Intrebare:

[iustin10]

În prealabil postat de Danut7

De ce a zis Iisus pe cruce : "Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit"?

Au fost multe raspunsuri date atat de noi cei nestiutori aici pe forum,la un alt thread,cat si citate din sfintii parinti care au interpretat aceste ultime cuvinte ale Mantuitorului
Eu mas limita sa continui consecintele existentei a 2 firi in persoana Fiului lui Dumnezeu.
Persoana insasi ,dar doar dupa firea omeneasca,isi striga catre Tatal chinul cel mare al parasirii de catre Dumnezeu,la fel cu cel suferit de Adam la alungarea din rai.
Toate citatele din Biblie de aparenta supunere a lui Hristos catre Dumnezeu Tatal,sunt doar prin firea sa omeneasca,pe care nu o neaga,nu o suspenda,nu o abandoneaza.Deci iata cum o persoana a dumnezeirii poate zice alteia,ca a fost parasita.Numai pentru ca aceea persoana a luat in sine,firea neputincioasa a omului,si si-o asuma pana la ultimile consecinte,inclusiv sentimentul de parasire,si inclusiv moartea.
Toate acestea sau facut din dragoste pt noi,nu ca sa ne ingreuneze noua acum intelegerea,sau sa ne puna cine stie ce paradigme in fata

[dobrin7m]

``XXVIII. Tânguirea lui Iisus la moartea lui Iosif

l. „O, moarte, câte lacrimi şi tânguiri se nasc din pricina ta! Dar toată puterea îţi vine de la Cel ce stăpâneşte lumea;
2. de aceea nu te învinovăţesc pe tine, ci pe Adam şi pe Eva;
3. căci moartea nu face nimic fără porunca Tatălui meu;
4. unii au trăit până la nouăzeci de ani, alţii chiar mai mult,
5. dar nimeni n-a zis vreodată: „Eu am văzut moartea” sau „Îmi dădea din când în
când târcoale”,
6: ci moartea vine şi te încearcă o singură dată şi atunci numai trimisă de bunul meu Părinte;
7. când vine să caute pe cineva ea ştie că aşa a fost hotărit în cer;
8. iar dacă hotărârea s-a luat cu mânie, tot cu mânie o va duce şi moartea la îndeplinire, smulgând sufletul acelui om şi dăruindu-l stăpânului ei;
9. nu stă în puterea morţii să-l azvârle pe om în iad ori să-l ducă în împărăţia cerurilor; 10.moartea împlineşte porunca lui Dumnezeu, spre deosebire de Adam care, nefăcând voia Tatălui meu, a săvârşit o nelegiuire; Tatăl s-a mâniat pentru că în loc să asculte de porunca sa Adam a ascultat de vorbele amăgitoare ale Evei; de atunci toată făptura a fost sortită morţii;
11. dacă Adam s-ar fi supus, Tatăl nu l-ar fi pedepsit cu moarte;
12. asta mă împiedică şi pe mine, acum, să-l rog pe bunul meu Tată să trimită un car luminos pentru Iosif, ca să nu guste amărăciunea morţii; apoi să-l ducă la locul de odihnă cu tot cu trupul în care s-a născut şi să trăiască acolo împreună cu îngerii mei;
13. din cauza neascultării lui Adam s-au abătut peste omenire atâtea rele, dar mai cu seamă acela, fără leac, al morţii;
14. eu însumi, întrucât am un trup supus durerii, va trebui să gust amarul morţii, din milă faţă de creaturile mele”
Evanghelie apocrifa - Viata lui Iosif Tamplarul

