Seria "Limbajul bisericesc" - 1. Parinti,stapan, porunca, afurisenie

[iuliu46]

Sophia imi cer scuze, eu nu m-am referit la cei care nu stiu un lucru si intreaba de ce ? Eu m-am referit la cei care stiu exact ce fac.Nu este nici o greseala sa intrebi despre orice daca ai o nelamurire si sant foarte multi oameni competenti aici care pot raspunde, eu nu cred ca ma numar printre ei.Eu am reactionat atunci cand intrebarea s-a transformat in atac, pentru ca am vazut de foarte multe ori acelasi atac.Si nu e corect pentru ca noi nu santem cum cred unii a doua generatie dupa apostoli si nici Biblia nu a picat din cer la un moment dat .Biserica crestina are o traditie de 2000 de ani, Biblia a aparut in cadrul bisericii care avea si atunci parinti , care boteza si atunci copiii, etc.
Daca intelegi ca atunci cand apostolul ii numeste pe unii fii asta e un mod de exprimare batranesc si cald intelege ca si atunci cand ii spui unui preot parinte este acelasi lucru.E un mod de adresare respectuos si cald.Nu inseamna ca-l urcam in slavi cum cred unii.Preotul chiar ni se adreseaza de foarte multe ori in felul : " Iubiti frati si surori " .Ca unul sau altul se infoaie daca ii sarutam mana sau il numim parinte nu este treaba noastra.Treaba noastra e sa fim respectuosi si sa primim pe cel drept in nume de drept ca sa luam plata dreptului.

[iuliu46]

Uite aici un site protestant :

http://www.jesus-is-lord.com/1john57.htm

Exista un razboi intre protestanti, unii folosesc biblia KJV altii folosesc traducerea NIV, traducere din care anumite versete din Biblie au fost eliminate.Si iata cum apara cei care folosesc biblia KJV pozitia lor : "
The importance of Patristic evidence in the consideration of the antiquity of a given passage is significant."
Adica se folosesc de scrierile PARINTILOR Bisericii ca sa demonstreze ca un anumit verset face parte din Biblie.

[ucenic]

Eu nu vorbesc de lipsa de respect. Am si mentionat: "Cui merita cinstea, dati-i cinstea". Si nici de lipsa iubire fata de parintii trupesti. Cum de ati ajuns la asemenea concluzie?
Ce vreau sa spun este sa va uitati mai bine la invatatura lui Iisus, si in cuvant si in fapta. Ca Invatator, ca Mantuitor, ca Fiu de Dumnezeu a umblat smerit printre oameni, nu a cautat Slava Lui si a ramas tot timpul in ascultare de Tatal. Odata a fost abordat: "Bunule Invatator" - si cum a reactionat Cuvantul Intrupat, Unsul lui Dumnezeu??? A intins el oare mana ca sa-i fie sarutata? El, Dumnezeul tuturor inceputurilor? O, nu... ci plin de smerenie il corecteaza pe acela spunand: "Pentru ce ma numesti bun? Bun e Unul, Dumnezeu!"

Cine are urechi de auzit, sa auda.

[iuliu46]

În prealabil postat de ucenic

Eu nu vorbesc de lipsa de respect. Am si mentionat: "Cui merita cinstea, dati-i cinstea". Si nici de lipsa iubire fata de parintii trupesti. Cum de ati ajuns la asemenea concluzie?
Ce vreau sa spun este sa va uitati mai bine la invatatura lui Iisus, si in cuvant si in fapta. Ca Invatator, ca Mantuitor, ca Fiu de Dumnezeu a umblat smerit printre oameni, nu a cautat Slava Lui si a ramas tot timpul in ascultare de Tatal. Odata a fost abordat: "Bunule Invatator" - si cum a reactionat Cuvantul Intrupat, Unsul lui Dumnezeu??? A intins el oare mana ca sa-i fie sarutata? El, Dumnezeul tuturor inceputurilor? O, nu... ci plin de smerenie il corecteaza pe acela spunand: "Pentru ce ma numesti bun? Bun e Unul, Dumnezeu!"

Cine are urechi de auzit, sa auda.

