Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

În prealabil postat de catalin2

Problema e ca oamenii nu asteapta canonizarea si deja se inchina.

Cuviosul Paisie Aghioritul a trecut la Domnul în anul 1994 şi a fost canonizat anul trecut. Timp de 20 de ani, foarte mulţi pelerini s-au închinat la mormântul acestuia, mormânt care a devenit loc de pelerinaj al ortodocşilor din întreaga lume. Pelerinii l-au crezut sfânt înainte de a fi canonizat. În iulie 2014 când părintele nu era canonizat, pe la mormântul aceastuia au trecut în jur de 120.000 de oameni. Iată că fenomenul de la Prislop nu este unicat: https://sfantulmunteathos.wordpress....oritul/page/2/

Cuviosul Sofronie de la Essex a întemeiat obşte mixtă (monahi şi monahii) în cadrul acealeaşi mănăstiri, un fenomen rar întâlnit în ortodoxie (nu prea se împacă cu canoanele, sper să nu greşesc). Este doar un exemplu din multe altele care sunt puse sub lupa canoniştilor. Şi cu toate acestea cuviosul Sofronie este următorul pe lista de canonizare. De asemenea, locul unde a fost înormântat cuviosul a devenit loc de închinare şi reculegere.

Sfântul Serafim de Sarov avea acatist făcut de către credincioşi înainte de a fi canonizat.

Am dat aceste exemple ca să se înţeleagă că anumite comportamente, mai mult sau mai puţin potrivite cu învăţătura Bisericii, au apărut şi în jurul unor sfinţi deja canonizaţi sau care urmează a fi canonizaţi.

În prealabil postat de dobrin7m

Capitolul 3
Insa saracia tot mai accentuata a populatiei din aceasta zona, nu facea decat sa saraceasca insasi acest afacerist. Caci unde sunt clienti saraci si afacerea este saraca. Si iata ca prin 2006 - 2007 le-a venit brilianta idee. Aducem un brand care sa faca posibil ca in zona sa vina clienti de peste tot, din toata tara , ba si de peste hotare.
Zis si facut. Si ochii s-au indreptat spre Prislop.

Capitolul 4
Manastirea Prislop, pana in anul 2006 - 2007 era o manastire ca celelalte ce isi ducea zilele mai saracacios, caci nu era ea foarte renumita. Localnicii, pana in acesti ani, stiau de Sf. Ioan de la Prislop si atat. Vizitau pestera, stiau de sfant si minunile lui. Nimeni nu a stiut de Par. Arsenie Boca pana atunci. Nu existau scrieri, nu existau carti, nu existau manuscrise, chiar nimic. De mergeai la Prislop prin anul 2000 nici macar nu era pomenit , vedeai acolo mormantul , stiai ca a fost un staret ingropat acolo si atat.
Numai ca afaceristul cel bogat a pus la bataie bani pentru campanie, pentru carti, pentru toate. Tiparirea lor, publicarea lor, numar de exemplare, iconite, totul.
Trebuia insa ca si Biserica sa vrea. Biserica nu e vinovata caci a gandit ca e un mijloc sa mai aduca poporul la credinta, caci marea majoritate a oamenilor sunt caldicei spre rece, vor numai minuni, si indepliniri de dorinte. Nici prin cap nu le-a trecut dragilor nostri sfintiti parinti , episcopi si patriarh ca va lua o asa de mare amploare - fenomenul Prislop. Vidul de credinta, lipsa de cunoastere a adevaratei credinte a majoritatii oamenilor, isi spune cuvantul.

Va sa zica prin 2006-2007 a aparut, hocus-pocus, fenomenul Arsenie Boca.
Buun!
Hai sa vedem, insa, ce zice in 2004, in cadrul unei conferinte studentesti, Parintele Teofil Paraianu. Zice asa, in public in 2004, despre Arsenie Boca:

In 1942 am vorbit la noi la manastire cu parintele Arsenie Boca si parintele mi-a spus sa zic "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"; si am zis.
Asta este ceea ce am invatat de la Parintele Arsenie si eu cred ca Parintele Arsenie este, intr-un fel, ctitor al vietii mele."

(extras din cartea "Bucuriile credintei")

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de GMihai

De altfel, lucrarea "monumentală" a domnului doctor cuprinde şi hule directe la adresa ortodoxiei.

De pildă: În efortul de a discredita pictura Părintelui Arsenie, autorul o compară cu aşa numitele "Madone Negre", despre care dumnealui, numai foc şi pară, arată că sunt eretice, hulitoare etc. Cu privire la una dintre aceaste icoane, îşi îngăduie inclusiv să susţină că "arată ca o ţigancă".