Chiar daca ei de bun sau nu cele spuse mai sus, Iisus Hristos s-a intrupat in trup omenesc supus durerii , chinului si mortii.
Pana la intrupare, Dumnezeu a trimis semne si cuvinte prin prooroci si nu numai pentru a determina omenirea sa se schimbe. Pacatele erau atat de mari incat schimbarea era absolut necesara cu atat mai mult cu cat exista si pacatul primordial, cel stramosesc acela care a schimbat cu totul firea omenirii ingaduind raul in viata sa.
Deci Dumnezeu a decis sa intervina El Insusi, daruind noua lui lege, omenirii prin insasi Gura Sa.
Singura forma obiectiv valabila era intruparea in om. Astfel sa poata sa vorbeasca omenirii pe limba omeneasca si sa poata sa jertfeasca apoi trupul intrupat indurand toate pacatele de care era omenirea capabila. Iisus a spus: va trebui sa gust amarul mortii din mila fata de creaturile mele. Jertfa suprema, mila suprema, iubirea suprema: a suporta prin trupul intrupat toate relele omenirii, inclusiv moartea pentru a putea sa spele pacatele omenirii inclusiv cel de la Adam si Eva si astfel natura dumnezeiasca ramane aceasi Divina, Curata si Atotputernica.
Deci Duhul lui Dumnezeu s-a intrupat in pantecele Mariei si a venit intre oameni cu doua firi: firea dumnezeiasca ca fiu al lui Dumnezeu si firea omeneasca ca fiu al lui Iosif si al Mariei.
Apoi fiind imbracat in trup omenesc a trebuit sa treaca prin toate transformarile ce le trece omul de cand se naste adica: copilarie, invatare, crestere, durere, planset si moarte si asta nu pentru ca nu ar fi stiut ci pentru ca a trebuit sa respecte legile Sale proprii ce guverneaza viata omului. A aplicat propriile legi trupului intrupat pentru ca era trup omenesc. Mai mult a respectat toate legile omenesti la acea vreme: taiere imprejur, mers la templu, chiar si cele de vietuire in societatea de atunci: lucrul cu mainile, legile conducatorilor : recensamant. A asteptat pana la 30 ani pentru ca asa era societatea de atunci. iosif s-a casatorit prima data la 40 ani si asa procedau toti si a murit la 111 ani . (daca fireste este sa credem evangheliile apocrife si de ce nu am crede mai ales ca totul se leaga).
A propovaduit, a facut minuni, a dat noua lege si a facut tot ceea ce isi propusese conform planului Sau. Apoi a lasat trupul omenesc - haina Sa pe pamant, sa implineasca voia Sa prin moarte si rastignire lasandu-si trupul in mana omenirii. Iar ea omenirea i-a facut tot raul de care era ea capabila: l-a batut, l-a schingiuit, l-a badjocorit, l-a scuipat, l-a impuns, la tarat, l-a rastignit. Toate astea le-a facut omenirea scotand la iveala tot raul de care e capabila omenirea, a scos astfel pacatul din omenire inclusiv cel stramosesc. I-a dat botezul, ca spalare a pacatului stramosesc si a pacatelor facute pana la botez, i-a dat trupul si sangele Lui sa se impartaseasca cu El si astfel i-a dat omenirii sansa nesperata de a dobandi fiinta dintai asa cum a fost ea creata prin Adam inainte de caderea in pacat.
Atunci cand a fost rastignit si Iisus si-a dat Duhul cele doua firi ale lui Iisus s-au despartit. Firea dumnezeiasca s-a intors in Imparatia Lui, iar firea omeneasca a murit. Deci a jertfit pe Iisus Hristos omul ca sa implineasca planul sau de mantuire a omenirii si ca sa respecte legile vietii omenesti asa cum le-a dat Dumnezeu. La nasterea omului are loc unirea trupului cu sufletul sau, devenind unul: suflet de la Dumnezeu trup din tarana. La moarte sufletul se desparte de trup si se intoarce la Cel ce i l-a dat si trupul in tarana de unde a fost luat.
La Iisus Hristos a avut loc aceeasi unire prin nastere insa a fost unire a Duhului Sfant cu trupul iar la moartea lui Iisus a fost despartire a Duhului Sfant de trup.
Treimea este impropriu formata din 3 persoane. Nu, treimea e una: Dumnezeu, Iisus si Duhul Sfant, care este de fapt esenta mantuirii neamului omenesc: Dumnezeu , Iisus Dumnezeu - Iisus Om, Duhul Sfant , cel mai de pret dar dat omenirii de Dumnezeu. Prin moartea lui Iisus Omul si Jertfa sa Treimea a ramas pura: Dumnezeu, Isus - Dumnezeu si Duhul Sfant, dar minunat si de nepretuit. Aceste trei elemente sunt inseparabile si de nedespartit, sunt Unul.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Danut7

De ce a zis Iisus pe cruce : "Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit"?

