rugaminte....ajutor

[elena2008]

cu speranta ca n-o sa ma dati afara si ca n-o sa ma judecati prea aspru, vin si eu cu o rugaminte la voi. N-am stiut exact pe ce sectiune a forumului sa postez...

da. problema sta in felul urmator. eu sunt, sau cel putin eram, atee. un fel de ateu logic. asa sunt de multi ani. familia mea nu este religioasa, educatia tot nonreligioasa am avut. insa am avut mereu inclinatie spre "ceva mai sus de mine".

ma simt neputincioasa in fata rautatilor si problemelor prin care trec oamenii, si cei apropiati mie, dar si oamenii in general, gen cutremure, inundatii...copii cu probleme, bolnavi etc...mi-as dori din tot sufletul sa pot face ceva sa-i ajut... dar n-am cum.
ma simt singura...vreau sa simt ca fac parte din ceva, vreau sa ma simt aparata de ceva mai sus de mine...

motivatiile mai putin conteaza. Ideea e ca eu cu inima pot crede, insa cu mintea nu. Stiti...cand fac cruce....in numele TATALUI (nu simt nik), si-al FIULUI (aici mi se incalzeste inima) si-al SFANTULUI DUH.

iar voi, nu va suparati pe mine prea tare....da as vrea sa ma ajutati, daca puteti , sa cred si cu mintea.

stiu ca multi dintre voi nu mai concep cum e sa nu crezi...

[vsovi]

poi asha este ca multzi avem impresia ca suntem credincioshi shi credem dar defapt nu facem altceva decat sa ne laudam in aventurile laudarosheniilor fatzarniceshti (fatza de Hristos shi nu fatza de propriul mormant)

Dumneata spui ca crezi cu inima dar nu reusheshti cu mintea shi cugetul shi duhul/invatzatura?

Poi am impresia ca tu ai vrea sa te bucuri shi sa observi credintza ta ca sa te mandreshti, ca de aia vrei mai mult decat ai, adica vrei mai mult shtiintza credintzei asha cum am patzit-o eu de ma tot laud ca shi cum ash avea-o dar n-o am ca credintza adevarata se vadeshte din roade ca doar asha capatam certitudinea, ca dupa roade ii vom cunoashte pe "cei faradelege pe care ii invatzam Caile Tale ca cei necredinciosi (noi) la Tine sa se intoarca" iar daca ne gandim ca Hrisitos shi Biserica Ortodoxa este Invatzatorul atunci nu shtiu ce ashteptzi de la noi pe forum?

Iata ca eu nu shtiu decat sa ma plang ca nu prea shtiu sa-tzi fiu de folos, altfel decat a te indemna sa cautzi Imparatzia Cerurilor, dar inainte a zis sa faci pocaintza adica metanoia daca shtii ca s-a apropiat shi poate fi luata cu asalt de oriceom, ca celui ce nu crede, cum sunt shi eu i se recomanda sa tzina posturile de peste an shi sa mearga sa participe la rugaciuni la Liturghie, ca doar asha ies afara acest soi spurcat de draci, iar la unii shi mai neputincioshi in a crede ce se impiedica in mintea lor shi in pacatul lor din ei shi u cazut in sinea lor, aceia nu vor crede pana nu vor gusta din moarte shi cu adevarat se vor infricosha de toate Tainele lui Hristos... a lui Dumnezeu cu oamenii....

dar tu vrei sa crezi lumeshte ca shi totzi cei ce cred aiurea in puterile lor, in ei inshishi in vrajitori in ghicitori in cartzi shi in cafea in falsele minuni, in poveshti, in iluzii shi inchipuiri, in aventuri shi in cineshtie ce credintze grozave shi mincinoase cum sunt duiuim pe pamant shi cine poate sa le numere? Poi asha nici nu are rost sa te apuci sa crezi shi nici sa-tzi doreshti, ci de visele astea de noapte shi de zi trebuie sa fugi ca de dracu... ca itzi provoaca nishte inchipuiri shi adulari de sine care shi mai greu ies afara decat daca ai sta blanda shi ai cauta nu numai sa crezi ci sa te infricoshezi shi sa iubeshti respectand poruncile, ca doar asha se capata evlavia curata fatza de Dumnezeu ca evlavia lumeasca pentru slava de la oameni sau pentru sine, aia e fatzarnica shi se aseamana cu ipocrizia unui mormant dat cu var shi plin pe interior cu mortaciuni unde se face pacatul patimii in ascuns ca sa ajungi plin de toata necuratzia....