Ucenic
E dreptul tau sa ai ce fel de opinii doresti despre ceea ce este scris.De asta ti-ai ales alta cale si iti doresc succes. Dar nu e normal sa arunci cuvinte de genul farisei, mai ales tu care promovezi iubirea.Asta e ceea ce vroiam sa-ti spun.Totusi "fariseii" astia au o traditie de 2000 de ani in spate si milioane de mucenici.
Despre restul poti discuta cu cei care stiu ceva mai mult decat mine si sant destui.Eu doar am vrut sa-ti atrag atentia sa nu deraiezi ...din prea multa dragoste.

[ucenic]

În prealabil postat de iuliu46

Dar nu e normal sa arunci cuvinte de genul farisei, mai ales tu care promovezi iubirea.Asta e ceea ce vroiam sa-ti spun... Eu doar am vrut sa-ti atrag atentia sa nu deraiezi ...din prea multa dragoste.

Cunosc slujitori ai Domnului in biserica ortodoxa, oameni cu frica de Dumnezeu, in viata carora nu esista fariseism, oameni curati, deschisi, sinceri, iubitori de oameni. Nu generalizez. Dar am vazut si... of, lucruri urate ce nu se cuvine a fi spuse. Si nu vreau sa zic ca prin alte culte crestine nu sunt tot felul de deviatii, or fi. Dar nu pot inchide ochii la ceea ce este vizibil in ochii tuturor, la comportamentele deviante, "fariseice" aduse la rang de ritual, gen sarutatul mainilor, plecaciunile (cum am vazut in postarile video despre "Pre stapanul si arhiereul nostru.").

A arata lucrurile urate si a descoperi "fariseismul" nu inseamna lipsa de dragoste. Catusi de putin. Pe astfel de "slujitori", de la care se pretinde ca au ajuns la cunostinta adevarului, Domnul Iisus Hristos ii numeste fatarnici si "morminte varuite".

Dumnezeu nu ne cere sa umblam gatiti si impopotonati, dati cu alifie de mirt ca sa radiem a spiritualitate ci ne cere ca sa veghem tot timpul ca sa fim gasiti imbracati in Hristos.

Gandesc ca se cade sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.

Si de la Acela care a spus plin de smerenie: "Pentru ce ma numesti Bun? Bun e Unul, Dumnezeu." sa primiti binecuvantari, har si mangaieri.

Fiti binecuvantati, fratiile voastre.

[Ciprian Hangan]