Mă bucur că ați citit capitolul numit Grozăvii neasemănate. Probabil, însă, că pe sărite pentru a-i găsi cusur.
Dacă ați fi citit măcar întregul capitol, ați fi observat râvna autorilor (nu sunt eu autorul acelui studiu) pentru dreapta credință și iconografia după Sfânta Tradiție.
Tabloul religios numit Madonna Neagră este una din hulele pictate ale latinilor înlocuind pe Sfântul Apostol Luca cu un pictor urât și pe Maica Domnului cu o țigancă.
Din păcate, acest mod de a reprezenta pe sfinți având ca model oameni aleși la întâmplare, nerespectând asemănarea cu Sfinții cărora se închină Sfintele Icoane, este un obicei provenit din apus, combătut de Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul în Pidalion și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în hotărârile sale.
Sfințenia Icoanei constă în numele sfântului și în asemănarea cu Sfântul reprezentat.
Una din multele erori ce aparțin Părintelui Arsenie Boca este tocmai reprezentarea unor persoane, cu chipul altor persoane, mai ales cu propriul chip.
Studiul pomenit de dvs. este făcut cu multă osteneală, cu osârdie și dragoste de adevăr, dorință de a dezvinovăți persoana, dar a arăta învățăturile greșite care nu pot fi model de sfințenie. Apelează tot timpul la Sfinții Părinți, Erminia Picturii Bizantine și Sfintele Icoane, tocmai pentru a separa ceea ce este Ortodox de falsa evlavie. Este ușor să numești blasfemie o propoziție, dacă o scoți din context. Am putea spune că în Sfânta Scriptură este scrisă o blasfemie:
Psa 13:1 „Nu este Dumnezeu!”, dacă am n-am citi și contextul: Psa 13:1 Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”

Așadar, haideți să citim împreună ce scrie în acel studiu:
"Maica Domnului Neagra

Intre reprezentarile iconografice si statuare ale Maicii Domnului, a aparut in perioada medievala – sau chiar mai devreme – in sanul romano-catolicismului, o serie de exemple in care aceasta este infatisata avand piele de culoare inchisa, uneori neagra. Reprezentarile de acest tip sunt cunoscute sub numele „Madone Negre”. […]

In sens precis, numele „Madona Neagra” nu se aplica imaginilor a caror culoare deriva din materialul folosit precum ebonita sau lemnul de culoare inchisa, sau celor inegrite de fumul lumanarilor sau in urma incendiilor chiar daca, in general, acestea sunt explicatiile pentru o mare parte din reprezentarile ce sunt incadrate astazi in acest gen iconografic.

In legatura cu aceste reprezentari cercetatorii au incercat sa ofere diverse explicatii. Citind cea mai importanta lucrare de istorie a artei pe aceasta tema Marvin Pope prezinta mai multe ipoteze pentru explicarea Madonelor Negre. El trage concluzia ca e „foarte probabil” sa-si aiba originea in Asia Mica si face paralele semnificative cu Demetra Neagra, Isis si alte zeitati pagane negre. De altfel, istoria timpurie a cinstirii Fecioarei Maria in Africa a anticipat aceste dezvoltari ulterioare.

Unii cercetatori au subliniat faptul ca trebuie sa existe un temei scripturistic pentru acest tip de reprezentare. In acest sens, una dintre consecintele cele mai impresionante ale interpretarii mariologice a Vechiului Testament a constituit-o atribuirea imaginilor din Cantarea Cantarilor Fecioarei Maria. „Nigra sum sed formosa [Neagra sunt dar frumoasa]” sunt aproape primele cuvinte ale Miresei din Cantarea Cantarilor.

Din aceste cuvinte s-a nascut temeiul biblic pentru multe portrete ale Maicii Domnului care o reprezinta ca Madona Neagra.

[hule tipice interpretării sectare, ce rup textul de înțelesul lui:

Cân 1:5 Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălașurile lui Chedar, ca și corturile lui Solomon.

Iată tâlcuirea Sfinților Părinți:

Trecînd de la cele mai înainte înfățișate, cuvîntul ne duce la tîlcuirea celor spuse de mireasă către fecioare. Acestea sînt : «Neagră sînt și frumoasă, fiice ale Ierusalimului, ca corturile Chedarului, ca covoarele lui Solomon». Bine a început învățătoarea de la descrierea bunătăților, ce trebuie să o facă sufletelor care își încep ucenicia. Căci ele se arată gata, prin cele ce le mărturisesc, să aleagă harul ce curge din sînii ei cuvântători, în locul oricărui cuvînt omenesc pe care îl numesc vin, spunîndu-i: «Iubi-vom sînii tăi mai mult decît vinul, fiindcă te-a iubit Dreptatea». Iar ea sporește uimirea sufletelor ucenice cu privire la minunea petrecută cu sine, ca și mai mult să cunoaștem nemăsurata iubire de oameni a Mirelui, Care prin iubire îmbracă pe cea iubită în frumusețe. Nu vă mirați, zice, că m-a iubit Dreptatea, ci că, fiind neagră din pricina păcatului și unită cu întunericul prin fapte, m-a făcut frumoasă prin iubire, schimbînd frumusețea Sa în urîțenia mea 39.[54]

