Preotul si altii din cler - profesie/har pentru toata viata?

[sophia]

Vorbeam pe un alt fir despre harul pe care il primeste preotul la hirotonire si se spunea acolo ca el ramane in acel om si daca este pacatos, sau caterisit sau cum se mai cheama pedepsele la cler.
Pe de alta parte am vazut cazuri de preoti si alte persoane din cler care raman in profesie pana la moarte.
De aceea imi pun niste intrebari:
1. Preotul, diaconul, episcop, patriarh, alte persoane din biserica - nu ies la pensie? Nu au concediu?
Nu se pot retrage pe caz de boala?
Ma refer la Ortodoxie, pentru ca la alte confesiuni am inteles ca este si altfel.

2. Profesia lsi functia a cler este pentru toata viata?
Omul de rand iese la pensie si gata, se ocupa de altele, cu unele exceptii bineininteles.
Cum este la cler? Sunt obligati sa ramana prin harul pe care il primesc, sau asa vor/simt ei?

Daca aleg sa renunte la profesie, mai raman cu harul totusi?

3. Isi aleg ei urmasi si ii pregatesc?

4. Dupa moarte au statut deosebit, devin sfinti cumva invaluiti in harul lor, sau se duc la fel cu ceilalti mireni la Judecata de Apoi?

Nu reusesc sa-mi imaginez chestia asta cu harul primit definitiv.
E ca si cum ei sunt facuti automat si pentru totdeauna alt fel de oameni, au o imunitate (precum politicienii).

5. La fel pentru duhovnici - pot sa renunte, sau sa li se retraga acest har/drept, sau il au pana la moarte.
Au voie sa-si aleaga fii/fiicele duhovnicesti, respectiv sa renunte la ei?

[cosmynel]

Harul ramane toata viata in persoana care il primeste doar prin pacate mari clericul poate fi caterisit de episcop
la judecata particulara si la cea finala clericii sunt judecati mai aspru decat mirenii . Dar si rasplata pentru un preot vrednic care si-a indeplinit misiunea .
Pana si slujba inmormantarii este speciala iar ,,raposatul'' este imbracat in vesminte
cam atat stiu eu despre acest subiect
sper sa fie bine

[GeorgeS]