Deci ce shtiu eu? Ce ai de facut dumneata...
Dar nu uita ca Chipul Tatalui este asha cum a fost shi este Fiul iar Duhul se cunoashte Dupa Roade, ca fiii Duhului Sfant fac roadele cele curate ale Credintzei, Nadejdii shi Dragostei intru rabdarea lui Hristos cu tine shi cu smerenia ta netrufizata dar conteaza shi faptele bune facute din libera alegere dar shi cele facute din firea nepatimashe, ca de totlucrul tau shi ridicarea mainilor tale shi a sufletului tau catre Domnul va tzine seama cand va fi sa judece lumea shi sa se Milosteneasca cu Tine.... Ce este iubitor de oameni shi bland cu inimioara... shi foarte incet la manie cu pacatosul sau, mai bun sau mai rau.

[elena2008]

ook....multam. ce am vrut io de fapt sa spun este ca nu-mi iese, in sensul ca: am cate un acces din asta in care...chipurile este cineva mai sus...da dupa aia vine ratiunea si zice "stai mah, tu de ce te pacalesti? stii ca nu e." in sensul asta zic. ca vreau sa cred total, nu doar intuitiv, asa ca un feeling general.

si nu, nu vreau sa ma laud/mandresc etc... am mai zis. vreau numa linistea si lumina celui care nu se stie singur.

[Daniel.F]

Elena se vede ca ai o inima care vrea sa i se daruiasca lui Dumnezeu si asta este un lucru bun. Mergi in continuare pe acest drum, adica cauta-L pe Dumnezeu si El iti va iesi in intampinare.
Ce anume nu este? Dumnezeu? Nu crezi ca exista Dumnezeu? Ce te face sa crezi asta?
Totul porneste din inima. Atunci cand inima ta va fi daruita lui Dumnezeu, mintea (ratiunea) vor cadea pe locul doi.

[elena2008]

PaZyAmoR, multam. Io ma cert acu un pic cu voi ca sa cada niste obstacole. De exemplu: daca s-au gasit Sodoma si Gomora...nu se poate ca asta sa insemne ca Biblia are o reala valoare istorica, si ca evenimentele de atunci nu au fost urmarea vreunui cataclism pe care oamenii din acea epoca nu au stiut sa-l explice decat supranatural? asa cum omul preistoric a "gasit" zeul-foc, pentru ca nu putea explica altfel fenomenul? "mentalul" asta il am io de depasit.

daniel, dar cu ratiunea ce fac? pot sa ignor o parte din mine? s-o reduc la tacere? nu va tacea vesnic, tot va veni sa se "afirme".

io si Toma.

[elena2008]

again, va rog sa nu va suparati pe mine pentru limbaj si scepticism....

dar am scuza ca pornesc de pe pozitia ingrata a ateului care vrea sa creada si nu stie cum :))

[vsovi]

În prealabil postat de elena2008

again, va rog sa nu va suparati pe mine pentru limbaj si scepticism....

dar am scuza ca pornesc de pe pozitia ingrata a ateului care vrea sa creada si nu stie cum :))

aha deci dumneata vrei sa fi convinsa de cineva...:D ca itzi place foarte mult sa te contrezi ca sa aratzi cat eshti de greu de convins.... deci itzi place polemica, sau discutzia shi doreshti sa pricepi de ce unii sunt mai convinshi ca altzii, de ce au in mintea lor mai multe certitudini shi mai putzine indoieli, cum de au avut acces la alte informatzii pe cand noi cei din lume shtim mai mult teoriile lumii, sau ale noastre ca suntem plini de teorii shi explicatziuni.... poi foarte bine... ce tzi se pare ca s-a mintzit? dar ma gandesc sa nu ajungem sa ne batem in contraziceri sau se ne purtam ranchiuna sau pica sau sa ne simtzim ofensatzi, sau mai rau sa ne apucam ca shi sectantzii sa convingem pe unul sau pe altul ca detzinem noi adevarul, noi ashtia din secta Adevarului Absolut sau al Adevaruli Etern sau al adevarului Exact shi canonic, asha fel incat sa nu mai existe loc de parcare.....