Așadar cuvântul acesta vorbește despre Mireasa Biserică ce îi are în Sine ca negreală pe cei ce au avut păcate, înainte de Sfântul Botez, sau după Sfântul Botez au căzut, însă s-au pocăit, devenind frumoși. Dar Maica Domnului nu a avut păcat personal, ca să fie pictată neagră. În plus, Sfintele Icoane nu mai pictează simbolul ci chiar asemănarea celor reprezentați. Iar Maica Domnului nu a fost negresă, nici îmbrăcată în negru – n.n.]

Tot Marvin Pope este cel care demonstreaza in mod convingator, cu argumente lingvistice, faptul ca traducerea exacta a versetului este „Neagra sunt si frumoasa”, nu „dar frumoasa”, cea care s-a pastrat de altfel in Septuaginta: „Melaina eimi kai kale”.

Denumirea „Madona Neagra” a capatat o semnificatie deosebita cand a fost aplicata cunoscutei icoane a Fecioarei Maria de la Jasna Gora, din orasul polonez Czestochowa, atribuita pictorului de icoane Sfantului Apostol Luca, aceasta fiind imaginea sacra cea mai venerata in Europa Centrala si constituind obiectul unor nenumarate pelerinaje.

[aceasta face parte din suita de minciuni latine, ca și giulgiul din Torino, ca să atragă pe oameni la ei, similare cu minciunile de la Prislop. Sfântul Apostol Luca nu avea cum să picteze nici hidos, nici persoane diferite, fiindcă a cunoscut-o personal pe Maica Domnului și tocmai aceasta este motivul pentru care noi știm cum a arătat Împărăteasa noastră, păstrând cu aceeași râvnă și sfințenie asemănarea Ei, după cum am păstrat nealterată Sfânta Scriptură:

Sfantul Ioan Damaschin, mare iubitor si aparator al sfintelor icoane, ne scrie: „Dumnezeiescul Apostol si Evanghelist Luca a zugravit intocmai sfantul si prea cinstitul chip al Maicii lui Dumnezeu, Maria, pe care a intalnit-o la Ierusalim, aflandu-se inca in trup si predicand in Sfantul Sion. A pictat-o pe Preacurata Fecioara in culori si in amestec de ceara, pe o bucata de lemn, ca sa ne-o lase amintire si sa ne-o arate asa cum era in realitate, dar vazuta ca intr-o oglinda. Maica Domnului insasi binecuvantand-o, i-a spus: Harul meu va fi cu ea.”[55]

Dacă doriți să vedeți o icoană pictată de Sfântul Apostol Luca iat-o, se cheamă Odighitria sau povățuitoare și ajutătoare de cale:




Așadar se vede limpede că nu are nici culorile, nici trăsăturile Madonei negre, nici haine negre în care să fi fost îmbrăcată. Ea a purtat toată viața haine de o singură culoare, lucru care a fost revărsarea în afară a smereniei Sale. Auriul din prima Icoană nu arată auriul veșmântului, ci lumina necreată ce strălucea din Maica Domnului. – n.n.]
[…]Răspândirea acestui tip iconografic in lumea romano-catolica se explica si prin incurajarea in sanul acestei Biserici, in ultimele secole, a fenomenului „aculturatiei”, in special aculturatiei liturgice si artistice. [deci, Părintelui Arsenie Boca contribuie la susținerea practică și ideologică a fenomenului de aculturație – n.n.] In Biserica Ortodoxa iconografia Maicii Domnului Negre nu este nici măcar amintita in erminiile sau manualele de pictura bisericeasca.[56]

Cum spunea un duhovnic înțelept privind la tabloul de jos: arată ca o țigancă.



După cum pictorul îmbufnat și plictisit, nu are cum să fie Sfântul Apostol Luca, Cupidonul nu are cum să fie un Sfânt Înger, tot așa urâciunea pustiirii îmbufnată numită madona neagră, nu are cum să fie Odighitria pictată de Sfântul Apostol Luca, la insuflarea Sfântului Duh. tot așa, nici tablourile religioase pictate de Părintele Arsenie Boca, care pot semăna cu oricine (numai cu niște Sfinți nu), nu sunt Sfinte Icoane.

