma pufneste rasul... Asociez imediat cu imaginea unor baieti robusti, rasi in cap, cu buzunarele umflate de seminte, cu sticla de vin la picior si cutia de bere in mana, suporteri patimasi ai vreunei echipe de fotbal... Si ei spun ca Domnul e cand stelist, cand dinamovist sau rapidist, ca doar sunt adunati cu miile pe stadioane.. Si iata, ma pufneste rasul!...

Fii buna te rog si vezi tu insati cuvantul Domnului, spre folos sufletesc. (Gasesti in Matei 18.)
Te rog sa citesti tot capitolul, altminteri, daca rupi versetul din context vei avea impresia, asa cum dealtfel se si intampla cu majoritatea cititorilor grabiti, ca acest verset s-ar referi la rugaciunea colectiva. Or, putem cunoaste ca Domnul se refera la cu totul altceva.
Spor la studiu! Domnul sa ne lumineze! AMIN+

În prealabil postat de ioan cezar

Adevarat, adevarat si in cazul meu!
Numai ca, pentru a spune tot adevarul, eu invat sa ma rog cu ajutorul lui Tudor. De multe ori invat... si in multe feluri, oricat ar parea de curios...

(Ce mi-am dorit insa mereu a fost sa ne rugam impreuna intreaga familie... Faca-Se Voia Domnului!)

Ce coincidenta... Si pe-al meu tot Teodor il cheama si cu adevarat simt ca e un "Dar de la Dumnezeu".
Spuneam pe un alt topic ca prin el, Dumnezeu a vrut sa ma scoata pe mine din mlastina pacatelor...
Si apropo de rugaciunea impreuna, ca si tine, am invatat de la el sa NU trec peste pasaje importante de rugaciune. Vazuse la Buciumeni de atatea ori cand ramanea acolo peste noapte, cum se roaga maiculele si ce rugaciuni de seara spun. Era atat de dornic sa citeasca neaparat acele fragmente ("Mainile tale m-au facut si m-au zidit..."), incat imi venea sa plang in acele momente, nu stiu daca de bucurie sau de pacatele trecutului meu fiindca nu meritam sa simt ceea ce simteam!...
Dar... daca in preajma lui sunt deschis, nu cred ca as fi in stare sa ma rog impreuna cu celalalt fiu sau cu sotia. Cu ei e altceva, si ei se roaga si nu se feresc atunci cand o fac, dar parca lipseste dorinta de a o face cu totii odata. La biserica e altceva!
Cu cel mic (Teodor) relatia noastre e ceva mai mult decat tata-fiu. Eu sunt si prietenul lui, si fratele lui, si confidentul lui si indrumatorul lui. Uneori trec ore cand ne "jucam", ne luptam, ne tachinam... Iar asta de cand era un ghemotoc mic. Daca il cert, o fac cu blandete, daca il mangai, o fac din privire... Si simt ca si-ar da totul pentru bucuria celorlalti... Iar asta nu e doar parerea mea de parinte... In Londra, i s-a inventat un premiu special pentru el: "Cel mai entuziast copil din scoala!" ...

[glykys]

Raoul si Laura, sa va rugati pentru ai vostri! E tare trist cand copiii se roaga sau fac faptele credintei, dar parintii li se opun sau cand copiii invata ABC-ul credintei de altundeva decat din familie, cand membrii familiei se instraineaza unul de celalalt, cand nu suntem in comuniune...
Nu ii mai bateti la cap, ca nu o sa ii puteti schimba asa. Doar sa va rugati si pentru ei, sa le lumineze Dumnezeu mintea.

OmBun si Ioan Cezar, e bine ca invatati de la fiii vostri. Mare dar v-a facut Dumnezeu!
Ioan Cezar, eu tot cred ca nu realizezi ce ai in ograda si iti repet sa te gandesti in cat timp si prin ce nevointe ai putut tu sa descoperi adevarata credinta. A, ca unii o au, by default, asa cum este Tudor, este altceva.