Am vazut ca sunteti preot, si poate ca sunteti preot casatorit. Am citit o parte importanta din cartea Sfantului Nectarie de la Egina ( chiar am fost acolo in 2006 ) in care este descrisa evolutia Bisericii, caderea in apostazie a unora din rasarit ( acea samanta de neghina care inca nu a fost plivita ) si mai ales schisma prin cadere in apostazie a apusului. Da !, dupa cate stiu eu Mantuitorul Isus Christos ( am scris asa pentru ca eu sunt monarhist si nu am fost de acord cu reforma liturgica prin adaugarea unui i la Isus si scoaterea lui C din Christos, reforma pe care a facut-o acest iudeu devenit din preot de tara la Valcea Patriarh, si ma refer la Justinian Marina, o reforma cu efecte liturgice in proscomidiar, acolo unde preotul liturghisitor scoate cu copia un cub pe care este scris Isus Christos pe prima jumatate si NIKA pe cea de a doua jumatate, aceasta in varianta monarhista a Romaniei Mari, insa Iisus Hristos in varianta comunista a profetului Karl Marx, preotii liturghisitori cred ca stiu ca ma refer la inlocuirea profetului Isus Christos cu profetul Karl Marx si in mod liturgic, urmat de triumful comunismului cum trambitau Ceausesti carora din a patra prescura li se taia cu copia o piramida, a doua dupa cea a Patriarhului, in care era pomenit ca stapan, de unde a luat nastere acel national-comunism ) i-a spus Sfantului Apostol Petru ca pe aceasta piatra va institui Biserica pe care nici portile Iadului nu o vor birui, insa Mantuitorul a dat de inteles ca Piatra din capul unghiului este El Insusi, aceasta inainte de rastignirea Sa, in Saptamana Patimilor inainte de a fi rapit din Gradina Ghetsimani ( am fost de doua ori pana acum in Gradina Ghetsimani in 2008 si anul trecut ), si sigur ca numai asa poate fi, ca adica Piatra pe care este cladita Biserica este chiar El, adica Piatra din Capul Unghiului. In cartea Sfantului Nectarie de la Eghina, sfantul spune ca sfantul Apostol Petru nu a instituit decat Biserica Antiohiei, si probabil cand a vazut ca Irod a taiat cu sabia un apostol a plecat intr-o localitate din Egipt, localitate care avea nume asemanator cu Babilonul. Sfantul mai spune ca acolo si-a petrecut tot timpul pana cand Nero, care daduse foc Romei fiind nemultumit de faptul ca la Roma Biserica a randuit doar pe Sfantul Pavel, care era din neamul lui Veniamin, ca si Saul de odinioara, pana cand Nero a incercat sa schimbe situatia dand vina pe crestini ca ei ar fi dat foc, insa pentru a schimba situatia juridica, si ca sa il aduca pe Sfantul Apostol Petru ca prin rastignirea lui Roma sa dobandeasca alt statul canonic in Oranduirea Statului si a Bisericii. Si Nero i-a taiat capul sfantului Pavel si l-a rastignit pe Sfantul Apostol Petru, care repet a instituit doar Biserica Antiohiei. Sfantul petru nu a fost prezent la Roma decat pentru rastignire, si nu a apucat sa hirotoniseasca episcopi, preoti, diaconi, sa boteze, etc, sa instituie o Biserica. Caci Biserica Romei era instituita de Sfantul Pavel, cel intocmai cu apostolii, lucrul acesta il stiu si sectarii. Dar vreau sa intreb, sa va intreb pe sfintia voastra, de ce Parintii din vechime, de pana in schisma, spuneau Imparatilor: Domnul Meu ?, raspund printr-o alta intrebare: pentru ca numai ei erau stapanii ? Doamne ajuta, ca lucrurile vor ajunge acolo unde trebuie, si pentru cei care fac virtutea, si pentru cei care fac pacatul.

[Ciprian Hangan]

Am vazut dupa poza Dumneavoastra ca sunteti preot, poate preot casatorit. Vreau sa mentionez doua lucruri, unul ca sfnatul Parinte Nectarie de la Eghina ( am fost acolo in 2006 ) avea dreptate cum ca Sfantul Apostol Petru nu a instituit decat Biserica Antiohiei, si asta inseamna ca a botezat, miruns, impartasit, apoi a casatorit, hirotonit in diaconi, preoti si episcopi si a instituit Biserica cum sa functioneze, inclusiv anaforaua, numai in Patriarhia Antiohiei. Nu stiu exact cand, Sfantul Apostol Petru a plecat din cauza persecutiilor evreilor din scaunul lui Moise ( Parintii mei Ioachim si Ana erau luminatorii legii si ai darului ), a plecat intr-o localitate din Egipt care se numea Babilon, si care amintea de varianta din Egipt a Babilonului. Insa din cauza ambitiilor de putere a lui Nero, care era nemultumit ca Biserica a randuit ca la Roma, acolo unde era tronul imperial, sa fie o Biserica instituita doar de Sfantul Pavel, cel intocmai cu apostolii, care era ca Regele Saul din semintia lui Veniamin, si din cauza ca acesta s-a hotarat sa dea foc Romei si sa dea vina pe crestini, si prin aducerea Sfantului Apostol Petru la Roma sa schimbe situatie nomocanonica, situatia a dus ca Sfantul Apostol Petru sa fie adus pentru rastignire la Roma din Babilonul Egiptului. Deci Sfantul Apostol Petru nu a avut timp sa instituie Biserica la Roma, si asta o stiu si toti sectarii crestini din lume. Una la mana. A doua este o problema de liturgica, problema profetica. Se stie ca iudeul Patriarh Justinian Marina a schimbat la un moment dat din Isus a spus Iisus, si apoi la cca doi ani neimpliniti a schimbat din Christos a spus Hristos. Si acest lucru se reflecta in cubul scos cu copia de Patriarh pe care el scria Iisus Hristos NIKA, in loc de Isus Christos NIKA cum a fost in perioada monarhica. La acest lucru fac o adaugare, s-ar putea ca acest Iisus Hristos sa fie o viziune a profetului Karl Marx, deci sa fie o viziune calvinista intoarsa pe dos conform profetului comunismului Karl Marx. Apropos, sunteti la curent cu ce profetea Parintele Arsenie Boca despre cum va evolua acesta erezie care duce si la citiri ciudate a Sfintei Scripturi, dar mai ales a Psaltirei, stiti dumneavostra necazurile.