Pentru ca, pentru o clipa firea omeneasca din Iisus Hristos s-a simtit singur si parasit si asta s-a intamplat exact inainte de moarte cand are loc despartirea Duhului Sfant de trupul lui Iisus.
Am citit in scrierile lui Serafim Rose ca acest sentiment il au toti oamenii cand mor cu putin inainte de moarte si exact in clipele cand moare. Ai un sentiment de singuratate , de parasire de o clipa pana cand sufletul este preluat si dus pe calea sa poruncita de Dumnezeu.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dobrin7m

``XXVIII. Tânguirea lui Iisus la moartea lui Iosif

l. „O, moarte, câte lacrimi şi tânguiri se nasc din pricina ta! Dar toată puterea îţi vine de la Cel ce stăpâneşte lumea;
2. de aceea nu te învinovăţesc pe tine, ci pe Adam şi pe Eva;
3. căci moartea nu face nimic fără porunca Tatălui meu;
4. unii au trăit până la nouăzeci de ani, alţii chiar mai mult,
5. dar nimeni n-a zis vreodată: „Eu am văzut moartea” sau „Îmi dădea din când în
când târcoale”,
6: ci moartea vine şi te încearcă o singură dată şi atunci numai trimisă de bunul meu Părinte;
7. când vine să caute pe cineva ea ştie că aşa a fost hotărit în cer;
8. iar dacă hotărârea s-a luat cu mânie, tot cu mânie o va duce şi moartea la îndeplinire, smulgând sufletul acelui om şi dăruindu-l stăpânului ei;
9. nu stă în puterea morţii să-l azvârle pe om în iad ori să-l ducă în împărăţia cerurilor; 10.moartea împlineşte porunca lui Dumnezeu, spre deosebire de Adam care, nefăcând voia Tatălui meu, a săvârşit o nelegiuire; Tatăl s-a mâniat pentru că în loc să asculte de porunca sa Adam a ascultat de vorbele amăgitoare ale Evei; de atunci toată făptura a fost sortită morţii;
11. dacă Adam s-ar fi supus, Tatăl nu l-ar fi pedepsit cu moarte;
12. asta mă împiedică şi pe mine, acum, să-l rog pe bunul meu Tată să trimită un car luminos pentru Iosif, ca să nu guste amărăciunea morţii; apoi să-l ducă la locul de odihnă cu tot cu trupul în care s-a născut şi să trăiască acolo împreună cu îngerii mei;
13. din cauza neascultării lui Adam s-au abătut peste omenire atâtea rele, dar mai cu seamă acela, fără leac, al morţii;
14. eu însumi, întrucât am un trup supus durerii, va trebui să gust amarul morţii, din milă faţă de creaturile mele”
Evanghelie apocrifa - Viata lui Iosif Tamplarul