Iată cum o pictează pe Maica Domnului Ortodocșii, insuflați de Sfântul Duh și urmând Sfânta Tradiție de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca :

Chipul și statura Născătoarei de Dumnezeu
Iar prea sfânta de Dumnezeu Născătoare, a fost cu statura mijlocie, deși unii zic că a fost de trei coți.[~ 1,99 m – n.n.] [Fața nu o avea nici rotundă, nici ascuțită, dar întrucâtva prelungă]; chipul [îi era) de culoarea grâului, cu părul [ascuns] gălbui: cu ochii [vioi și curați] având [în ei] vederi gălbuie [tocmai de culoarea olivelor], cu sprâncenele [încovoiate], lungi [și puțin negre; nasul ceva cam lung], cu nările mijlocii, [iar buzele trandafirii]; cu mâinile lungărețe și cu degetele asemenea. [Și, în fine, toată ființa ei era simplă, fără de mândrie sau vreo împodobire omenească, ci] smerită, neprefăcută și fără de prihană, cu îmbrăcăminte cuviincioasă, iubind veșminte numai cu un fel de vopseală, (după cum) omoforul, care se află în biserica ei [ce este în Chalkopatrii] o mărturisește. [Și afară de acestea,… mai presus de toate, era într-însa multă frumusețe divină].[57]"

[Dr. Victor Ardeleanu]

Notele de mai sus
[54] Sfântul Grigorie de Nyssa, Părinţi Şi Scriitori Bisericeşti, 29, Ed. Institutului Biblic Şi De Misiune Al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 1982, p. 129.

[55] <http://www.crestinortodox.ro/liturgica/pictura/sfantul-apostol-luca-zugravul-maicii-domnului-119920.html>, joi, 7 ianuarie 2016.

[56] <http://www.crestinortodox.ro/religie/maica-domnului-neagra-l22280.html>, joi, 7 ianuarie 2016.

[57] DIONISIE din Furna, Erminia Picturii Bizantine, Ed. Σοφία, București, 2000, pp. 147-148.

Iată ce negrăit de frumoasă este Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea cea Înfricoșată a creștinilor, Surpătoarea ereziilor, Risipirea amăgirii, Izbăvitoarea de demoni, Atotîmpărăteasa și Pururea Fecioara Maria:







Iată ce urât este tabloul latin, eretic, al madonei negre:





Nu degeaba Stăpâna noastră îi numea pe latini "Dușmanii Mei și ai Fiului Meu" (Sfântul Ioan IACOB ROMÂNUL (HOZEVITUL), Din Ierihon catre Sion - Trecerea de la pamant la cer, s.n., Jerusalem, 1999, <http://www.misiune-ortodoxa.ro/download/detalii/sf.-ioan-iacob-romanul-hozevitul-din-ierihon-catre-sion.html>, p. 425)

Sigur că aveți libertatea să vă placă, din punct de vedere artistic și pictura eretică, dar dacă spuneți că așa a fost Maica Domnului, ca femeia încruntată și neagră, lipsită de delicatețe și frumusețe din tabloul de mai sus, poate fără să vă dați seama, O huliți.
Aceasta doreau să atragă atenția autorii acelui studiu: nu tot ce se dedică Domnului este Sfânt, ci numai ce se dăruiește cu toată inima, lăudându-L cu bună cuviință și evlavie. Dimpotrivă, chiar dacă se dedică ceva lui Dumnezeu, dacă este mincinos sau urât Îl hulește.
După cum ne învață Sfânta Scriptură: Ier 48:10 Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Si totusi, in postarile colegului nostru eu am gasit si ceva folositor. Mi-a atras atentia faptul ca a insistat asupra unor manifestari bolnavicioase ale unor crestini care, punind in paranteza taina pocaintei, se pare ca au alergat spre solutii mai degraba magice...
Daca dl. doctor ar cerceta aceste fenomene maladive iar nu sfintenia Parintelui Arsenie, m-as bucura si poate m-as alatura. Subiectul ma intereseaza foarte mult deoarece si eu ma tem sa nu cad in astfel de extreme care mi se par nesanatoase.
Dealtfel, in cea mai mare parte a criticii mele fata de "fenomenul Arsenie Boca", m-am referit in trecut nu la persoana Parintelui (pe care nu am caderea sa o judec) ci la manifestarile unui curios fenomen psiho-social care s-au amplificat la noi in ultimii ani.
Mihaela a facut la randul ei cateva precizari in sensul asta si mi s-au parut binevenite.

Dar nu stiu cum sa facem ca sa nu mai amestecam borcanele! Presupun ca suntem mai multi cei care nu pricepem prea bine ce hram poarta evlavia populara (de e fireasca ori ba, adica efect al unei manipulari care se foloseste de multele neajunsuri sufletesti ale credinciosilor), cat este binecuvantat in toate acestea si cat se trage de la serioase si mari neintelegeri ale Ortodoxiei.
De ce sa deplasam nemultumirea ori mirarea noastra asupra Parintelui pentru aceste manifestari dubioase ale multimii de credinciosi? Cred ca motivele lor sunt altele si ar trebui cautate mai intai acolo unde Parintele s-a ferit sa arate prea mult...

