Importanta RUGACIUNII

[Elesya]

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)


Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

[DAMIAN]

Doamne Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, pacatosul!

Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune, si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat, si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar. La Tine, Prea Bunule Mantuitor, am toata speranta, si cred ca Tu, care din iubire de oameni ai primit sa fii vandut pentru noi, Te vei indura si de mine acum, ca sa ma mantuiesti de chinurile cele de veci, si sa ma invrednicesti Imparatiei Tale.

Nu Te departa de la mine Doamne, si ajuta-mi, ca in toate sa fac voia Ta, si sa nu Te mai rastignesc in toate zilele cu faptele mele cele pacatoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum faceau iudeii cei necredinciosi in timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacatoasa sa-Ti spal picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca sa ma invrednicesc a auzi si eu din Gura Ta cea dulce: Iertate sa-ti fie pacatele... Amin.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Elesya

Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fer. Augustin)

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sf. Ioan de Kronstadt)


Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea (...). (pr. Dumitru Stăniloae)

Prin rugaciune vedem implinindu-se minuni in propria noastra viata , iar una dintre acestea , si cea mai apasatoare , este ca putem pune capat multor pacate ce ne tiranizeaza viata , existenta noastra !

[DAMIAN]

Toti marii oameni ai Bibliei s-au rugat in diverse imprejurai dar, nici unul nu a rostit o rugaciune standard, spusa de altii. Fiecare s-a rugat cu cuvintele lui, cu simtirea lui catre Dumnezeu care poate totul. De ce se incearca ingradirea rugaciunii, a vorbirii cu Dumnezeu in niste tipare, acatiste sau carti de rugaciuni? A vorbi cu Dumnezeu trebuie sa se faca liber, dupa constiinta fiecrauia , dupa nevoile personale.
Am ingradit mult relatia cu Dumnezeu: prin icoane, prin sfinti, prin Fecioara Maria, prin rugaciuni standard, prin spovedanie si iertare. Am pus toate acestea intre noi si Dumnezeu, in loc sa comunicam "direct" asa cum au facut sfintii din vechime. Ei nu s-au pus inaintea icoanei, n-au rostit acatiste si n-au citi carti de rugaciuni. ai vorbit direct cu Dumnezeu. De aceea erau binecuvantati si sfintiti. de aceea aveau pace in inima lor.
Ar trebui sa-l lasam pe Dumnezeu sa intervina direct in viata noastra. EL nu are nevoie de "avocati". Orice astefl de avocat ne slabeste credinta adevarata.
Asa spune Sfanta Scriptrua. Iisus fiind Singurul Mijlocitor intre noi si Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Toti marii oameni ai Bibliei s-au rugat in diverse imprejurai dar, nici unul nu a rostit o rugaciune standard, spusa de altii. Fiecare s-a rugat cu cuvintele lui, cu simtirea lui catre Dumnezeu care poate totul. De ce se incearca ingradirea rugaciunii, a vorbirii cu Dumnezeu in niste tipare, acatiste sau carti de rugaciuni? A vorbi cu Dumnezeu trebuie sa se faca liber, dupa constiinta fiecrauia , dupa nevoile personale.
Am ingradit mult relatia cu Dumnezeu: prin icoane, prin sfinti, prin Fecioara Maria, prin rugaciuni standard, prin spovedanie si iertare. Am pus toate acestea intre noi si Dumnezeu, in loc sa comunicam "direct" asa cum au facut sfintii din vechime. Ei nu s-au pus inaintea icoanei, n-au rostit acatiste si n-au citi carti de rugaciuni. ai vorbit direct cu Dumnezeu. De aceea erau binecuvantati si sfintiti. de aceea aveau pace in inima lor.
Ar trebui sa-l lasam pe Dumnezeu sa intervina direct in viata noastra. EL nu are nevoie de "avocati". Orice astefl de avocat ne slabeste credinta adevarata.
Asa spune Sfanta Scriptrua. Iisus fiind Singurul Mijlocitor intre noi si Dumnezeu.

Eşti complet în afara Credinţei ORTODOXE , şi Dumnezeu îţi dă vicleşugul în vileag ! Îţi mulţumesc din suflet pentru postarea ta lămuritoare asupra adevăratei tale credinţe ! Sf. Maria şi Sfinţii noştri consideraţi nişte simpli avocaţi ? ? ? ? ? ? ? ? Să te ierte Dumnezeu, omule ! ! !