Deci draga elena2008, certitudinile vin odata cu implinirea practica in respectarea a toata teoria, shi nu tzi le poate da decat Dumnezeu deci cum ai vrea sa crezi ce spune unul sau altul, sau eu care itzi tzin de urat....

Dar discuta putem discuta dar oricum n-o sa ma crezi ca nu poate crede omul lumesc pe cel nelumesc dar atunci cum ar putea crede un om lumesc de unul tot lumesc(adica eo) ca sa creada ceva ce nu e din lume, adica pe Hristos?

in fine, ce teorie itzi da bataie de cap de o crezi atat de plauzibila incat te face sa tzi se para ca nu crezi suficient, ca doar cu totzii suntem putzin credincioshi deci foarte putzin credem shi sigur ca bine ar fi mereu sa credem mai mult ca prea putzin credem shi deloc nu ne infricosham ca cel ce crede cu adevarat se infricosheaza shi abea apoi urmeaza shi celelalte.... dar shi dracii cred shi se infricosheaza dar in loc sa shi faca ce li s-a cerut ei fug shi iar se intorc pana ce iar ii apuca spaima din pricina Adevarului shi a ce sunt ei inshishi shi iar fug, preferand sa petreaca departe de fatza lui Hristos dar in prezentza lui peste tot... Deci dupa credintza trebuie sa urmeze shi ascultarea ca fara de ea nu am facut decat sa shtim ca exista Adevar dar nu ne-a folosit la nimic....

[PaZyAmoR]

În prealabil postat de vsovi

aha deci dumneata vrei sa fi convinsa de cineva...:D ca itzi place foarte mult sa te contrezi ca sa aratzi cat eshti de greu de convins.... deci itzi place polemica, sau discutzia shi doreshti sa pricepi de ce unii sunt mai convinshi ca altzii, de ce au in mintea lor mai multe certitudini shi mai putzine indoieli, cum de au avut acces la alte informatzii pe cand noi cei din lume shtim mai mult teoriile lumii, sau ale noastre ca suntem plini de teorii shi explicatziuni.... poi foarte bine... ce tzi se pare ca s-a mintzit? dar ma gandesc sa nu ajungem sa ne batem in contraziceri sau se ne purtam ranchiuna sau pica sau sa ne simtzim ofensatzi, sau mai rau sa ne apucam ca shi sectantzii sa convingem pe unul sau pe altul ca detzinem noi adevarul, noi ashtia din secta Adevarului Absolut sau al Adevaruli Etern sau al adevarului Exact shi canonic, asha fel incat sa nu mai existe loc de parcare.....

Deci draga elena2008, certitudinile vin odata cu implinirea practica in respectarea a toata teoria, shi nu tzi le poate da decat Dumnezeu deci cum ai vrea sa crezi ce spune unul sau altul, sau eu care itzi tzin de urat....

Dar discuta putem discuta dar oricum n-o sa ma crezi ca nu poate crede omul lumesc pe cel nelumesc dar atunci cum ar putea crede un om lumesc de unul tot lumesc(adica eo) ca sa creada ceva ce nu e din lume, adica pe Hristos?

in fine, ce teorie itzi da bataie de cap de o crezi atat de plauzibila incat te face sa tzi se para ca nu crezi suficient, ca doar cu totzii suntem putzin credincioshi deci foarte putzin credem shi sigur ca bine ar fi mereu sa credem mai mult ca prea putzin credem shi deloc nu ne infricosham ca cel ce crede cu adevarat se infricosheaza shi abea apoi urmeaza shi celelalte.... dar shi dracii cred shi se infricosheaza dar in loc sa shi faca ce li s-a cerut ei fug shi iar se intorc pana ce iar ii apuca spaima din pricina Adevarului shi a ce sunt ei inshishi shi iar fug, preferand sa petreaca departe de fatza lui Hristos dar in prezentza lui peste tot... Deci dupa credintza trebuie sa urmeze shi ascultarea ca fara de ea nu am facut decat sa shtim ca exista Adevar dar nu ne-a folosit la nimic....