Incerc sa-ti raspund pe cat pot eu.
1) Clerul bisericesc are si el drept la pensionare (varsta , boala, etc.), nu numai preotii sau diaconii ci si ierarhii. Acestia din urma, fiind in primul rand calugari, se retrag la manastire unde raman cu toate demnitatile de ierarh , dar fara a mai avea functie de conducere (sunt pomeniti impreuna cu ierarhul titular, cand slujesc au intaietate la slujba adica protie , li se adreseaza cu titulatura de Preasfintite sau Inaltpreasfintite etc.) Cand un ierarh se retrage , face o comunicare (paretisis) la Sfantul Sinod , aratand motivele retragerii , iar Sinodul aproba retragerea si manastirea unde se va retrage.
Pentru preotii de mir , acestia pot sa se pensioneze si sa locuiasca in continuare in parohia unde au slujit, sau in alta parte , dar pentru a sluji mai departe, ca un fel de ajutor pt. preotul titular, trebuie sa ceara aprobarea episcopului locului care ii acorda asa-numita imbisericire.
2) Ca pensionar poti sa faci si altceva, dar sa nu contravina disciplinei clericale, adica nu poti lucra in profesii ce nu sunt morale. Poti face agricultura, invatamant (mai ales preotii profesori de facultate).
La preotie nu se poate renunta niciodata. Pentru cazuri de abateri disciplinare , preotului i se poate interzice sa slujeasca, adica poate fi caterisit sau depus din treapta, dar harul niciodata nu i se poate lua. Nici el de la sine nu mai poate renunta la preotie (gata, de azi nu mai vreau sa fiu preot... nu se poate asa ceva). Preotia este ca si camasa lui Nessus din mitologia greaca , nu mai poti sa ti-o dai jos.
3) Uneori ne alegem cine ne va urma la slujire ,alteori nu. Eu mi-as dori ca macar unul dintre fii mei (am doi) sa duca pe mai departe traditia inceputa de mine si sa se pregateasca pentru preotie , dar nu ii oblig. Daca vor simti chemarea lui Dumnezeu spre acesta ma vor urma(si ma va bucura!), dar daca Dumnezeu nu ii va chema , mai bine sa fie ei buni crestini (de rand) decat preoti nevrednici , urmasi ai unui tata nechibzuit.
4) In nici un caz, ba dimpotriva, mai lesne se mantuieste un crestin obisnuit decat un preot. Credinciosul de rand va da raspuns doar de pacatele proprii, pe cand preotul va raspunde si de ale enoriasilor sai care i-au fost dati in grija si nu a avut grija de ei. Vai de mine ca nu i-am spovedit cum trebuie pe cei incredintati, ca i-am dezlegat pentru fapte pe care nici sfintii parinti nu dau dezlegare, ca i-am smintit si s-au departat prin sminteala mea de Dumnezeu! Pentru toate acestea, si in plus pentru pacatele mele voi da seama.
Hai sa va spun o mica pilda (citita in cartea "Talcuri noi la texte vechi" a vrednicului de pomenire mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului):
Doi crestini, care in viata erau convinsi ca precum este pe pamant asa va fi si in cer, au trecut la Domnul. Erau buni si evlaviosi ,asa ca Dumnezeu i-a randuit in rai. Acolo, ce sa vezi, o ceata mare de ingeri faceau mare pregatire:unii asterneau pe jos covoare de parada, altii isi pregateau instrumentele muzicale, altii imprastiau flori, ce mai, pregatire de sarbatoare in toata puterea cuvantului. Credeau ca pentru ei se pregateau acelea si au dat sa intre. Deodata un inger ii ia de mana si el zice: Nu pe acolo, ci pe poarta asta mai mica din dos. Unul din ei zice atunci:De ce nu ne lati sa intram pe aici? Nu pentru noi faceti aceste pregatiri? Ingerul le raspunde: Nu, acestea sunt pentru un oaspete de seama: pentru un cardinal. Celalalt crestin zice:Vezi, ti-am spus eu, cum este pe pamant, tot asa este si in cer. Nimic nu s-a schimbat, tot cu pompa era primit cardinalul pe pamant, tot asa este primit si in cer. Vazandu-i mahniti, ingerul le-a spus :Nu va intristati, dupa poarta este la fel pentru toti. Doar ca asa ca voi vin aici la noi cu miile ,ca deja ne-am obisnuit. Un cardinal insa nu a mai intrat in rai de nu stiu cate sute de ani si de aceea s-a organizat acesta sarbatoare.
(fara nici o aluzie fata de catolici , mitropolitul Antonie a auzit-o cand era in vizita la Roma).
5) Dreptul de a sluji se retrage in conditiile ce le-am spus mai sus. Evident si acela de a mai spovedi (duhovnicia).
Duhovnicul nu are voie sa alunge pe nimeni din scaunul de spovedanie. Nu el isi alege fii duhovnicesti ci ei il aleg sa se confeseze duhovnicului. De asemeni nu poate duhovnicul sa oblige pe nimeni sa i se confeseze daca nu vrea. Este ca la doctor: esti bolnav, tu te duci sa fii consultat la cabinet ,nu te trage doctorul de maneca.

[cristiboss56]

Cu toate ca am postat linkul si la alt topic , imi fac datoria de a-l posta si aici pentru a putea fi vizualizat de cei interesati . Doamne ajuta ! Deci : http://www.ziarullumina.ro/articole;...i-ortodox.html

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Vorbeam pe un alt fir despre harul pe care il primeste preotul la hirotonire si se spunea acolo ca el ramane in acel om si daca este pacatos, sau caterisit sau cum se mai cheama pedepsele la cler.
Pe de alta parte am vazut cazuri de preoti si alte persoane din cler care raman in profesie pana la moarte.
De aceea imi pun niste intrebari:
1. Preotul, diaconul, episcop, patriarh, alte persoane din biserica - nu ies la pensie? Nu au concediu?
Nu se pot retrage pe caz de boala?
Ma refer la Ortodoxie, pentru ca la alte confesiuni am inteles ca este si altfel.

2. Profesia lsi functia a cler este pentru toata viata?
Omul de rand iese la pensie si gata, se ocupa de altele, cu unele exceptii bineininteles.
Cum este la cler? Sunt obligati sa ramana prin harul pe care il primesc, sau asa vor/simt ei?

Daca aleg sa renunte la profesie, mai raman cu harul totusi?

