|
#1
|
||||
|
||||
Homosexuali convertiti
Henri Gheon, nascut in 1875 si mort in 1944 a fost un medic si un scriitor francez. La 18 ani isi incepe studiile de medicina la Paris. Publica primele poeme, foarte apreciate de critica. Mallarme este elogios. Este perioada in care devine homosexual, avand o atractie irezistibila fata de tineri si adolescenti (distinctia dintre homosexualitate si pedofilie fiind pur didactica, daca nu cumva ideologica, dupa cum demonstreaza si cazul trist al preotilor apostati, numiti pedofili, dar, in realitate, homosexuali-pedofili in cele mai multe cazuri). In 1897 il cunoaste pe Andre Gide, care ii va deveni prieten, partener sexual si indrumator literar. Cei doi participa frecvent la orgii homosexuale si intre ei e o concurenta jucausa de tip "cine il agata primul pe cutare adolescent de pe malurile Senei".
Literatura lui Gheon militeaza pentru homosexualitate. El scrie "Viata secreta a lui Guillaume Arnoult", care va influenta mult "Corydon"-ul lui André Gide, piesa de referinta pentru "literatura homosexuala". Corydon e un eseu scris in maniera platonica (un ecou al "Banchetului" lui Platon). Dar ceva fundamental se intampla in timpul razboiului, in 1915, cand Henry Gheon este consemnat ca medic pe frontul din Belgia. Ironia sortii (sau modul paradoxal de a opera al gratiei divine ?) face ca exact prietenul Gide sa il indrume sa faca cunostinta cu Dupouey, un tanar si frumos locotenent de marina, cunoscut in cercurile homosexuale. Urmand sfaturile prietenului Gide, Gheon il intalneste pe junele ofiter Dupouey, care i se pare de o frumusete rapitoare. Ceea ce nu stia Gide, dar va afla Henry Gheon era ca...Dupouey se convertise. Nu numai ca terminase cu viata homosexuala, hotarat sa ingroape omul cel vechi, dar era plin de zelul noilor convertiti. Gheon este uluit, dar accepta propunerea lui Dupouey de a-i vorbi despre adevarata iubire, iubirea de Cristos. Dar Gheon ezita in a merge pe acest durm. El inca prefera sa admire degetul care arata spre Soare decat Soarele Insusi. Este sfasiat intre dorinta imposibila de a-l avea pe Dupouey la pat si intuitia care prindea putere in sufletul sau ca nu aceea este dragostea la care e chemat. In mod tragic, tanarul si frumosul ofiter este ranit grav si moare in Sambata Mare a anului 1915. El isi ofera moartea convertirii lui Gheon. Acesta inca ezita, dar in ajunul Craciunului din acelasi an isi face confesiunea generala. (va urma)
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 28.07.2015 at 01:01:45. |
#2
|
||||
|
||||
Henry Gheon tine un jurnal, in care noteaza, la data de 24 decembrie 1915, ziua confesiunii sale generale si a actului de pocainta:
"Dumnezeule al meu, am fost luxurios dincolo de orice limita; nu am intemeiat un camin si nu am stiut sa indrum dorintele mele pe calea permisa a casatoriei. O fatalitate a naturii in spatele careia, totusi, nu pretind stergerea raspunderii mele personale m-a indepartat mereu de femei si m-a purtat, ma poarta inca, irevocabil, spre tineri. Doamne, dintre toate pacatele, acesta este cel mai grav, cel mai frecvent, cel mai spontan. Nu e vorba ca de fiecare data actul necurat a urmat gandul, ci e vorba ca gandul este constant si am trait zilnic in dorinta impura". In acel ajun al Craciunului ia hotararea dee a-si schimba viata, hotarare necesara pentru a putea primi iertarea lui Dumnezeu: "Voi duce, de acum incolo, viata unui frate laic, care zambeste lumii fara a se murdari". Gheon duce o adevarata lupta, despre care jurnalul sa intim da marturie. Iata ce noteaza dupa doua zile: "Incep sa stiu sa imi intorc privirea. (...) De-abia o privire nu foarte apasata asupra cuiva al carui chip ma bulverseaza si alung deindata gandul rau. Dar cand voi avea ochii purificati si despartiti de senzualitatea carnii mele ?" Notatiile se succed zi dupa zi. Uneori, victorioase, cand Ghéon a stiut sa invinga dorintele patimase, dar aproape disperate cand ochii sai l-au tradat, intarziind spre cineva cu gand necurat. Rapid, victoriile se indesesc, iar infrangerile se raresc in lupta cu necuratia gandului. Gheon isi face publica convertirea prin eseul autobiografic "Omul nascut din razboi". Dar, in mod ciudat, toate aceste aspecte ale luptei interioare zilnice cu propriile ganduri si priviri necurate sunt eliminate din eseu, pesemne ca sa nu scandalizeze