Perfect de acord cu vsovi. As adauga mai adauga: Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului său, prezintă taine care nu pot fi niciodată înţelese pe deplin de către fiinţele mărginite. Nu-l putem descoperi pe Dumnezeu căutându-L. Pentru minţile cele mai puternice şi mai educate, ca şi pentru cele mai slabe şi mai ignorante, această Fiinţă sfântă trebuie să rămână învăluită în mister. Însă cu toate că „norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.” Psalmii 97,2. Putem înţelege modul în care procedează cu noi într-atât, încât să ne dăm seama de nemărginita Sa milă, unită cu puterea Sa infinită. Putem înţelege scopurile Sale după cât suntem în stare; dincolo de aceasta însă, putem avea încredere în mâna atotputernică şi în inima care este plină de dragoste.
Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului său, prezintă taine care nu vor putea fi niciodată înţelese pe deplin de către fiinţele limitate. Dar Dumnezeu a dat în Scripturi destule dovezi despre autoritatea lor divină. Propria Sa existenţă, caracterul Său, credincioşia Cuvântului Său sunt întemeiate printr-o mărturie care face apel la raţiunea noastră; şi această mărturie se găseşte din abundenţă. Este adevărat, El nu a îndepărtat posibilitatea de a ne îndoi; credinţa trebuie să se sprijine pe mărturii, nu pe demonstraţii; cei care doresc să se îndoiască au această ocazie; dar cei ce vor să cunoască adevărul vor găsi o bază solidă pentru credinţă. Nu avem nici un motiv să ne îndoim de Cuvântul lui Dumnezeu din pricina faptului că nu putem înţelege tainele providenţei Sale. În lumea naturală suntem în permanenţă înconjuraţi de minuni care se află dincolo de priceperea noastră. Ar trebui atunci să ne arătăm surprinderea când descoperim şi în lumea spirituală taine pe care nu le putem evalua? Dificultatea stă numai şi numai în slăbiciunea şi îngustimea minţii omeneşti.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de elena2008

daniel, dar cu ratiunea ce fac? pot sa ignor o parte din mine? s-o reduc la tacere? nu va tacea vesnic, tot va veni sa se "afirme".

io si Toma.

Elena draga,

Eu inteleg perfect prin ce treci. Cred ca am avut acelasi context de viata pana pe la 16 ani, acum vreo 13 ani pentru mine. Eu m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi arate intr-un fel existenta Lui, sa ma faca sa simt. Un fel de a te lasa in mana lui Dumnezeu...chiar daca nu crezi ca El exista. Ca si Toma: "ajuta, Doamne, necredintei mele!" Asa sa zicem si noi.

Ai citit Evangheliile? Eu cred ca daca ai incerca sa impletesti rugaciunea cu stiudiul despre Dumnezeu, ai intelege mai bine si ai depasi simtamintele inimii, ai crede si cu mintea. Solutia nu e sa ignori ratiunea, ci sa cauti pana cand vei impaca ratiunea ta. Si daca vei cauta cu adevarat sigur vei gasi.

Ortodoxia este deplinatatea. Daca un ateu, un musulman, sau un evreu ar cauta cu adevarat, L-ar gasi pe Hristos in Ortodoxie. Dar ar trebui sa fie sincer si sa-I poata urma. Cateodata nu vrem sa-L gasim nici dupa ce L-am gasit sau ni S-a aratat, fiindca ni se pare grea crucea, renuntarea la pacate, Lumina in care El ne cere sa traim, libertatea in Hristos greu de asumat. Dar si daca incepem sa traim deplin in si cu El, nimic nu are egal si nu exista bucurie mai mare.

Te imbratisez, tomisto, si continua sa fii ca Toma, spune-I Domnului problema ta si El sigur o va rezolva.
Tot o...Elena

[oni91]