Mai astept parerile voastre si vreau sa citesc si eu despre familii care se roaga impreuna. O idee buna, de pus in practica de catre cine poate, fireste, ar fi sa spunem cu totii Tatal nostru atunci cand ne asezam la masa. Sau macar sa ne inchinam impreuna. Asta functioneaza la mine si cred ca ar functiona si Tatal nostru. De asemenea, imi aduc aminte ca atunci cand mergeam cu totii la cimitir, bunica ne punea sa spunem impreuna Tatal nostru, cu voce tare. I-a pus sa zica si in timpul cutremurului din 1977. Masa si prezenta mortii, acestea doua imi raman pentru mine, asadar, cadrele in care se poate manifesta comuniunea in rugaciune cu familia. La biserica e altceva, fireste.

Sunt de parere si ca rugaciunea creeaza niste punti. Se realizeaza o relatie sufleteasca foarte apropiata cu persoana alaturi de care te rogi, chiar daca nu se regaseste si in sfera sociala. De pilda, mie imi sunt mai apropiate sufleteste persoanele din biserica, desi cu majoritatea nu am schimbat nicio vorba, decat persoanele cu care petrec foarte mult timp si despre care stiu vrute si nevrute. Acelasi lucru pentru persoanele (vii sau moarte) pentru care ma rog ocazional, desi poate ca nu le-am vazut de mult timp sau nu le voi mai vedea niciodata.


Am auzit de familii care se roaga impreuna s-a intamplat, culmea, la TV, intr-un reality show, gen schimb de mame. Numai ca era un schimb de familii. Doi adolescenti dintr-o alta familie au trebuit sa locuiasca cateva zile la alta familie (doi parinti si doi copii, tatal era preot ortodox undeva la tara). Si era tare amuzant cum il ruga parintele pe copilul de imprumut sa nu mai fumeze, coana preoteasa cum o indemna pe fata de imprumut sa mearga la biserica si sa se imbrace decent... Si se rugau impreuna dimineata, parintele cu patrafirul, sotia lui, copiii lor si copiii de imprumut, cu chiu cu vai, care, pana la urma, incetul cu incetul, mai plecau urechea la ce li se spunea. Acum nu stiu cat de trucata era emisiunea, dar tare m-am bucurat sa o vad, mai ales ca era pe un post comercial, nu pe Trinitas.

[zaharia_2009]

Pravila individuala, ca de aceea se si cheama asa, bine este sa fie facuta de unul singur . Si chiar mai mult decit atit , sa te inchizi tainic in inima ta . Sa-ti cauti un colt unde este liniste , unde te poti linisti si tu , te poti aduna, concentra, si unde dupa rugaciunile consacrate (cele din orice carte de rugaciune) incepe defapt ,,statul tau de vorba" cu Dumnezeu si cu sfintii . Adica incepe sa curga rugaciunea cea din inima ta , cu cuvintele tale , despre starea ta cazuta si despre nevoile tale ca si despre preamarirea care o aducem Domului .
Rugaciunea colectiva in famile se face deobicei cu anumite scopuri dintre care cel mai insemnat este acela de a-i invata pe copii sa se roage. Dupa aceasta fiecare trebuie sa se roage separat deoarece altfel nu se poate spori in concentrare, in profunzime si mai ales in vorbirea ta intima si proprie cu dumnezeirea , plus ca mereu avem de luptat cu formalismul, cu ,,teatralismul", cu care ne ispiteste cel mai des vrasmasul... uneori ne bintuie poetica , dictia, mierlosenia(confundata adesea cu pietismul ) sau chiar pietismul formal si nu spiritual.
Daca nu ne incormoram sa credem ca cemai mare treaba facem noi si de ce seri de rugaciune in familie suntem noi in stare, atunci cind ne rugam colectiv ,putem degraba a intelege ca aceasta forma este musai didactica pt. prunci dar ca adevarata rugaciune este strict individuala.
Exemple pt. aceasta avem cit este lumea : monahii nici o data nu se aduna 2-3-4 ca sa faca rugaciuni in comun chiar daca stau cite 1-2-3 in aceiasi chilie . Ba mai mult , monahii care sunt mult rivnitori de Dumnezeu si care cunosc lupta cea din vazduhul inimii cauta si mai mult linistea si izolarea devenind incet-incet sihastrii.
Sa nu intelegem gresit cuvintele Mintuitorului care spun ca ,,...acolo unde sunt adunati doi sau trei in numele Meu , acolo sunt si Eu cu ei" ! Este valabil predominent pt. cultul public . In rest, ispita este atit de fina si de inselatoare incit mult mai tirziu vedem ce roade culegem . Rugaciunea in comun , familiala sau interfamiliala este insa aproape specifica zelotistilor exaltati : Oastea Domnului , Visarionistii, Fratii Ortodocsi care de enorm de multe ori seamana cu serile culturale si misionarorante cu scop bine definit !
Rugaciunea colectiva este cea de la biserica sau in mod exceptional in familie dar in ajunul unor sarbatori cind se face cite un acatist in comun dupa care fiecare se separa si isi continua pravila .
Pericolul mare , asa cum am spus deja, al rugaciunii colective este teatralismul ... ei , si desigur , nu cel de prost gust ci cel desavirsit , ca doar ispititorul nu vine sa ne insale cu ceva la care am putea sa ii rezistam ci ne ,,cumpara" cu ceva frumos, grozav, deosebit , tocmai ca sa nu ne putem da seama decit f. tirziu de timpul care l-am irosit si de cugetul nu tocmai bun avut.

