|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#1
|
|||
|
|||
Dupa 7 ani de la prima postare aici.
Buna,
Sunt un baiat gay in varsta de 24 de ani. Acum aproximativ 7 ani am postat aici pe forum despre frustratrea mea si cat de problematic este a fi homosexual si crestin ortodox. Am avut foarte multe raspunsuri private si publice in care unii ma incurajau iar altii ma dispretuiau. Nu mai pot gasi postarea mea de atunci, dar contul este acelasi. Motivul pentru care am revenit este pentru a-mi impartasi calatoria in a-mi gasi linitea de sine. Aveam in jur de 16-17 ani cand am postat prima data. Eram inca la liceu. Tin minte ca mergeam saptamanal cu prietenul meu cel mai bun la o manastire apropriata. Era mult de urcat pana la ea (era situate printer dealuri) dar era un drum frumos oricum. Nu eram extreme de religios, dar respectam posturile si mergeam des la biserica. Dar pentru faptul ca sunt homosexual, eram confuz si stresat. Nu stiam de ce nu pot fi acceptat pentru ceea ce sunt. De ce ar trebui sa ma transform - sau mai rau sa mint o femeie o viata doar pentru a face copii si a duce o viata tipic ortodoxa. Dupa ce am dat bacul, am plecat in UK. Aici am terminat o faculate de criminologie si psihologie. Pe langa asta am inceput sa lucrez ca voluntar pentru diverse populatii din inchisori (femei, barbati, oameni cu diverse alte cetatenii, etc). Am incetat a mai merge la biserica. Si pana la urma m-am departat complet de credinta. Acum sunt agnostic. Bineinteles, partial facultatea m-a influentat in a devein agnostic. Adica, dupa ce studiezi psihologia timp de 3 ani, nu prea mai crezi in divinitati. Eliberarea de credinta a fost eliberarea de tot ce consideram a fi in neregula cu mine. Am realizat ca nu am nevoie de credinta pentru a fi o persoana buna si sufletista. Cel mai important insa - am realizat ca nu am nevoie de un motiv (in esenta - a merge in rai) pentru a fi o persoana buna. In schimb pot fi o persoana buna pentru ca sunt o fiinta morala si Pana acum am lucrat ca voluntar pentru un orfelinat in Romania, un penintenciar pentru personae tinere, o inchisoare de categoria B in Londra si o organizatie care lucreaza cu prizonieri si familiile lor aici in UK. Acum lucrez pentru o fundatie in domeniul justitiei sociale. Parintii mei nu inteleg cum pot fi agnostic (sau ateu - cum spun ei) - si sa aleg sa ma dedic atat pentru altii, cand as putea sa imi vad de ale mele si sa incerc sa fac bani multi si sa imi iau masini si case etc. In fine, inapoi la homosexualitate. Sunt total ok cu asta acum. Ma pot plimba cu un barbat de mana pe strada fara sa ma simt aiurea. Am relatii perfect normale. Doresc sa ma casatoresc si adopt copii cand va fi timpul. Bineinteles, totate astea nu ar fi posibile in Roamnia. Motiv pentru care planiesc sa raman aici. Nu am motiv sa ma intorc, daca oamenii nu ma vor, atunci nici eu nu ii vreau. Mai mult - imi place mult lumea de aici. Pana si unele biserici. Lucrez cu preoti si crestinii ce merg la bisericile lor. Ei isi dedica timpul liber pentru a ajuta pe cei cu nevoi. In Romania nu am auzit de asa ceva. In concluzie, inainte sa deviez iar de la subiect. Credinta a fost un impas pentru mine. Daca as putea sa imi dau un sfat pentru cand eram mai mic, mi-as spune sa nu ma mai stresez degeaba. Sa imi vad de ale mele, sa imi traiesc copilaria si sa fiu cine sunt fara a-mi fi frica de parerea altora. Imi e teama sa ma gandesc unde as fi fost astazi daca nu ajungeam la concluzia asta. Cu stima, Ovidiu |
#2
|
|||
|
|||
Bravo tie ca ai reusit in viata si ai trecut peste dificultati!
