|
#1
|
|||
|
|||
Indoiala in cuplu
Buna tuturor,
Am o intrebare,neclaritate...spuneti-i cum vreti. Eu am acum 28 ani abia impliniti. In viata mea am avut 2-3 relatii pasagere de foarte scurta durata, in care nu am intretinut relatii cu respectivii,eu simtind ca nu sunt ce vreau. Bine,eu aveam idee de ce ei nu sunt ce vreau,dar mi-am zis sa incerc totusi. Mie de la 10-11 ani mi-a placut mult de un baiat ce statea aproape de locuinta mea,dar soarta a facut sa ma mut in alt cartier,obligata fiind,si nu am tinut legatura cu absolut nimeni. La varsta aceea,11 ani ce minte sa am ? Pentru mine era barbatul perfect,in majoritatea timpului. Imi placea aspectul si atitudinea lui,cu toate ca ultima nu era nici pe departe perfecta,adica arogant. Ne-am revazut cand eu abia implinisem 25 de ani (aveam deja locuinta mea,masina mea, etc din ce muncisem in afara vreo 3 ani) din intamplare,el nu m-a recunoscut initial,eu imediat. Si a pus ochii pe mine,adica m-a vrut. in pat. Ceva banal in ochii lui. Eu am stat pe ganduri, ca trecuse atata timp (cu vreo 6 ani in urma ne-am vazut la un eveniment dar nu m-a bagat in seama). Dar m-a atras mai mult dorinta lui si am lasat la o parte vocile din capul meu ce imi ziceau sa fug,ca istoria se poate repeta si iar nu o sa-l mai vad. Si ne-am cuplat. In prima noapte si-a dat seama ca nu mai fusesem cu nimeni,ca sangeram si m-a intrebat daca ma pastrasem pentru el. Mi s-a pus un nod in gat si nu am putut sa ii spun nimic, dar si tacerea a fost un raspuns. Imediat am facut si un baiat pe care l-a recunoscut. Dar nu suntem casatoriti. Copilul am incercat sa mi-l cresc singura,cu mama si apoi cu o bona. la anul merge la gradinita. Soacra e o femeie foarte rea si avara. Niciodata nu m-a suportat,ca nu eram de neam si bogata,cu toate ca nici ea nu e.Si asta i-a zis-o si lui,zilnic. A deranjat-o ca mi-am facut un confort din munca mea din afara,si apoi a venit cu apropouri ca nimeni nu stie de fapt ce am facut eu in toti anii in care nu ne-am vazut.Si el o asculta cel mai mult pe mama lui, ca l-a tinut in puf. In fine,ideea e ca ma simt singura si cu un viitor incert. Eu l-am iubit,el m-a dorit. Dar acum simt ca nu-l mai iubesc la fel de intens ca inainte cand nu ne-am vazut cu anii. El ar mai vrea un copil,tot baiat daca se poate. Stam la mine, eu am serviciul meu,el pe al lui si ocupatiile lui de barbat. Ma ajuta cu copilul,cand are timp,aduce si bani mai multi ca mine,nu am ce sa reprosez. dar simt ca mai mult a vrut copilul decat pe mine,cand eu am facut copilul din dragoste pentru el. Nu stiu daca alt barbat m-ar fi iubit mai mult,daca ar fi fost nebun dupa mine vreme lunga,ca nici nu mi-am dat voie sa am acest termen de comparatie. Ma gandesc sa las copilul la mama sau cu cineva in grija si sa plecam doar noi doi o perioada, sa ma conving daca ajungem la ceea ce imi doresc. Voi ce credeti? |
#2
|
||||
|
||||
Iar de căsătorie nu spune nimic? Doar să-i mai faci un copil?
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
#3
|
|||
|
|||
Eu vad in postul tau ca esti neclara in sentimentele tale atat fata de copil(pe care sti dispusa sa-l lasi o scurta perioada pana te lamuresti in privinta ta fata de sot), cat si fata de cel cu care l-ai facut. Cred ca ar trebui sa te smeresti putin mai mult, dar asta ar urma sa te lege mai mult de cel pe care tu spui ca l-ai iubit, cu toate ca asta nu reiese net din mesajul tau.
Totusi, faptul ca ai lucrat afara si ai realizat o stare materiala eu cred ca te poate duce spre o independenta oarecum paguboasa ce te impiedica sa te legi sentimental de un barbat. Tu i-ai daruit fecioria ta, insa mie mi se pare ca ai facut-o doar pentru ca ai gasit o ocazie potrivita, fiindca tu oricum aveai de gand sa incepi o relatie cu cine s-o... potrivi, iar el s-a ivit; din ceea ce ai scris eu asta inteleg ca s-a petrecut. Cred ca un barbat mai bun ca cel pe care l-ai descris nu mai ai sanse sa gasesti si ar trebui sa te axezi pe aceasta situatie cat se poate de repede, insa sa fii ferma si in privinta posesiei "sotzului" tau fata de soacra ta.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 12.06.2018 at 18:11:23. |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Cam situatia e, ca frumosul pe dinafara, se pare ca e mandru, deci urat pe dinauntru. Nu lasati copilul cu oricine,! Crede-ti ca schimbati un om daca il mutati in alt loc? Copilul e mai important ca un tip arogant. Cineva care cere inca un copil cand el nu si-a luat nici o responsabilitate?... S-avem pardon,am zis arogant si asa e. In general ispita frumusetii daca ii cadem in ea ,si nu cascam ochii mai bine,la el si la mama care da sfaturi rele de pe margine,se poate ajunge rau. Stiu mame care nu si-ar lasa copilul mic, Doamne fereste aiurea fara un spijin langa el.Suunt foarte importanti parintii,si cei din anturaj in primii ani. Emotional sunt niste ani vitali. Deci recunoasterea si sustinerea materiala nu sunt mare branza,sunt ceva minimal . De bun simt chiar.