[acvilla77]

În prealabil postat de sophia

M-am hotarat sa deschid o discutie in serie, legata de limbajul bisericesc, pentru ca sa-l intelegem, folosim corect si sa ne obisnuim cu el.

Am observat cateva lucruri legate de statut si ierarhie.
1. Exista o cantare care se numeste "Pre stapanul si arhiereul nostru".
De ce este stapanul nostru? Mie nu-mi place.
Exista cineva, in afara de Tatal care sa fie stapanul nostru in cadrul credintei?

2. Am vazut in multe citate din diverse lucrari termenul "porunca", "poruncesc".
Iisus insusi foloseste f.rar acest termen, chiar nu stiu daca-l foloseste la oameni. Stiu ca i-a poruncit smochinului sa faca fructe.
In rest "va spun voua" sau alte forme.
Cine are totusi voie sa prunceasca?
Mi se pare ca si unii duhovnici/calugari folosesc acesti termeni cand ni se adreseaza.
In general mi e pare un termen care denota lipsa de semerenie.

3. Parinti, Sfinti parinti, etc.
Avem asa: Tatal (Dumnezeu), Mama (Maica Domnului). Dar mai avem si alti parinti in credinta?
Cine ar fi acestia si de ce se cheama parinti?
Se mai spune (ina afara scripturilor) de "parintele" in sensul de preot. De ce?

4. Stiu ca in vremea Lui, oamenii se numeau intre ei frati, surori, fara a fi rude.
Pana si cu Maria si Iosif exista opinii diferita in ceea ce priveste gradul de rudenie, daca a fost logodna asa cum os tim astazi, sau casatorie, sau numai tutela (deci relatie tutore-fiica, tata adoptiv-fiica).
Iisus numeste pe un apostol : "iata fiul tau,...iata mama ta", desi Iacob si Maria nu erau inruditi.

5. Afurisenie - ce inseamna asta in scrierile bisericesti. Mirenii il folosesc in sens tare urat (dat "celui rau"). Ex. copil afurisit ce esti
http://dexonline.ro/search.php?cuv=afurisi
Exista acolo si sinonimul de a blestema. Pai blestem in biserica?

6. Caterisire - se ia si harul preotului, sau este numai o pedeapsa administrativa? Se poate si ierta/ridica?

Daca mai aveti termeni care s-ar incadra in aceasta categorie, mai spuneti.

raspunsul la toate intrebarile si nelamuririle dumneavoastra este,sa va straduiti a deveni ceea ce va descrie numele de user.

[Ciprian Hangan]

Parinte, eu am facut vreo doua comentarii la comentariul meu ( desi vroiam sa fac doar unul, insa pentru ca am crezut ca nu a fost postat l-am facut si pe al doilea ) si nici unul nu a ramas. Vroiam sa spun ca Sfantul Apostol Petru a fost adus cu sila de catre Imparatul Nero la Roma, imparat care arsese Roma expres pentru a-l aduce pe Apostolul Petru si a-l rastigni, ca sa schimbe raportul juridic si canonic stabilit de Dumnezeu atunci cand apostolii au tras la sorti care unde sa se duca sa propovaduiasca, pentru ca imparatului Nero nu ii placea faptul ca la Roma a fost trimis sa instituie Biserica doar Sfantul Pavel, care era din Veniamin, ca si Regele Saul. Imparatul Nero visa ca Roma sa fie cea mai mare metropola, si considera ca Apostolii au gresit atunci cand au tras la sorti ( pentru ca sfantului Apostol Petru ii cazuse Biserica Antiohiei pe care a si instituit-o, si singura, cu botez, mirungere, impartasanie, apoi hirotoniri, oficieri de taina cununiei, randuiala liturgica, adica anaforaua, etc., etc., etc., ce poate sa insemne instituirea unei Biserici in deplinatatea ei ).

