Daca sunt fosti fumatori pe forum...

[EleGantt]

Iti trebuie o vointa serioasa la inceput,iar mai apoi lasa toate in seama Lui Dumnezeu si nu deznadajdui.Ca sa te lupti mai usor iti propun sa zici rugaciunea mintii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine ,păcătosul/a.Pe mine m-a ajutat foarte mult aceasta rugaciune si datorita ei ii multumesc Lui Dumnezeu ca nu m-a lasat si m-a ajutat sa scap de acest viciu urat.Doamne ajuta !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de EleGantt

Iti trebuie o vointa serioasa la inceput,iar mai apoi lasa toate in seama Lui Dumnezeu si nu deznadajdui.Ca sa te lupti mai usor iti propun sa zici rugaciunea mintii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine ,păcătosul/a.Pe mine m-a ajutat foarte mult aceasta rugaciune si datorita ei ii multumesc Lui Dumnezeu ca nu m-a lasat si m-a ajutat sa scap de acest viciu urat.Doamne ajuta !

Rugaiunea lui Iisus se spune doar cu binecuvantare si nu oricum.
Sf Issac Sirul, ca si alti parinti care-i impartasesc opinia, spunea ceva de genul: nu ai virtutea x pentru ca nu ai cerut-o de la Domnul. Trebuie rugaciune, trebuie sa cerem cu staruinta (poate chair asta fiind, pe de-o parte, dovada vointei-staruinta in rugaciune) si ni se va da.

[EleGantt]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Rugaiunea lui Iisus se spune doar cu binecuvantare si nu oricum.
Sf Issac Sirul, ca si alti parinti care-i impartasesc opinia, spunea ceva de genul: nu ai virtutea x pentru ca nu ai cerut-o de la Domnul. Trebuie rugaciune, trebuie sa cerem cu staruinta (poate chair asta fiind, pe de-o parte, dovada vointei-staruinta in rugaciune) si ni se va da.

Nu neaparat draga Ana-Maria,toti oamenii care au Sfantul si Dumnezeiescul Botez sunt datori in toata vremea si tot locul sa zica "Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,milueste-ma pe mine pacatosul".Lucrul pe care l-am spus eu,nu-l spun de la mine,il spun de la Parintele Cleopa Ilie.Eu cand am zis rugaciunea asta,eram intr-o perioada neagra din viata mea,fiind bolnav si necunoscandu-l pe Dumnezeu cu adevarat,intr-una din zile am gasit la bunica mea,o carte a Parintelui Cleopa,si citind din ea,am aflat de aceasta rugaciune,crede-ma ca nici nu stiam sa ma rog,dar asa am zis...fiind la o grea cumpana din viata mea,nu cred ca mai avea importanta cum ma rugam,daca ma rugam din inima.

În prealabil postat de Ana-Maria N

Lasatul de fumat (ca si in cazul lasarii altor patimi) nu este numai o chestiune de vointa, ci este o conlucrare. Dai vointa, iei putere. Domnul pe cei drepti iubeste si pe cei pacatosi miluieste.
'Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.'(Ps.127)

Departe de mine intenţia de a da dreptate ateilor dar părăsirea oricărui viciu stă în puterea omului.
După tine ar însemna că cei care nu cred în Dumnezeu nu se pot lăsa de fumat, de alcool, de droguri sau de alte patimi.
Dumnezeu ne-a dat voinţă proprie şi liberul arbitru de a alege între bine şi rău şi ne ajută atunci când suntem depăşiţi de greutăţi dar ne lasă să ne folosim de cele pe care ni le-a dat atunci când ne-a creeat după chipul şi asemănarea Sa!

În unele situaţii Dumnezeu ajută un om să scape de patimi pentru că El ştie ce va face acel om în viaţa sa viitoare.
Îmi susţin afirmaţia că te poţi lăsa de orice viciu dacă vrei.