3. Isi aleg ei urmasi si ii pregatesc?

4. Dupa moarte au statut deosebit, devin sfinti cumva invaluiti in harul lor, sau se duc la fel cu ceilalti mireni la Judecata de Apoi?

Nu reusesc sa-mi imaginez chestia asta cu harul primit definitiv.
E ca si cum ei sunt facuti automat si pentru totdeauna alt fel de oameni, au o imunitate (precum politicienii).

5. La fel pentru duhovnici - pot sa renunte, sau sa li se retraga acest har/drept, sau il au pana la moarte.
Au voie sa-si aleaga fii/fiicele duhovnicesti, respectiv sa renunte la ei?

1. Ba da, au dreptul la pensie, concediu (trebuie aprobat şi sunt anumite condiţii), se pot retrage.

2. Practicarea preoţiei nu are legătură cu harul. Aici există, din câte am înţeles, unele mici deosebiri faţă de catolicism. Noi credem că harul preoţiei este indelebil (nu poate fi şters). Taina Hirotoniei presupune, ca şi cea a Botezului şi Mirungerii (confirmării) imprimarea unui semn de neşters pe suflet: este "marca" sau "caracterul" cum e numit. Nimic şi nimeni nu poate şterge acest semn, de aceea acestea sunt Tainele care se conferă o singură dată. Fiind o facultate a sufletului, această marcă rămâne chiar şi după moarte, după cum se spune şi la slujba hirotoniei ("Tu eşti preot în veac"). Pentru motive deosebit de grave, preotul poate fi caterisit, adică redus la starea laicală şi nu mai poate practica în mod licit ministerul preoţiei (decât spre pierirea sufletului său). Chiar şi într-un asemenea caz, dacă apare o situaţie de urgenţă şi un om este în pericol iminent de moarte şi nici un alt preot nu este aproape, preotul redus la starea laicală are dreptul, datoria şi facultatea să facă ceea ce preotul trebuie să facă, după care revine la starea laicală.

3. În principiu, nu preotul îşi alege urmaşul, ci superiorul său. Cu aprobarea sa, un urmaş desemnat încă din timpul activităţii sale poate fi instruit să îi urmeze.

4. Toţi oamenii trec prin Judecata individuală şi prin Judecata de Apoi. Preoţii nu fac excepţie. Preoţia nu este în nici un caz "paşaport spre Rai". Eventual dimpotrivă, căci lor mult li s-a dat şi mult li se va cere. Nu numai că preoţii sunt singurii oameni care, într-un fel, răspund şi pentru păcatele altora, după cum a arătat pr GeorgeS, dar ei nu pot invoca scuza ignoranţei. Un smintit sau un om care pur şi simplu nu cunoaşte, poate să comită, de exemplu, sacrilegiu cu Sf Împărtăşanie: păcatul său va fi atenuat sau chiar înlăturat cu totul de ignoranţă: pentru ei S-a rugat Isus spunând că "nu ştiu ce fac" când îşi băteau joc de Sfântul Său Trup pe cruce. Dar, dacă un preot comite exact acelaşi lucru, păcatul său e mult mai grav, fiindcă a ştiut Cine se află în Sfintele Daruri. Fiind mai aproape de Dumnezeu prin natura stării sale, preotul, atunci când cade, cade mai de sus şi durerea e mai mare. Dante îşi imagina Infernul ca un loc în care nivelul cel mai de jos e ocupat de papii, episcopii şi preoţii care au căzut de la faţa lui Dumnezeu. La urma urmei, noi suntem siguri doar în cazul unui singur om că a fost damnat, iar acesta a fost preot. Unul dintre cei 12: cel pe care Marele Preot care este Isus l-a numit "Fiul Pierzării".

[gabriela8]

Harul ramane toata viata, nu cred ca se poate lua decat de Dumnezeu care L-a dat!

În prealabil postat de GeorgeS

Un cardinal insa nu a mai intrat in rai de nu stiu cate sute de ani si de aceea s-a organizat acesta sarbatoare.
(fara nici o aluzie fata de catolici , mitropolitul Antonie a auzit-o cand era in vizita la Roma).

cred ca asta cu cardinalul este o adaptare, tocmai ptr ca era in vizita la Roma.
am auzit de multe ori povestioara asta, insa de obicei e centrata pe intrarea unui bogat in Rai.