Chiar daca ei de bun sau nu cele spuse mai sus, Iisus Hristos s-a intrupat in trup omenesc supus durerii , chinului si mortii.
Pana la intrupare, Dumnezeu a trimis semne si cuvinte prin prooroci si nu numai pentru a determina omenirea sa se schimbe. Pacatele erau atat de mari incat schimbarea era absolut necesara cu atat mai mult cu cat exista si pacatul primordial, cel stramosesc acela care a schimbat cu totul firea omenirii ingaduind raul in viata sa.
Deci Dumnezeu a decis sa intervina El Insusi, daruind noua lui lege, omenirii prin insasi Gura Sa.
Singura forma obiectiv valabila era intruparea in om. Astfel sa poata sa vorbeasca omenirii pe limba omeneasca si sa poata sa jertfeasca apoi trupul intrupat indurand toate pacatele de care era omenirea capabila. Iisus a spus: va trebui sa gust amarul mortii din mila fata de creaturile mele. Jertfa suprema, mila suprema, iubirea suprema: a suporta prin trupul intrupat toate relele omenirii, inclusiv moartea pentru a putea sa spele pacatele omenirii inclusiv cel de la Adam si Eva si astfel natura dumnezeiasca ramane aceasi Divina, Curata si Atotputernica.
Deci Duhul lui Dumnezeu s-a intrupat in pantecele Mariei si a venit intre oameni cu doua firi: firea dumnezeiasca ca fiu al lui Dumnezeu si firea omeneasca ca fiu al lui Iosif si al Mariei.
Apoi fiind imbracat in trup omenesc a trebuit sa treaca prin toate transformarile ce le trece omul de cand se naste adica: copilarie, invatare, crestere, durere, planset si moarte si asta nu pentru ca nu ar fi stiut ci pentru ca a trebuit sa respecte legile Sale proprii ce guverneaza viata omului. A aplicat propriile legi trupului intrupat pentru ca era trup omenesc. Mai mult a respectat toate legile omenesti la acea vreme: taiere imprejur, mers la templu, chiar si cele de vietuire in societatea de atunci: lucrul cu mainile, legile conducatorilor : recensamant. A asteptat pana la 30 ani pentru ca asa era societatea de atunci. iosif s-a casatorit prima data la 40 ani si asa procedau toti si a murit la 111 ani . (daca fireste este sa credem evangheliile apocrife si de ce nu am crede mai ales ca totul se leaga).
A propovaduit, a facut minuni, a dat noua lege si a facut tot ceea ce isi propusese conform planului Sau. Apoi a lasat trupul omenesc - haina Sa pe pamant, sa implineasca voia Sa prin moarte si rastignire lasandu-si trupul in mana omenirii. Iar ea omenirea i-a facut tot raul de care era ea capabila: l-a batut, l-a schingiuit, l-a badjocorit, l-a scuipat, l-a impuns, la tarat, l-a rastignit. Toate astea le-a facut omenirea scotand la iveala tot raul de care e capabila omenirea, a scos astfel pacatul din omenire inclusiv cel stramosesc. I-a dat botezul, ca spalare a pacatului stramosesc si a pacatelor facute pana la botez, i-a dat trupul si sangele Lui sa se impartaseasca cu El si astfel i-a dat omenirii sansa nesperata de a dobandi fiinta dintai asa cum a fost ea creata prin Adam inainte de caderea in pacat.
Atunci cand a fost rastignit si Iisus si-a dat Duhul cele doua firi ale lui Iisus s-au despartit. Firea dumnezeiasca s-a intors in Imparatia Lui, iar firea omeneasca a murit. Deci a jertfit pe Iisus Hristos omul ca sa implineasca planul sau de mantuire a omenirii si ca sa respecte legile vietii omenesti asa cum le-a dat Dumnezeu. La nasterea omului are loc unirea trupului cu sufletul sau, devenind unul: suflet de la Dumnezeu trup din tarana. La moarte sufletul se desparte de trup si se intoarce la Cel ce i l-a dat si trupul in tarana de unde a fost luat.
La Iisus Hristos a avut loc aceeasi unire prin nastere insa a fost unire a Duhului Sfant cu trupul iar la moartea lui Iisus a fost despartire a Duhului Sfant de trup.
Treimea este impropriu formata din 3 persoane. Nu, treimea e una: Dumnezeu, Iisus si Duhul Sfant, care este de fapt esenta mantuirii neamului omenesc: Dumnezeu , Iisus Dumnezeu - Iisus Om, Duhul Sfant , cel mai de pret dar dat omenirii de Dumnezeu. Prin moartea lui Iisus Omul si Jertfa sa Treimea a ramas pura: Dumnezeu, Isus - Dumnezeu si Duhul Sfant, dar minunat si de nepretuit. Aceste trei elemente sunt inseparabile si de nedespartit, sunt Unul.

pai ce facem? credem sau nu in evangheliile apocrife? sau le citam doar acolo unde ne convin?

[Danut7]

În prealabil postat de dobrin7m

Pentru ca, pentru o clipa firea omeneasca din Iisus Hristos s-a simtit singur si parasit si asta s-a intamplat exact inainte de moarte cand are loc despartirea Duhului Sfant de trupul lui Iisus.
Am citit in scrierile lui Serafim Rose ca acest sentiment il au toti oamenii cand mor cu putin inainte de moarte si exact in clipele cand moare. Ai un sentiment de singuratate , de parasire de o clipa pana cand sufletul este preluat si dus pe calea sa poruncita de Dumnezeu.

moartea fizica este despartirea sufletului de trup.. in aceasta ecuatie e posibil ca impreuna cu sufletul uman al lui Iisus sa se fi departat si dumnezeirea Lui?Mai intai indepartandu-Se dumnezeirea ca acesta sa poata experimenta moartea fizica?In acest sens moartea fiind doar separarea duhului de trup. In primul rand a duhului Dumnezeiesc si apoi a duhului omenesc?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dumitru73

pai ce facem? credem sau nu in evangheliile apocrife? sau le citam doar acolo unde ne convin?