Lui Dumnezeu îi ceri viaţa veşnică, iertarea păcatelor şi mântuire. El te vindecă, dar minuni mari face arareori şi uneori le face şi cu cei necredincioşi pentru a-i aduce la credinţă.
Renunţarea la vicii sau la anumite plăceri sunt jertfe pe care le aduci Mântuitorului pentru a putea sta în faţa Lui şi a îndrăzni să-i ceri cele cu adevărat folositoare.
Dumnezeu l-a făcut pe om puţin mai mic " faţă de în îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el /Pusul-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picoarele lui"(ps 8 catisma întâi)

Un om credincios nu este un om limitat în gândire care exclude ideile altor oameni.

[CelMandru]

În prealabil postat de dorinastoica14

În unele situaţii Dumnezeu ajută un om să scape de patimi pentru că El ştie ce va face acel om în viaţa sa viitoare.

Şi viaţa sa viitoare însemnând ce? Îmi vin în capul ăsta pătrăţos nişte interpretări aiuriste. Mă lămuriţi şi pe mine, rogu-vă?

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de dorinastoica14

După tine ar însemna că cei care nu cred în Dumnezeu nu se pot lăsa de fumat, de alcool, de droguri sau de alte patimi.

Se pot lasa, dar tot mana lui Dumnezeu este si acolo, caci El pe cei drepti iubeste si pe cei pacatosi miluieste. Pronia dumnezeiasca lucreaza in fiecare din noi, fie si in cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.

În prealabil postat de dorinastoica14

Renunţarea la vicii sau la anumite plăceri sunt jertfe pe care le aduci Mântuitorului pentru a putea sta în faţa Lui şi a îndrăzni să-i ceri cele cu adevărat folositoare.

Tu cum te rogi? Nu zici: Doamne curateste-ma, Doamne izbaveste-ma, etc?
Ale Tale dintru ale Tale...Si eu imi mentin parerea.

În prealabil postat de dorinastoica14

Renunţarea la vicii sau la anumite plăceri sunt jertfe pe care le aduci Mântuitorului pentru a putea sta în faţa Lui şi a îndrăzni să-i ceri cele cu adevărat folositoare.

Cred că v-ați ales tare greșit cuvintele. Cum ar fi posibil să îi jertfim lui Dumnezeu o patimă, adică ceva necurat, un viciu? Tocmai de aia ne rugăm să ne curețe de patimi, pentu că jertfa nu poate fi decât curată, iar atâta timp cât nu suntem curățiți de patimi nu ne putem jertfi pe noi înșine fiindcă suntem necurați. Deci eu cred că de jertfă nu se poate vorbi decât după despătimire....până atunci e vorba doar de rugăciune pentru pocăință, pentru întoarcerea la Dumnezeu. Și după despătimire, tot rugăciunea ma gândesc că stă la baza jertfei fiindcă Mântuitorul a spus clar că nu putem face nimic fără El.

În prealabil postat de VladCat

Cred că v-ați ales tare greșit cuvintele. Cum ar fi posibil să îi jertfim lui Dumnezeu o patimă, adică ceva necurat, un viciu? Tocmai de aia ne rugăm să ne curețe de patimi, pentu că jertfa nu poate fi decât curată, iar atâta timp cât nu suntem curățiți de patimi nu ne putem jertfi pe noi înșine fiindcă suntem necurați. Deci eu cred că de jertfă nu se poate vorbi decât după despătimire....până atunci e vorba doar de rugăciune pentru pocăință, pentru întoarcerea la Dumnezeu. Și după despătimire, tot rugăciunea ma gândesc că stă la baza jertfei fiindcă Mântuitorul a spus clar că nu putem face nimic fără El.