Asadar, sa separam persoana Parintelui de manifestarile unora fata de aceasta - am propus in trecut si repet si azi rugamintea.

Exact aceasta este și dorința mea și, după cum declară, și a autorilor acelui studiu de aici:
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/
numit + Grozăviile neasemănate de la Drăgănescu și viața Părintelui Arsenie Boca în lumina Sfinților Părinți.
Ei declară că scopul lor nu este combaterea Părintelui Arsenie Boca, ci a fenomenului de înșelare, care azi a căpătat ca stindard mișcarea de la Prislop, cu toate componentele ei exagerate, de care sunt convins că nici dvs. nici domnul Ovidiu (și nici o parte din cei ce îl admiră pe Părintele Arsenie Boca) nu sunteți de acord.
Și nu numai că declară, dar din câte am putut eu citi (nu am putut parcurge cap-coadă tot studiul) autorii au ca un fel de laitmotiv tocmai fenomenul de înșelare (și populară, și mai subtilă) în contextul de azi.
În privința a nu încurca borcanele... este mai dificil, trebuie să ajungem la nepătimire. Dacă dumneavoastră reușiți, vă puteți folosi culegând ca o albină doar informațiile pozitive, iar ce este rău să lăsați deoparte.
Iată ce scriu ei, înainte de cuprins, arătând că și ei au aceeași intenție, de a nu urâ persoana, ci păcatele și învățăturile mincinoase:

În prealabil postat de 888adevarul8despre8arsenieboca8.wordpress.com

Cu mila lui Dumnezeu, am adunat aici o sinteză despre pictura de la Drăgănescu și autorul ei. Este o versiune nefinisată (beta) necesară pentru a afla adevărul în această problemă atât de controversată și frământată. Dacă ne va ajuta Domnul nostru Iisus Hristos, în timp, o să o corectăm.

Puteți să o descărcați de aici:

Grozaviile neasemanate de la Draganescu si viata Parintelui Arsenie Boca in lumina Sfintilor Parinti – v 09

Ne cerem iertare dacă s-au strecurat greșeli de orice fel sau dacă v-am supărat cu ceva în această sinteză din Sfânta Tradiție despre înșelare. Cazul Părintelui Arsenie Boca este unul aparte. El furnizează un fir roșu de urmărit pentru a ne învăța cum să ne ferim de căderi în viața duhovnicească, deoarece acestea sunt foarte subtile și pot mima Mântuirea.

Dorința noastră nu a fost numai de a ne lămuri despre realitatea de la Prislop (deși apare ca un refren întrebarea dacă Părintelui Arsenie Boca este sau nu model de sfințenie, totuși este o problemă secundară), ci cum să lucrăm pocăința… azi. Ne-am străduit să descoperim în contextul atât de sofisticat de acum cum să aplicăm gândirea Sfinților Părinți la problemele ce ne frământă: căderea de-a dreapta, misiunea în Biserică fără a pierde pocăința, ispitele ce apar între ucenițe și duhovnici, cum putem să personalizăm original frumusețea Bisericii fără a pierde legătura cu Ea, până unde pot imita demonii Ortodoxia și Ortopraxia, firul subțire dintre falsa și adevărata smerenie, infailibilitatea Sfântului Sinod, a mulțimilor, a mărturisitorilor și a omului, ce poate fi considerat autoritate reală (nu numai oficială) în aflarea adevărului și a voii lui Dumnezeu, cum să aflăm care este voia lui Dumnezeu concretă cu noi, cum putem pecetlui neșters mintea noastră cu Sfânta Cruce, ca să-I urmăm lui Hristos, rugăciunea fără amăgire, rolul împreunării trupești, al curăției, al fecioriei și al nașterii de prunci în Sfânta Cununie, abisurile nevăzute ale planificării familiale care ne poate include în teritoriul ei fără să o știm, până unde pot merge minunile drăcești, rolul real al suferinței și plăcerii în existență, simțirea și înțelepciunea, dobândirea harului prin vederea cumplitei noastre păcătoșenii.

În fine, de fapt acest studiu este o năzuință a aduna cuvinte adânci, reale, actuale și foarte necesare azi, într-o lume fără repere, care să ne învețe ce să facem la modul cel mai concret, personalizat la viața fiecăruia dintre noi, pentru a ne mântui.