Si daca si daca , avem indoieli despre rugaciunea individuala si ne suparam rau daca cumva incearca cineva sa ne contrazica ca nu am proceda bine rugindu-ne colectiv in familie (desi noi avem o parere, asa, calda, buna, tandra, mierosa, frateasca si ,,buba" de iubire) nu ne ramine decit sa recitim la Matei ,cap. VI, 5; 6;7. invatatura data noua de Hristos pt. modul in care sa ne rugam , indiferent ca suntem copii sau adulti, in familie sau singuri, la oras sau la tara, sanatosi sau bolnavi ,etc.
Noi, adulti fiind , cind cercetam calugarii pt. a spori duhovniceste (nestiind cum se fac anumite lucruri) acestia ne invata , de cele mai multe ori, teoretic, ne spun cum sa facem si nici decum ca ar incepe sa se roage cu noi ca sa vedem noi cam cum sta treaba si sa ,,invatam tare bine " .
Si exemplele si consideratiile pot continua mult de tot .

Asadar , asta este parerea mea , motivata , si asa si cred ca este cel mai potrivit . In rest fiecare poate face cum doreste : sa faca seri cultural religioase in care sa invita la rugaciune si 1-2 prieteni, vecini, cunoscuti sau frati de biserica mai evlaviosi ... sau cine stie cum ii mai vine in minte ca ar fi bine si nimerit . Omul este liber sa faca cum voieste , dar ma gindesc ca daca dupa o perioada de timp mai mare constati ca tot asa te rogi, ca si acum 7 ani, si ca nu ai sporit mai cu nimic sau altfel spus , ca de 7 ani bati pasul tot pe loc , probabil ca aceasta ar trebui sa te puna pe ginduri . Dar daca iarasi , nu te pune pe ginduri, insemneaza ca deja esti in rai si nu iti mai este de folos nici un spor duhovnicesc, sau nevointa si totul este bine !

[CelMandru]

Tare sunt curios ce-o face studentul care mai stă cu alţi colegi în cameră. Cum îi face cu linştea şi izolarea? Cum îi face cu teatralismul? N-are unde să stea în altă parte. De ce-i pasă lui mai întâi? De teatralism, de linişte, de rugăciune colectivă?.. Sau, nu mai bine, pune genunchii jos în faţa iconiţei lui, acolo în colţişorul lui, şi aprinde candela sau mai toarnă nişte untdelemn îngrijind-o?! Ce să facă altceva, că şi el are canon?! .. Să-i dea bătaie acolo, cu convingere, că Dumnezeu are grijă de linişte! Să privească flacăra căndeluţei lui, şi să rostească cu credinţa, preasfântul nume al Maicii Domnului! Să fie precum vameşul din Evanghelia de astăzi pentru o clipă, sau două, şi să lase totul în mâinile Domnului! Să se roage şi pentru fraţii lui!

Eu nu am fost în această situaţie, şi cred că ar fi mai de folos, să las pe altcineva să vorbească. Iertaţi-mă!