Nu. Dorina de fapt spunea ca omul isi "taie voia" pe altarul credintei, nicidecum fiindca ii inchina lui Dumnezeu viciul si patima.
Totusi eu spuneam in mesajul anterior: "Omul, prin sedinte indelungate la psiholog, poate eventual sa se rupa de viciu, dar o face fara sa-L ia pe Dumnezeu ca si coautor al acestei renuntari. Si prea arareori, izbanda este desavarsta."
Orice "despatimire" la care se ajunge prin rugaciune, este prea putin probabil ca va recidiva. Iar asta pentru ca Dumnezeu ne intareste cum stie El mai bine. Orice renuntare la viciu facuta fara credinta, ci doar ca sa ne demonstram noua insine de ce suntem in stare, nicidecum fiindca viciul ar fi constientizat ca si pacat urat de Dumnezeu, se va transforma intr-un fel sau altul in altceva, poate mai grav, sau in orice caz, acel pacat nu va fi iertat fiindca omul refuza sa-I incredinteze lui Dumnezeu gandurile sale, ci isi inchipuie ca el este stapan absolut pe toata fiinta lui.
Eu cred ca, in linii mari, asta a vrut si Dorina sa spuna.

În prealabil postat de OmuBun

Nu. Dorina de fapt spunea ca omul isi "taie voia" pe altarul credintei, nicidecum fiindca ii inchina lui Dumnezeu viciul si patima.
Totusi eu spuneam in mesajul anterior: "Omul, prin sedinte indelungate la psiholog, poate eventual sa se rupa de viciu, dar o face fara sa-L ia pe Dumnezeu ca si coautor al acestei renuntari. Si prea arareori, izbanda este desavarsta."
Orice "despatimire" la care se ajunge prin rugaciune, este prea putin probabil ca va recidiva. Iar asta pentru ca Dumnezeu ne intareste cum stie El mai bine. Orice renuntare la viciu facuta fara credinta, ci doar ca sa ne demonstram noua insine de ce suntem in stare, nicidecum fiindca viciul ar fi constientizat ca si pacat urat de Dumnezeu, se va transforma intr-un fel sau altul in altceva, poate mai grav, sau in orice caz, acel pacat nu va fi iertat fiindca omul refuza sa-I incredinteze lui Dumnezeu gandurile sale, ci isi inchipuie ca el este stapan absolut pe toata fiinta lui.
Eu cred ca, in linii mari, asta a vrut si Dorina sa spuna.

Inclin si eu spre aceeasi pozitie.
Am totusi tendinta sa cred ca omul care face o psihoterapie il cheama, intr-un fel sau altul, pe Dumnezeu, il crede aproape, implicat in proces, ii cere binecuvantare pentru reusita.
De ce n-ar merge la toate slujbele Bisericii, apoi la grupul de suport si la sedintele de psihoterapie cognitiv/comportamentala un fumator care lupta sa depaseasca viciul?
De ce ar fi de mirare ca un pacient care face exercitii de vorbit in public sa roage pe Domnul, in timpul perioadei de antrenament asertiv, sa il sprijine, sa il ocroteasca, sa il calauzeasca?
De ce nu s-ar ruga un pacient cu logonevroza, un balbait, ca Domnul sa ii dea putere, liniste sufleteasca, rabdare pe timpul multelor ore de tratament logopedic?
De ce n-ar cere Domnului (sau sfantului la care are evlavie, sau Preasfintei Nascatoare) o femeie cu depresie dupa nastere ajutorul pentru bunul mers al identificarii credintelor irationale si pentru gasirea alternativelor sanogene?
Pacientii cer ajutorul lui Dumnezeu atunci cand fac efort personal de insanatosire. Ei cred ca Domnul iti da, desi nu iti baga in traista. Ca urmare fac efort, cu smerenie apelind la ajutor specializat, incredintati ca astfel vor invata sa primeasca ceea ce Dumnezeu le da din preaplin.

In practica, unii crestini (ortodocsi) fac terapie la recomandarea si cu sprijinul complementar al duhovnicului. Exista si preoti care au competente in psihoterapie, respectiv psihoterapeuti care sunt si preoti duhovnici. Cateva nume gasim in cartile din colectia "psihoterapie ortodoxa".
De fapt, consider ca foarte probabila prezenta Duhului Sfant in sedintele de psihoterapie. (sunt ispitit sa spun ca este, pur si simplu, obligatorie sau, mai bine spus, este evidenta - UNEORI!)
Exceptind situatiile cand terapeutul se crede un dumnezeu, ori cand clientul/pacientul se considera in afara oricarei relatii cu Bunul Dumnezeu.
Ma bazez, in afirmatia mea, pe extraordinara caldura, incredere, compasiune, delicatete, blandete, pricepere, intuitie, empatie, inteligenta, neutralitate binevoitoare, ingaduinta (permisiune neconditionata), recunostinta, intimitate care constituie trasaturi ale oricarei psihoterapii adevarate.
Vorbesc in baza limitatei mele experiente de pacient.