elena2008, te inteleg perfect, si inca eu am avut un context religios in familie si inca am...si daca vrei sa stii, intrebari sunt nenumarate, uite un post al meu pe acest forum:"as vrea sa va intreb ce parere aveti despre nevoia omului de a crede si
sa va zic care este ceea ce ma face sa ma indoiesc cel mai mult rima intrebare pe care mi-am pus-o si care a condus la indoiala(sau necredinta, dar cred ca mai am un dram de credinta) :nu cumva oamenii au inventat divinitatea ca se consoleze ca vor muri, ca sufera(gandindu-se ca suferinta poate fi trimisa de la Dumnezeu pentru a ii apropia de El sau ca poate fi curmata prin interventia lui Dumnezeu), ca sa isi gaseasca un sprijin atotputernic, supranatural si ca sa bage frica in semenii lor, impiedicandu-i sa faca fapte rele?nu cumva Raiul (sau atingerea fericirii absolute la budisti de exemplu) este dorinta omului de a trai intr-o lume mai buna, fara grija, fara suferinta, ca o oglindire perfecta a fericirii pe care nu prea o putem atinge aici, pe Pamant, in aceasta viata?oare oamenii nu au inventat viata de apoi pentru ca nu pot accepta ca sunt o intamplare, o mutatie a Universului, care va ajunge hrana pentru viermi si ciclul naturii se va relua fara sa-i pese de aceste fiinte efemere, praf in vant?noi, pentru ca avem inteligenta, dorim sa gasim explicatii oricarui lucru,sa argumentam orice fenomen, iar ceea ce nu putem argumenta punem in carca divinitatii(de ex fulgerele care pana de curand erau arma lui Dumnezeu)...apoi mai este dualitatea asta bine-rau...de ce trebuie sa existe diavol?nu cumva diavolul Il pune in evidenta pe Dumnezeu si Dumnezeu pe diavol asa cum albul langa negru pare mai alb sau sanatatea comparata cu suferinta ne face sa ne dam seama atunci cand ne e bine cat de norocosi suntem?sunt multe lucruri peste care pur si simplu nu pot sa trec oricat as incerca...de exemplu daca evoutionismul nu e adevarat atunci de ce chiar pare ca ne-am fi tras cu totii(toate speciile) dintr-acelasi stramos comun?de ce semanam atata intre noi, sobolanul cu cainele, maimuta cu omul, gaina cu strutul, pestele cu soparla(bine am dat si eu niste exemple nu stiu daca asemanarile sunt chiar potrivite, dar vreau sa spun ca parca am fi evoluat toti cu caracteristici f asemanatoare prin mutatii la nivel de populatii)?dar, cum am mai spus, cel mai mult ma pune pe ganduri faptul ca s-ar putea ca omul sa vrea sa gaseasca un scop nobil existentei sale si sa pretinda ca face ce vrea, ca are liberul arbitru cand de fapt noi facem cam totul din instinct, din spiritul de conservare(mancam, dormim, ne reproducem etc) mascat de asa zisele sentimente(care uneori sunt legate f mult de egoism, dar oricum se intalnesc si la animale-instinctul matern, sau au ca scop reproducerea- indragosteala, iar cand nu sunt aceste cazuri e simpla atasare-asa cum si maimutele se ataseaza unele de altele) si inteligenta-care la urma urmei se dezvolta in urma experientelor si a adaptarii(aici ma refer la stiinta)...poate gresesc, poate am exagerat un pic, dar daca e sa privim lucrurile in esenta cam asta suntem, arta, cultura si restul din aceasta categorie reprezinta doar exprimarea sentimentelor sau se nasc din orgoliu.as vrea sa stiu mai ales ce parere aveti despre aceasta chestiune psihologica(adica daca e posibil ca noi sa nascocim fiinte supranaturale ca sa dam scop vietii noastre si sa ne simtim protejati)...si mai ales despre faptul ca credinta se naste din subconstientul colectiv si ca omul a inventat mituri din cauza egoismului sau(gandindu-se ca Dumnezeu se sacrifica pentru binele nostru pe cruce si ca apoi invie, el avand nevoie de un Dumnezeu palpabil, pe care Il reduce la fiinta sa, la coordonatele sale)... "...
DAR, lucrurile nu sunt totusi chiar atat de simple, pentru ca totusi intre om si Univers exista o legatura suspecta as putea zice, pentru ca a ajuns omul cel "neinsemnat" sa calculeze in cat timp ajung anumite corpuri ceresti in anumite puncte sau viteza luminii sau anumite legi din Universul asta....si nu mi se pare ca inteligenta noastra e chiar atat de intamplatoare astfel incat sa descoperim atatea forte si legi care guverneaza Universul...mai degraba cred ca ne baga extraterestrii cu palnia in cap anumite informatii sau ca ne-au facut ceva la creier prin clonare sau prin niste experimente decat ca e totul numai o intamplare...