"MIRACOLE CATOLICE" - "SFANTUL" PADRE PIO

Sfantul Ierarh Marcu al Efesului spune ca: "Noi de fapt am rupt toate legaturile cu latinii tocmai fiindca sunt eretici" . Iar Sfantul Ioan Maximovici ii considera pe acestia cazuti din har: "... multimea credinciosilor bisericii din Apus care cazusera deja din sanul Bisericii Sobornicesti, pierzand prin aceasta darul Duhului Sfant" [2]. Asadar, se pune problema daca putem vorbi de sfinti si miracole in catolicism de vreme ce la ei nici botezul nu este valabil, dupa cum am aratat anterior. Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: "Nici un eretic nu da sfintenie prin taine" [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca "Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste" [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]. Deci, "Nu te amageasca pe tine, o, ascultatorule, adunarile ereticilor, ca au botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza" [Sfantul Ioan Gura de Aur, La inceput era Cuvantul].
Si pentru ca vorbim de apuseni, cel mai potrivit ar fi sa dam cuvantul unui apusean; nu oricui, ci Cuviosului Serafim Rose, un convertit la ortodoxie, care, inainte de aceasta a fost adeptul mai multor religii si filosofii. In cartea sa, "Ortodoxia si religia viitorului" spune ca "Romano-catolicii si protestantii de astazi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne miram ca ei nu sunt capabili sa-l deosebeasca de inselatoriile dracesti". Cu adevarat inselatorii dracesti sunt "miracolele" catolicilor de la Medjugorie, Fatima, Lourdes, cum tot inselare este si in cazul Padre Pio. Si Sfantul Ignatie Briancianinov este sceptic in privinta miracolelor catolicilor: "O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti - aceasta dupa caderea ei de la Biserica rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea - s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica deja in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna «extatica» din pricina neobisnuitei lor infierbatari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, intemeiatorul ordinului iezuitilor".
Cum putem cunoaste si deosebi minunile de inselare? Ne spune Mihail Urzica [3]: echilibrul moral, desavarsita concordanta cu invatatura Bisericii, puritatea revelatiei, minunile poarta pecetea Domnului si sunt insuflate de Duhul Sfant sunt conditii esentiale pentru certificarea minunilor. Cam greu in cazul catolicilor, nu credeti?