Viața și învățăturile Părintelui Arsenie Boca sunt numai un pretext palpitant de a concretiza cele spuse mai jos, pentru a nu rămâne doar un studiu științific anost și pentru a vedea prin exemplu real și viu că aceste probleme nu sunt numai teoretice, ci afectează viața unui om, chiar cu nume mare, până la moarte, putând, dacă nu este atent, să-i pericliteze chiar și mântuirea.

Vă dorim să aflați Adevărul, să-i slujiți Lui, să vă dați viața pentru El, clipă de clipă.

În adevăr se află înțelepciunea, iar înțelepciunea este unirea cu Dumnezeu în care nu mai este nici un interval.

Marți, 12 ianuarie 2016

Sf. Mc. Tatiana; Sf. mucenic Petru Avesalonitul; Sf. Mc. Mertie; Sf. opt mucenici de la Niceea; Sf. Mc. Eutasia; Cuviosul Ilie, făcătorul de minuni; Sf. mucenic Teodor al Evhaitelor; Cuvioasa Teodosia cea din Alexandria; Sf. Sava al Serbiei.

Anul mântuirii 2016

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Este adevărat că odată mă prindeam în discuţii pentru a demonstra sfinţenia părintelui şi cădeam în tot felul de exagerări. Însă, omul se mai schimbă, dar părerea mea legată de sfinţenia părintelui rămâne valabilă. Cu precizarea că este o părere personală, o convingere trăită, dovedită. Nu doresc să impun nimănui această convigere şi cer iertare tuturor cărora am încercat să le impun această convingere. :)
Puteţi aduce argumente câte doriţi, sunteţi liber să scrieţi ce doriţi, deocamdată convingerile mele nu le puteţi schimba.

Mă bucur real de schimbarea dumneavoastră în bine.
Din câte am înțeles până acum, una din marile probleme ale celor de azi este că nu studiază în amănunțime un fenomen, ci părerile altora despre el.
Din acest motiv, fără a vrea să vă schimb părerea, nici nu aș avea de ce, mă simt dator, având în vedere că dvs. ați adus ca citate trimiterile Părintelui Arsenie Boca la Sfinții Părinți, să aduc și eu, de dragul adevărului (care nu privește doar într-o parte, ci echilibrat cercetând întregul fenomen, fie că place, fie că nu) ca citate, răstălmăcirile la Sfinții Părinți și ereziile scrise de Părintele Arsenie Boca în cărțile Cărarea Împărăției și Cuvinte Vii.
Pentru a nu avea de a face, în dorința noastră de a sluji lui Hristos Adevărul și Adevăratul nostru Dumnezeu, cu părerile altora, ci cu realitatea lucrurilor.
După cum am început această suită de postări, vă reamintesc că nu sunt nici pro, nici contra Părintelui Arsenie Boca, ci doar iubitor de Sfinții Părinți.

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

În ultima vreme am observat cu toții o nouă dezbinare în Sfânta Biserică Ortodoxă Română pe tema Părintelui Arsenie Boca: este sfânt sau înșelat?

Unii susțin că este un sfânt cum lumea nu a mai avut, aducând ca argumente:
- multele minuni ce se fac în numele lui;
- simțiri lăuntrice și
- opinia unor autorități oficiale:
http://www.petitieonline.com/pentru_...tul_ardealului

Alții susțin că este un vrăjitor care pregătește România pentru alipirea la ecumenism și primirea lui antihrist, aducând ca argumente:
- minunile sfinției sale au caracter demonic;
- a avut învățături eretice în scris și în pictură și
- cuvintele unor autorități duhovnicești care s-au dus la Domnul:
http://www.petitieonline.net/petitie...p40293146.html

Alții încearcă să îl respecte ca om, fără a-l judeca, dar analizează în lumina Sfinților Părinți viața și învățăturile sfinției sale, pentru a vedea dacă poate fi model de sfânt în Biserica Ortodoxă (adică dacă poate fi canonizat):
https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Am dori să vă aflăm opiniile în legătură cu acest subiect, după ce veți citi studiul de mai sus, pentru a discuta la concret, cu rugămintea să nu sporim dezbinarea prin certuri și jigniri, ci să analizăm mesajul sfinției sale pus în fața Sfintei Predanii, pentru a vedea dacă sunt contradictorii sau în armonie. Vă rugăm să faceți aceasta pentru a cunoaște și lucrurile ascunse despre viața și învățăturile sfinției sale - nu doar cele puse ca afiș la prima vedere superficială, special pentru a ne atrage pe toți, ca un fel de reclamă procanonizare ce a intrat în conștiința populară prin sugestiile mass-mediei.
Vă mulțumim,
Doamne ajută!