[DAMIAN]

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.

Dar când auzim noi de rugăciune, să nu credem că toată rugăciunea noastră este rugăciune. Dacă eu zic cu limba rugăciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu mă înşel pe mine când mă rog. Că Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu caută numai buzele şi limba, ci caută mintea şi inima.

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.

Dar când auzim noi de rugăciune, să nu credem că toată rugăciunea noastră este rugăciune. Dacă eu zic cu limba rugăciunea, sau cu gura, iar mintea este pe dealuri, eu mă înşel pe mine când mă rog. Că Dumnezeu, în vremea rugăciunii, nu caută numai buzele şi limba, ci caută mintea şi inima.

Sa punem neancetat mijlocitori pe Sfintii bine placuti Lui , si in primul rand pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria , izbavitoarea noastra din necazuri , nevoi si ispite !

[DAMIAN]

Rugăciunea care o facem noi cu gura şi cu buzele şi ea este bună într-o măsură, căci şi ea are temei în Sfânta Scriptură. Când auzi pe Apostolul Pavel că spune aşa: Aduceţi Domnului roada buzelor voastre, arată rugăciunea gurii pe care o zicem; sau când auzi în Sfânta Scriptură că zice: Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat, se referă la rugăciunea limbii şi a glasului. Când auzi pe proorocul că zice: Şi L-am înălţat pe El cu limba mea, iarăşi de rugăciunea gurii vorbeşte; sau: Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la tine să vină, tot de rugăciunea buzelor vorbeşte. Sau: Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea, iarăşi de rugăciunea gurii vorbeşte şi aici Sfânta Scriptură.

Dar să ştiţi că rugăciunea gurii, după învăţătura dumnezeiescului părinte Grigore de Nissa, marele filosof şi fratele marelui Vasile, este graniţa cea mai depărtată a rugăciunii, sau mai bine zis, ca să înţelegeţi mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rugăciunii. Ştii că atunci când te urci pe scară, pui piciorul pe cel dintâi cui. Dar, cât ai de suit!

[cristiboss56]

În prealabil postat de DAMIAN

Toti marii oameni ai Bibliei s-au rugat in diverse imprejurai dar, nici unul nu a rostit o rugaciune standard, spusa de altii. Fiecare s-a rugat cu cuvintele lui, cu simtirea lui catre Dumnezeu care poate totul. De ce se incearca ingradirea rugaciunii, a vorbirii cu Dumnezeu in niste tipare, acatiste sau carti de rugaciuni?

Sectarii gandesc astfel ! Sa ne ferim de aceste ciuperci otravitoare ! ! !

[DAMIAN]

Dar să ştiţi că rugăciunea gurii, după învăţătura dumnezeiescului părinte Grigore de Nissa, marele filosof şi fratele marelui Vasile, este graniţa cea mai depărtată a rugăciunii, sau mai bine zis, ca să înţelegeţi mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de jos din scara rugăciunii. Ştii că atunci când te urci pe scară, pui piciorul pe cel dintâi cui. Dar, cât ai de suit!

Or, scara rugăciunii în urcuşul ei nu are sfârşit. Rugăciunea, în creşterea ei, nu are margine, pentru că ea se uneşte cu Dumnezeu. Şi precum Dumnezeu, fiind nemărginit în sfinţenie prin înălţimea însuşirilor Sale, nu are sfârşit în bunătate şi în sfinţenie, aşa şi rugăciunea, în creşterea ei duhovnicească, se înalţă şi margine nu are!

Şi nu numai rugăciunea este nemărginită, ci şi toate virtuţile care se nasc din Dumnezeu sunt nemărginite; tocmai de aceea, că se nasc din Dumnezeul nemărginit. Ori credinţa, ori nădejdea, ori dragostea, ori mila, toate sunt nemărginite, pentru că ele se nasc dintr-un Dumnezeu care nu are margine în bunătate.

Aşadar, când ne rugăm cu gura, să ştiţi că facem bine, căci cu aceasta începe a se învăţa omul a se ruga. Cu gura începem să învăţăm întâi rugăciunile începătoare: "Împărate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasfânta Treime", "Tatăl nostru", "Crezul", "Psalmul 50"...;şi-i bine să le învăţăm pe de rost din cărţi de rugăciune, din Ceaslov şi Psaltire.