PADRE PIO
Un exemplu clar de inselare este si in cazul lui Padre Pio. Acesta, sustin catolicii, ar fi intrat in contact cu Sfintiii Ingeri si cu Fecioara Maria, inca din copilarie. Ba chiar a renuntat la timpul alocat cercetarii Scripturilor pentru a avea mai mult timp de conversatie cu puterile celeste. Asa se face ca, primind inselarea, Padre Pio s-a indracit. Numai ca diavolul nu se putea manifesta in toata rautatea lui pentru a nu-i speria pe viitorii ucenici si a nu se da de gol. La 6 mai 1913, Padre Pio scrie duhovnicului sau: "Ma simt arzand cu totul, fara foc. Mii de flacari ma consuma; simt ca mor in continuu si totusi sunt viu". Din marturiile celor apropiati lui Padre Pio, cunoastem ca temperatura acestuia oscila pe timpul crizelor demonice intre 48 si 52 de grade Celsius! Cei naivi considera aceasta un efect al daruirii sale catre Dumnezeu, dar noi stim ca unirea cu Dumnezeu nu provoaca durere. Mai mult, daca citim marturiile din viata yoghinilor, vom constata ca si acolo s-au manifestat astfel de cazuri, ceea ce ne face sa credem ca Padre Pio nu a simtit caldura raiului ci focul iadului. Iar din Traditia ortodoxa stim ca febra este des intalnita in cazurile de demonizare [Ioan 4,2; Fapte 28, 1].
Cativa ani mai tarziu, Padre Pio intra intr-un fel de transa, pierzandu-si cunostinta si cazand la podea, inconstient. Deoarece aceasta se intampla mai ales in biserica, paraclisierul Michele Pilla se sperie la inceput, dar ulterior lasa cheia in usa, astfel incat padre Pio sa poata incuia cand isi va reveni. In termeni medicali, aceasta se cheama epilepsie, iar epilepsia este tot o forma de demonizare.
Oare cati dintre Sfintii Parinti Rasariteni au fost cuprinsi de frisoane, febra, tremurau si se aruncau pe jos, zacand inconstienti? Si presupunand ca au fost rapiti in vedenie, oare cati se laudau cu asta? Cititi in Epistola a doua catre Corinteni, a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 12, versetul 1 si o sa vedeti pilda de smerenie. Acolo, Sfantul Pavel vorbeste la persoana a treia despre el cand zice ca stie pe cineva care a fost rapit cu duhul, desi chiar el a fost acea persoana. Dar trufia omeneasca, mai ales a apusenilor care dintotdeauna s-au crezut superiori, nu are oprelisti.
O data, Padre Pio a spus: "... ma rog lui Iisus sa verse asupra mea toate necazurile pregatite pentru pacatosi si sufletele din purgatoriu...". Daca padre Pio ar fi fost cu adevarat sfant ar fi cunoscut ca nu exista asa ceva ca purgatoriul, ca aceasta este o inventie catolica fara nici un temei in Sfanta Scriptura sau in Sfanta Traditie.
La 20 septembrie 1918, inselarea atinge apogeul: pe corpul lui Padre Pio apar stigmatele (ranile) Mantuitorului. Dureri cumplite si sange siroind din abundenta. Si Padre Pio se credea sfant... Pe 1 septembrie cinstim pe Sfantul Simeon Stalpnicul. Acesta a avut urmatoarea vedenie: fiind foarte ravnitor la rugaciune, diavolul vrand sa-l piarda, i-a aparut intr-o caleasca de foc zicandu-i ca este ingerul Domnului, trimis de El, pentru a-l rapi la cer, in ceata Sfintilor. Sfantul Simeon pune un picior in trasura, dar Sfantul Inger Pazitor ii da in gand sa-si faca Sfanta Cruce. In acel moment, vedenia se naruie, nu inainte ca diavolul sa-i raneasca piciorul cu o sabie. Asadar iata pretul platit pentru inselare. Sfantul Simeon cu o rana la picior in care se vor cuibari viermi ce-l vor manca de viu, iar Padre Pio cu dureri cumplite si atacuri demonice. Insa Sfantul Simeon s-a trezit si s-a pocait, in timp ce Padre Pio primeste inselarea motiv pentru care demonii il ataca. Oare atat de impovaratoare este sfintenia? Ce s-o fi intamplat cu viata linistita a Sfintilor de prin Paterice? Un alt eveniment din viata lui Padre Pio ne pune pe ganduri, apropos de patania Sfantului Simeon: in timp ce spovedea in biserica, un personaj ceresc i-a strapuns inima cu o lance inrosita in foc. Acest atac a lasat un semn fizic si a fost interpretat ca o binecuvantare. Cata inselare! Si cand te gandesti ca au mai fost asemenea cazuri in biserica catolica: Teresa de Avila, Francisc de Assisi, Marguerita Alacoque, si altii...
Despre falsele teofanii cititi mai pe larg aici!

Sursa:

http://eresulcatolic.50webs.com/miracole.html

[PadreCory]

Sf. Padre Pio de Pietralcina a fost unul din cei mai mare mistici ai sec. XX:

http://www.padrepio.catholicwebservices.com/RUMENO/Biogr.htma

Si nu mai spun, cum e batjocorit numele Mantuitorului pe toate siturile citate de parintele PadreCory, "Isus", ca si la sectanti, nu "Iisus", cum se gaseste in intreaga Biblie si Traditie Ortodoxa, Biserica Ortodoxa de astazi fiind singura continuatoare a Bisericii Primare, Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, care este Trupul lui Hristos Mantuitorul nostru.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!

[PadreCory]

Modalitatea de a scrie numele Mantuitorului intr-o limba sau alta depinde de traducerile NT.