[Dr. Victor Ardeleanu]

Erezii din „Cărarea Împărăției”

Cărarea Împărăției 1

V. Învățătura origenistă. Anatema Sfântului Sinod al V-lea Ecumenic. 3

Cugetarea trupească. 12

Falsa antropologie, sexologie și genetică a Părintelui Arsenie Boca. 26

Calea scurtă a harului 59

Tatăl 70

VI. Învățătura pelaghiană. Anatema Sfântului Sinod al VI-lea Ecumenic. 75

Cuvinte vii 78

Basilica San Pietro. 82

IV. Învățătura monofizită. Anatema Sfântului Sinod al IV-lea Ecumenic. 93

Ignațiu de Loyola. 94

Despre reîncarnare. 97

Propovăduitor și inventator de apocrife. 120

Pentru a înțelege la modul concret, rătăcirea de la adevăr a Părintelui Arsenie Boca, vom selecționa din studiul Grozăviile neasemănate de la Drăgănescu și viața Părintelui Arsenie Boca în lumina Sfinților Părinți, o parte din ereziile sfinției sale, care se află în cărțile recunoscute ca având în ele mesajul original (nealterat de ucenici sau inamici) al sfinției sale.

Studiul îl puteți descărcat de aici, fiind însoțit și de imaginile lămuritoare:

https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

[Dr. Victor Ardeleanu]

I. Cărarea Împărăției

Chiar denumirea acestei cărți arată ignoranța Părintelui Arsenie Boca în privința tâlcuirii Sfintei Evanghelii:

Domnul nostru Iisus Hristos este:

„Ioan 14:6 Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”

Este singura Cale, altele nu sunt, iar cei ce se abat de la Cale, umblă nu pe două, ci pe multe cărări… toate strâmbe:

„Mat 3:3 El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”.”

Iată ce zice Sfântul Ierarh Teofilact al Bulgariei despre aceasta:

«„Cale” numește Evanghelia, iar „cărări”, poruncile Legii, ca unele ce erau roase și vechi. Deci, zice: „Gătiți-vă pentru petrecerea evanghelicească, iar poruncile Legii, drepte, adică duhovnicești le faceți, că Duhul drept este”.

Deci, atunci când îi vezi pe iudei că trupește înțeleg Legea, atunci să știi că n-au făcut „drepte cărările”, adică nu înțeleg Legea duhovnicește.» [1]

O astfel de înțelegere trupească a Ortodoxiei (deci cărare strâmbă), după cum vom vedea, a fost și „Cărarea Împărăției”. Părintele Arsenie Boca nu a zis Calea Împărăției, ci Cărarea Împărăției fiindcă nu cunoștea pe Sfinții Părinți și tâlcuirile lor, umblând încă rătăcit pe cărările părerilor proprii provenite din cugetarea trupească, agonisită din studiul superficial al științei, al religiilor superioare și al filozofiei hinduse propovăduite de Mircea Eliade. Astfel a pierdut chiar și sensul Vechiului Testament, și al fricii de Domnul ce se află în cărările legii, răstălmăcind-o printr-o falsă genetică în mod jalnic, uitând de poruncile cele mai elementare care ne învață să nu mutăm hotarele părinților:

Pil 22:28 Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinții tăi. Iov 24:2 Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot. Sir 1:5 Izvorul înțelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei sunt porunci veșnice.

Prin urmare, Dumnezeu, cunoscând toate și îngrijindu-se dinainte de folosul fiecăruia, ne-a descoperit să cunoaștem numai ceea ce este de folos și a trecut sub tăcere ceea ce n-am putut să purtăm. Pe acestea deci să le iubim și în acestea să rămânem, nemutând hotarele veșnice și nedepășind dumnezeiasca predanie.[2]

Din păcate nu numai titlul îi vădea necunoașterea Sfintei Predanii și a cugetării duhovnicești, ci tot conținutul acestei cărți grosolane, în stilul specific sfinției sale de „bici al lui Dumnezeu”, este o răstălmăcire trupească a Sfintei Evanghelii.

Să enumerăm o foarte mică parte din învățăturile mincinoase pe care le găsim în „Cărarea Împărăției”:

În prealabil postat de Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, ediția a 4-a, 2003

Înainte de a exista ca persoane pământești, existăm ca gând, ca intenție a lui Dumnezeu. Cine știe, dacă nu El are de adus în viața pământească, în fluviul timpului, atâtea fețe omenești, încât numărul lor să împlinească toate posibilitățile de configurație câte le oferă structura noastră genetică?

De faptul că suntem oare cumva anteriori față de forma noastră pământească, Dumnezeu ne spune, învățându-l pe Ieremia, când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ:

„Înainte de a te urzi în pântece… te-am sfințit și te-am rânduit prooroc printre popoare[3]” (Ieremia 1, 5)

Suntem prin urmare de obârșie spirituală, făpturi spirituale, trimise vremelnic într-o închisoare de carne și oase, și împlinind un destin, între ceilalți fii ai lui Dumnezeu și frați ai noștri.