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/ "Când am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare".-Nelson Mandela Last edited by Jonnyw2013; 12.06.2018 at 23:54:48. |
#5
|
|||
|
|||
Citat:
|
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Asa este,sunt din Bucuresti. Nu parasesc copilul, il las cu mama doua saptamani asa, sa vad la ce concluzie ajungem fara el. El si-a dorit copilul din prima clipa, si eu mi l-am dorit dar nu imediat. Cand vine acasa,nu pot sa spun ca nu ma baga in seama, dar copilul e prima lui grija,apoi eu. Bine ca noptile nu mi le lipseste, si nici nu simt ca ma inseala, daca o face, o face prea bine. Nici eu nu inteleg cum vrea un alt copil si nu ii face un cadru protectiv celui pe care deja il are. dupa ce a aparut bebita,acum doi ani i-am spus mai direct sau indirect de casatorie. si a zis ca normal ca vom face si acest pas. Dar eu ma intreb cand? Si cum? 'Adica eu il pun pe el mai presus de copil,ca pe el mi l-am ales ca perechea mea,il iubesc, cam dintotdeauna as putea spune. Nu ma vad inselandu-l si nici sa fiu fara el. Si credeti-ma, incerc diverse trucuri feminine,nu ma las sa arat ca ultima gaina din cotet.Poate am refuzat de-a lungul timpului inainte sa fiu cu el baieti mai buni. Sunt invidioasa ca altele poate mai urate sau delasatoare ca mine sunt iubite mai cu foc de prietenii/sotii lor si nu au depus cine stie ce efort pentru asta. Mai m-am gandit la o miscare. In tara noastra nivelul de trai nu e ca in Anglia sau tarile calde. Eu mai tin legatura cu fostii sefi si colegi de pe unde am lucrat. Acum bebita e mic, are doi ani. Dar intr-un an-doi as putea sa merg cu el in afara, iar cat timp sunt la munca sta cu mama sau gasesc pe cineva,ori in sistem de cresa particulara. dragutul meu iubit are un job bine platit in tara,si anturajul lui de baieti si mai castiga si extra pe langa job. eu nu muncesc acum decat de acasa,sa pot sa fiu cu bebe. O sa ii propun si varianta asta,sa emigram toti trei, desi nu stiu cat si daca ma ajuta cu ceva. macar acolo nu o sa mai stea la sedinta cu mama sa. Last edited by Gaby2017; 13.06.2018 at 02:39:19. |
#7
|
|||
|
|||
De casatorie a zis ca normal ca o sa facem si asta,dar nu cand si cum.
|
#8
|
|||
|
|||
In ceea ce priveste bunurile,adica masina mai mult,el se ocupa de amandoua cu reviziile, service,schimbare cauciucuri,etc. Eu platesc impozitele la ambele si el se ocupa cu intretinerea lor. Oricum pe a mea rar o folosesc. La apartamentul meu faceam 50%-50% din total,incluzand si curentul,gazul, telefoanele ambele. De cand cu bebita acum acasa eu platesc doar pentru telefoane, pediatru si la cheltuielile cu bebe facem cand unul,cand altul, impreuna, nu conteaza,numai sa fie bine. E un om corect la partea cu cheltuielile,nu simt ca ma inseala in vreun fel. Doar ca eu nu reusesc sa pricep de ce sa te implici intr-o casa,cuplu,relatie ca si cum ai fi de fapt si de drept capul ei, dar sa nu oficiezi? E cam nici inauntru,nici in afara.
|
#9
|
|||
|
|||
Citat:
|
#10
|
||||
|
||||
Citat:
Iar de faptul că era cu altcineva nu ne-ai spus de la început, asta complică lucrurile enorm. S-a despărțit de femeia aceea sau nu? Nu te-ai gândit că tot ce voia era o alta, că de fapt nu dădea doi bani pe tine de pe atunci? Cred că își dorea pur și simplu un copil, iar cealaltă nu voia să nască. În altă ordine de idei, sunt atât de multe nereguli aici încât habar n-am cum le-ai putea descâlci: tu nu ți-ai dorit o familie, ci un bărbat, copilul e ceva auxiliar în schema asta (cum mi-aș muta eu aspiratorul de la părinți în casa proprie). Ai fost așa orbită de faptul că l-ai reîntâlnit, încât n-ai mai ținut cont nu de morala creștină (care e cantitate neglijabilă pentru tine), ci nici măcar de cea laică, a conveniențelor sociale: NU RĂMÂI sub nici o formă cu bărbatul altei femei, odată ce ți-ai dat seama că exista una înaintea ta. Și sub nici o formă nu-i faci un copil în condițiile astea. În prezent, tu nu ești consoarta lui - de soție nu te va lua dacă nu faci presiuni cât carul -, ci incubatorul care-i poartă pruncii, colega de apartament și bona. Gândește-te în primul rând la copil, față de care ai o răspundere uriașă (și îndrăznesc să spun chiar mai mare decât față de tatăl lui), ce e mai bine pentru el? Ia decizii în funcție de asta.
__________________
"Mergeți și propovăduiți Evanghelia. Dacă va fi nevoie, folosiți și cuvintele." |
|