Atata timp cat esti o persoana buna si iubitoare, nu conteaza ce credinta ai! Mult succes in continuare! |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
Chiar sunt curioasa cum manuiau ei treaba?Ce ti-au spus? Atunci erai stresat deoarece constiinta inca mai era treaza prin participarea la biserica,acum o data cu eliminarea credintei in Dumnezeu esti deconectat de aceasta constiinta a pacatului. Iar faptul ca traiesti intr-o societate care accepta si glorifica pacatul este doar un "accident"de coiencidenta nu neaparat regula de traire spirituala a omenirii. Ceea ce eu nu inteleg la homosexuali este dorinta de a avea copii :) Pai cum? Doar se cunoaste calea prin care poti avea copii...prin unirea unui barbat cu o femeie. Din pacate nu am nici o conlcuzie la comentariul tau,nu stiu ce sa zic...homosexualitatea este un subiect necunoscut mie si nu ma pot avanta cu presupuneri sau cu sugestii. Mie imi pare rau ca unii trec prin asemenea probleme si dileme existentiale,tu zici ca ti-ai gasit linistea insa altii nu si-o gasesc.Pacatele ne impiedica sa ne gasim linistea. Toate bune si ai grija de sufletul tau!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#4
|
||||
|
||||
I-auzi frate Ioane!
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
Exista alte topicuri unde s-a dezbatut subiectul, cert este ca nici din punct de vedere biologic, nici psihologic, nici moral nu exista o justificare a homosexualitatii. Concluzia nu poate fi decat ca holosexualitatea este o boala, o anomalie.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#6
|
|||
|
|||
Daca bei, daca fumezi, daca furi ... sau cine mai stie ce faci si ai remuscari, asta e o solutie. La ce sa te lupti sa te schimbi ? Inlaturi sursa remuscarilor si gata, nu ai nici o problema, esti un om bun, religia te-a stricat pentru ca te-a invatat ca e rau sa fii sclavul apucaturilor tale.
P.S : Pacat de atatia psihologi care nu numai ca au terminat toata facultatea, ba chiar au avut si o cariera lunga de zeci de ani si tot nu s-au prins ca nu exista Dumnezeu. :) |
#7
|
||||
|
||||
Citat:
Dragostea pentru altii este sensul existential profund, dincolo de orice altceva, chiar si propria suflare de viata. Cine o are se afla deja in miezul creatiei, si-a gasit menirea adevarata, indiferent de apartenenta sa conceptuala. Cine nu o are, mai trebuie sa caute, indiferent de apartenenta religioasa sau crezul sau despre viata. Insa, una este dragostea omului, care este imperfecta, amestecata cu multe miscari launtrice impure / necuratii - iar alta este dragostea Duhului. Dragostea omului se stinge ca o lumanare in bataia viscolului, la cele mai mici greutati sau neajunsuri. Repede se schimba in alte trairi omenesti. Dragostea dumnezeiasca este ca un soare nepieritor, care straluceste vesnic. Nimic nu poate sa acopere aceasta caldura minunata, nimic nu este ocolit de aceasta imbratisare. Cel intelept cauta dragostea Lui Dumnezeu prin care sa iubeasca toata faptura.
__________________
|
#8
|
|||
|
|||
Oare cand s-o indura cineva sa te baneze?
|
#9
|
|||
|
|||
Cred ca pentru chestiile banale pe care le fac eu nu merita efortul unei banari. Era doar o incurajare pentru o persoana cu care impartim aceeasi lume, si care a trecut prin multe. Am facut un lucru chiar asa de rau?
|
#10
|
|||
|
|||
Homosexualilor, nu ca "initiatilor" si "securistilor", eu unul spun cu man ape inima ca nu le doresc moartea/distrugerea/persecutia. Ci ce le doreste si Domnul "...pacatosul sa se intoarca si sa fie viu".
Totusi, ca perceptie "de la om la om", in momentul in care stiu sau aflu ca o persoana se declara ca ghei, am senzatia ca acela este doar un invelis uman. Sa nu fiu gresit inteles: e ca si cum as fi in prezenta unui demon/extraterestru/mutant. Sau, ca o metafora mai putin agresivs, ii vad ca pe alta specie. Evident, e o reactie instinctiva de neplacere si ocolire. Toti care avem reactia asta, mai mult sau mai putin intensa, suntem inca nestricati de Occident. Pentru persoana care a scris postarea: apropiati-va de Biserica si de femei. (Da, stiu cum suna). :) Evident, in al doilea caz nu spun ca o golaneala, ci ca o habituare. In primul caz, cadeti in genunchi in fata Facatorului, oriunde gasiti o biserica, si cereti-i iertare. In al doilea caz, ginditi-va ca orice om, si noi si dvs. ne-am nascut din barbat si femeie. Asta, unei firi necorupte de pacat, ii spune totul. Poate ar fi bine sa parasiti acel portal spre Iad, numit eufemistic "Occident". Insanatosire spirituala si fizica grabnica! |
|