un public pudibond. André Gide incaseaza greu lovitura convertirii prietenului sau. Pe vremuri, tatonase si el ideea convertirii, dar acum nu putea ierta ca "acesti catolici" i-au "rapit tovarasul de placeri". Dupa razboi, decorat cu crucea de onoare pentru activitatea sa eroica de medic militar, facut membru al Legiunii de Onoare, Gheon va scrie peste o suta de piese de teatru. Teatrul sau este explicit catolic, motiv pentru care nu are prea mare trecere intr-o Franta farmazona. Dar are un imens succes de public. In 1931 presedintele Republicii vine sa asiste la una dintre piese, iar in 1938, la Quebec, piesa "Jocul Sfantului Laurentiu" este privita de 200 000 de spectatori. Teatrul sau este o expresie a bucuriei de a trai, este un amestec de burlesc si mistic, asa cum nu se mai crease din Evul Mediu. In 1921, medicul si scriitorul Henry Gheon devine tertiar dominican (calugar in lume), luand numele de "fratele Petru Dominic": era prenumele lui Dupuoey, cel care isi oferise moartea convertirii lui. Peste ani, in 13 iunie 1944, intr-o Franta preocupata de actualitatea eliberarii, vestea mortii servului lui Dumnezeu, Henry Gheon, va trece aproape neobservata. Va fi inmormantat in Cavoul Fratilor Dominicani din Cimitirul Montparnasse. In testamentul sau, Gheon scrie despre homosexuali: "Gandul meu se indreapta spre acesti frati nefericiti, pe care societatea ii alunga si care, prin reprobarea ipocrita a oamenilor, se afunda inca si mai mult in pacatul lor. Trebuie ca ei sa stie ca exista un recurs, ca exista o societate din care niciun pacatos, niciun paria al carnii nu este exclus: este societatea Bisericii".
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 28.07.2015 at 01:42:18. |
#3
|
|||
|
|||
Rimbaud și Verlaine
Boemă
- fantezie - Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate Și chiar paltonul îmi părea că-i ideal. Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram vasal: Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate! Nădragii mei aveau o gaură cam mare, Dar înșiram la rime, cufundat în vis. Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis, Iar stelele-mi foșneau pe cer, încântătoare. Le ascultam, pe margine de drum șezând, În serile acelea de septemvre, când Simțeam pe frunte roua – vin amețitor, Și când, rimând prin întunericul fantastic, Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic, Proptindu-mi inima cu un picior! * Ars Poetica Ci numai muzica s-o desmierzi. Precumpănească, deci, vers impar, Mai vag în aer, fără habar, Ușure ce-i, tot ușor îl pierzi. Nu te-avânta cuvântul să-l alegi De nu ți-e arma puțin dispreț: Cântul de-i tern e cel mai de preț; Precisu-i nepresis: privilegi. Priviri ascunse după-un voal, Ziua ce tremură-n amiezi, Stelele limpezi care le vezi În cerul serii, autumnal! Că numai Nuanța e de folos. Iată Culoarea. Nu – nicidecum! Singură Nuanța, mai știe-acum De vis să lege vis sfiicios! Fugi dar de crima ce-o Poantă e, Spiritul crud și Râsul impur, Lacrimi smulg ele și din Azur, Astă fiertură de be-he-he! Ia elocința, strânge-o de gât! N-ar strica – tot ești în formă azi– Rima în ape cuminți s-o scalzi, Că nu-și face iar de cap – dar cât?! De-atâta Rimă, zău că mi-e silă! Ce copil surd sau care nebun Ne-a dat veriga asta drept bun, Vădit fier vechi de-o freci cu-o pilă?! Ci numai muzică, tot mereu! Stihul tău fie-acel zburător Ce-și ia avânt din cei ce mor Spre noi iubiri, spre-un nou empireu. Versul tău fie o aventură, Vântului soră-n zori și-n perind, Mentă și cimbru, câmp înflorind… Să știi că restu-i literatură! |
#4
|
||||
|
||||
Pai ori s-a convertit ori a cazut din lac in put, la ereticii papistasi?
|
#5
|
|||
|
|||
Citat:
In loc sa apreciezi ca omul a facut un efort, tu tot il imupusti. |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Unii oameni sunt foarte sensibili, gingași, vulnerabili emoțional în ciuda unei platoșe de apărare care îi arată impecabili, puri sau chiar duri, la o adică.... Puțină atenție, frate.... O informație nu-i totuna cu mesajul. Poate că uneori, într-o formă camuflată (cât să treacă de spinii răutății, superficialității, prostiei și nebuniei noastre), cineva cere (și oferă la schimb un alt fel de) ajutor. |
#7
|
|||
|
|||
Cu siguranță. :)
|
#8
|
|||
|
|||
Singură Nuanța, mai știe-acum
De vis să lege vis sfiicios! zice nițel mai sus Verlaine... |
|