Iar obsesia perfectionista a evitarii recaderilor nu este nici indicator al profesionalismului in psihoterapie, nici semn al unei terapii reusite, nici semn al credintei ortodoxe. Omul mai cade, mai aluneca si, cu ajutorul lui Dumnezeu, continua sa urce pe Golgota.
Cum v-ar parea Hristos mergind cu pieptul scos, aproape marsaluind, tantos, pe drumul Golgotei?... (Doamne, iarta-ma!)
Eu ma gandeam aici la Drumul Crucii, nu la o plimbare pe bulevard.

Psihoterapia este un demers jertfelnic, o lepadare de sine, treptata, o moarte (ca proces, cu etape si jale) fara de care viata nu ar fi posibila sau, daca ar mai fi, nu ar mai avea nici mireasma, nici vreo socoteala, nici pret...
In ea se impletesc, de-a lungul travaliului, dorinta si efortul jertfelnic al pacientului, cu priceperea si bunavointa terapeutului iar in acestea umbla, consider eu, puterea iubitoare a Domnului Hristos, plinindu-le in Duhul Sfant.

În prealabil postat de dorinastoica14

Departe de mine intenţia de a da dreptate ateilor dar părăsirea oricărui viciu stă în puterea omului.
După tine ar însemna că cei care nu cred în Dumnezeu nu se pot lăsa de fumat, de alcool, de droguri sau de alte patimi.
Dumnezeu ne-a dat voinţă proprie şi liberul arbitru de a alege între bine şi rău şi ne ajută atunci când suntem depăşiţi de greutăţi dar ne lasă să ne folosim de cele pe care ni le-a dat atunci când ne-a creeat după chipul şi asemănarea Sa!

În unele situaţii Dumnezeu ajută un om să scape de patimi pentru că El ştie ce va face acel om în viaţa sa viitoare.
Îmi susţin afirmaţia că te poţi lăsa de orice viciu dacă vrei.

Lui Dumnezeu îi ceri viaţa veşnică, iertarea păcatelor şi mântuire. El te vindecă, dar minuni mari face arareori şi uneori le face şi cu cei necredincioşi pentru a-i aduce la credinţă.
Renunţarea la vicii sau la anumite plăceri sunt jertfe pe care le aduci Mântuitorului pentru a putea sta în faţa Lui şi a îndrăzni să-i ceri cele cu adevărat folositoare.
Dumnezeu l-a făcut pe om puţin mai mic " faţă de în îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el /Pusul-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picoarele lui"(ps 8 catisma întâi)

Un om credincios nu este un om limitat în gândire care exclude ideile altor oameni.

Nu am fost înţeleasă sau nu am făcut eu enunţuri pertinente.
La despătimire m-am referit.

Dumnezeu ne-a dat şi voinţă prpoprie. Îngăduie să fim încercaţi dar nu peste puterile noastre. Avem suficentă putere să luptăm cu patimile (nu fără Dumnezeu căci Dumnezeu este în noi chear dacă nu conştientizăm acesta sau nu recunoaştem).
Nu am amintit de psihologi sau de medicamente. Fumatul nu este o boală. este un obicei prost la care poţi renunţa fără a te mai întoarece la el nicioidată dacă vrei cu adevărat şi urăşti acest viciu.
Noi ne iubim plăcerile şi viciile şi suntem stăpâniţi de ele pentrucă aşa vrem noi, pentru-că le dăm putere mare în noi.

Mă voi opri la acestă postare dar nu înainte de a-i dori celui care a deshis topicul să iasă învingător în lupta cu acest viciu urât şi costisitor şi să-l asigur că este mult mai uşor decât crede.