Si daca scoti evangheliile apocrife raspunsul meu sta in picioare si are baza in Scriptura si in puterea mea de intelegere a Scripturii. Unde nu inteleg caut in Sfintii Parinti si gasesc raspuns.

Am si spus: chiar daca ei de bun sau nu ....

[Dumitru73]

În prealabil postat de dobrin7m

Si daca scoti evangheliile apocrife raspunsul meu sta in picioare si are baza in Scriptura si in puterea mea de intelegere a Scripturii. Unde nu inteleg caut in Sfintii Parinti si gasesc raspuns.

Am si spus: chiar daca ei de bun sau nu ....

atunci de ce apelezi la apocrife?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Danut7

moartea fizica este despartirea sufletului de trup.. in aceasta ecuatie e posibil ca impreuna cu sufletul uman al lui Iisus sa se fi departat si dumnezeirea Lui?Mai intai indepartandu-Se dumnezeirea ca acesta sa poata experimenta moartea fizica?In acest sens moartea fiind doar separarea duhului de trup. In primul rand a duhului Dumnezeiesc si apoi a duhului omenesc?

Parerea mea
Iisus Hristos pe pamant a fost Duh Sfant intrupat. Nu a avut suflet omenesc ci Duh Sfant dar a avut si o fire omeneasca. Fire omeneasca ce vine din actiunile trupului. Mintea de pilda si activitatea creierului. inima si bataile sale, simturile si rezultatele lor. aici se poate devolta mult dar nu stiu daca ne ajuta in mantuirea noastra aceasta despicare a firului in patru.
pentru oameni da, moartea fizica inseamna despartirea sufletului de trup.
pentru Iisus Hristos Omul, moartea a insemnat despartirea Duhului Sfant de trup.
In acel moment de o clipa Hristos Omul a spus: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu de ce m-ai parasit? pentru ca trebuia sa implineasca rolul de om cu trup pamantesc pana la capat. Tot omul ce moare are sentimentul de singuratate pret de o clipa inainte de a-si da duhul care este rezultat al simturilor si a mintii sale. Pentru ca asa a lasat Dumnezeu. deci Insusi Dumnezeu trebuia sa-si respecte si aceasta ultima regula a legii acea din clipa mortii.
Omul are acest moment de singuratate si parasire? Da.
Atunci si Iisus - Omul a trebuit sa aiba acest sentiment pentru a respecta pana la capat legile date de Dumnezeu in clipa in care Iisus omul a murit.

Legile: cele dupa care exista omul: nastere, viata, moarte si procesele lor. Se vede ca nasterea , adica unirea sufletului cu trupul se face inca din pantece nu doar in clipa nasterii prin iesirea la lumina.

Domnul IIsus s-a jertfit pe Cruce , dar a inviat.
Sa fie rusinati sectarii rataciti de la adevar care zic ca a murit pentru totdeauna si nu a inviat! Este o erezei nemaipomenita!

Doamne ajuta!

[dobrin7m]

În prealabil postat de Dumitru73

atunci de ce apelezi la apocrife?

Pentru un singur motiv: acela de a intelege mai bine fenomenul trupului lui Iisus: trup omenesc supus durerii si mortii si existenta pacatului stramosesc . Doar pentru atat.
Am vazut voci aici pe forum care ziceau: de ce a trebuit sa moara? de ce sa simta dureri? de ce sa se lase biciuit? si o gramada de : de ce-uri.
Tot ce am spus eu in continuare se refera exact la Scriptura, nici un cuvant de al meu nu contrazice Scriptura.

Si acum sa analizam strict textul din evanghelia apocrifa.
Gaseste un cuvant neadevarat si care contrazice Scriptura.
Dar as dori daca se poate sa nu vorbim vorbe si sa nu contrazicem doar de dragul de a contrazice.