DISPOZIȚII DE DREPT BISERICESC [care nu au nici o legătură cu genetica – n.n.] CONFIRMATE DE GENETICĂ

În spiritul teoriei cromozomice, putem înțelege și unele norme de drept bisericesc, ca de pildă oprirea căsătoriei între rudenii. Astfel, la rudenia de consângenitate, în linie directă, căsătoria e oprită la infinit; iar în linie colaterală se îngăduie abia la depărtarea gradului opt[4] […]

Numărul combinărilor ce se pot face cu cele 24 de perechi de cromozomi – așa cum a arătat Th. H. Morgan – se ridică la astronomica cifră de 282.429.536.481 de posibilități.[5]

Dumnezeu pe toți îi trimite înzestrați și în stare să fie drepți. Dar, trecând ei prin poarta nașterii pământești, iau în spate poveri părintești, care-i spetesc și-i încovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiți de osteneala vieții și de mediul înconjurător, greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu.[6] […]

Din nefericire asta e tragedia în care se cufundă mulțime de oameni, dar mai cu deosebire oamenii mărginași în știință și crescuți unilateral în cunoștințe. Nu e bine așa, ci precum urmărim o armonie între facultățile sufletești, tot așa trebuie să urmărim o armonie și între cunoștințele din cât mai multe domenii, precum și o sinteză a acestora cu viața. Multă știință apropie pe om de Dumnezeu, puțină știință îl îndepărtează și de știință și de Dumnezeu. […]

Drept aceea încerc o lămurire armonioasă a unei porunci a lui Dumnezeu, porunca a șaptea [„Să nu preacurvești” (Ieș. 20, 14) – n.n.] – o problemă de biologie – cu cele câteva cunoștințe ce mi s-au întâmplat la îndemână. Porunca aceasta e o măsură preventivă a lui Dumnezeu, prin care vom dovedi că urmărește stăvilirea degenerării, a stricăciunii și a toată jalea făpturii omenești. [7] […]

Tot rostul fiziologic al bărbatului ca de altfel în întreg regnul animal – nu e altul decât aventura, cu prima întâmplată în cale. Bărbatul e poligam din fire [!!! – n.n.] – așa ca evreii de odinioară și ca turcii de până mai dăunăzi. Înțeleptul Solomon avea o mie de femei, însă i-au plătit femeile bine – că l-au smintit la minte, încât s-a lepădat de Dumnezeu.[8] […]

In vremea aceasta, sortită dezvelirii darurilor dobândite prin Sf. Mir, se întâmplă că sufletul trebuie să treacă prin nevoințe fără de voie, neatârnătoare de el, care însă îi vin prin dumnezeiască orânduire, împlinind ceea ce mai lipsea din lămurirea la câtă s-a supus prin nevoințe de bună voie. În vremea aceasta, lucrează asupra nevoitorilor puterea cea mai presus de fire a Duhului Sfânt. Dar, să nu uităm: numai după ce ei, prin nevoințele cele de bună voie, au scos toate puterile sufletului din robia lucrării contra firii și le-au adus la lucrarea potrivită cu firea, spre care le erau date. Odată dobândită această convertire și armonie lăuntrică a puterilor, vine și lucrarea cea mai presus de fire și ajută creșterea și rodirea darurilor Duhului Sfânt, potrivit orânduirii lui Dumnezeu cu fiecare. [9]

[1] Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii De La Matei, Ed. Σοφία – Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2007, p. 162.

[2] Sfântul Cuvios Ioan Damaschin, Dogmatica. Ed. cit., p. 11.

[3] Preștiința lui Dumnezeu nu înseamnă preexistența sufletului preștiut.

[4] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 42003, p. 237.

[5] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 42003, pp. 231-232.

[6] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 42003, p. 281.

[7] Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 42003, pp. 210-211.

[8] Ierom. Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. cit., p. 243.

[9] Ierom. Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Ed. cit., pp. 201-202.
Dacă ne ajută bunul Dumnezeu... va urma

Candva, in cadrul unei conferinte studentesti, Parintele Teofil Paraianu isi exprima recunostinta fata de Parintele Arsenie. Zice asa, in public, in anul 2004:

In 1942 am vorbit la noi la manastire cu parintele Arsenie Boca si parintele mi-a spus sa zic "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"; si am zis.
Asta este ceea ce am invatat de la Parintele Arsenie si eu cred ca Parintele Arsenie este, intr-un fel, ctitor al vietii mele."

(extras din cartea "Bucuriile credintei")

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

După cum am început această suită de postări, vă reamintesc că nu sunt nici pro, nici contra Părintelui Arsenie Boca, ci doar iubitor de Sfinții Părinți.

Care mai este stadiul petiţiei online. Aţi mai strâns semnături? :)))