"Adevarata stiinta duce la credinta"

[laurastifter]

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!