[cristiboss56]

Prin actul smerit al metaniei, omul îşi recunoaşte starea de păcătoşenie în care se află. Având în vedere că Postul Mare este caracterizat de această stare de umilinţă, identificată şi în metanie, putem afirma că ea reprezintă una dintre caracteristicile importante ale Triodului, fiind indispensabilă acestui timp liturgic.
Având în vedere că metania a apărut ca un obicei curent în mediul monahal, admitem faptul că ea este strâns legată de condiţia de căinţă neîncetată, proprie monahilor. Dar ea nu este practicată doar de aceştia, nu este limitată la post şi priveghere, ci este o practică esenţială, atât în viaţa monahilor, cât şi în cea a credincioşilor evlavioşi. Aşadar, ea este un element fundamental în viaţa de rugăciune a unui creştin.
Sfântul Ioan Scărarul evidenţia faptul că aceia care nu au ajuns încă la rugăciunea adevărată a inimii, această plecare necontenită a genunchilor îi ajută foarte mult în urcuşul lor duhovnicesc. Întrucât este legată de această treaptă practică, metania exprimă participarea trupului la rugăciune, deoarece întotdeauna a fost legată de "rugăciunea lui Iisus" şi, prin urmare, sufletul şi trupul cad împreună înaintea lui Dumnezeu.
Mai întâi de toate, trebuie să menţionăm că există două moduri de executare a metaniei. Pe de o parte, "metania mică" sau închinăciunea, adică felul în care credinciosul îşi înclină profund trupul pentru a atinge pământul cu mâna dreaptă înainte de a face semnul crucii, iar pe de altă parte "metania mare", unde credinciosul îşi pleacă genunchii atingând pământul cu capul pentru a se ridica numaidecât. În fine, mică sau mare, metania este compusă întotdeauna din trei elemente: o mişcare descendentă, semnul crucii şi o mişcare ascendentă sau de ridicare.
O altă remarcă este semnificaţia extrem de bogată, atât cea teologică, cât şi cea duhovnicească. De pildă, Sfântul Vasile cel Mare amintea: "De fiecare dată când ne plecăm genunchii şi ne ridicăm, arătăm cu fapta că prin păcat am fost azvârliţi la pământ, dar iubirea de oameni a ziditorului nostru ne-a rechemat la cer". Altfel spus, prin plecarea trupului evidenţiem starea căzută a omului şi "pogorârea" lui la iad, iar prin ridicarea acestuia subliniem învierea creştinului împreună cu Hristos.
În plus, trebuie să amintim că metaniile nu se fac în tot timpul anului, având în vedere că ele sunt caracteristice postului .Prin urmare, nu se fac metanii nici în Biserică şi nici acasă în timpul praznicelor Mântuitorului, ale Maicii Domnului, în perioada dintre Naştere şi Arătarea Domnului, de la Paşte până la Duminica Tuturor Sfinţilor, în zilele de prăznuire ale sfinţilor cu cruce roşie şi, fireşte, în toate duminicile.
În concluzie, metania, termen provenit din grecescul "metanoia", reliefează starea de părere de rău a omului pentru păcatele sale, de întoarcere şi de înnoire a vieţii. Este o rugăciune a trupului care, împletită cu cea a inimii, aduce omul în complexitatea lui înaintea lui Dumnezeu. Caracteristică perioadelor de post, ea nu se practică în zilele de sărbătoare, de unde reiese că în perioada Triodului metaniile atestă importanţa fundamentală a participării trupului la rugăciunea liturgică.
Despre metanii putem citi si aici :http://www.parohiamacin4.org/metanii_ingenuncheri.htm