Psalmi

[davidj]

De vreo 3 saptamani citesc psalmi.Am carte in care scrie cate 1 maxim 2 pe zi si am ajuns la 27.Azi am cautat pe net si scrie ca trebuie sa fii foarte curat sufleteste ca sa citesti psalmii (iar eu nu prea sunt dupa greseala pe care am facut o la spovedanie).
Voiam sa va cer niste sfaturi, uneori poate nu i intelegeam deoarece imi fugea gandul, si i citeam in pat.
Voi ce credeti?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de davidj

Azi am cautat pe net si scrie ca trebuie sa fii foarte curat sufleteste ca sa citesti psalmii

Psalmii pot fi cititi in doua feluri: ca rugaciuni sau ca studiu biblic.
Cand sunt cititi ca rugaciuni (psalmii sunt, de fapt, rugaciuni), atunci desigur ca e bine si mai de folos sa fie cititi in stare de gratie. In general rugaciunea, pomana si toate celelalte lucruri bune de credinta e bine sa fie facute in stare de gratie. In toate, spovada e incepatura, ea reinnoada legatura vie cu Domnul.

Dar, daca sunt cititi in scop de studiu biblic, atunci putem citi psalmii si bolnavi de moarte fiind. Si in pijama. Si in pat. Sau pe buda.

Sa facem o analogie: intrebarea dv suna cam asa: "cum este mai bine sa merg la Ierusalim ? Pot sa merg la Ierusalim cu bilete la "Alibaba Tours" ? Raspunsul: depinde/ Ca pelerinaj vreti ? Sau vreti sa cercetati frumusetea locurilor sfinte ?

[davidj]

Da ca studiu in acelasi timp citesc cate un cap din Noul Testament si 3 din VT.La psalmi e greu de inteles .

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de davidj

La psalmi e greu de inteles .

Si eu rumeg mai greu poezia decat proza. Psalmii sunt poezie. Nu imi amintesc poezie mai frumoasa decat in Cartea Psalmilor. Poate, cu exceptia Cantarii Cantarilor...

Cand studiez Psalmii, cel mai de folos instrument il gasesc in comentariile Sfantului Augustin. Se gasesc si pe retea, dar nu stiu daca inclusiv in romana.

În prealabil postat de davidj

Da ca studiu in acelasi timp citesc cate un cap din Noul Testament si 3 din VT.La psalmi e greu de inteles .

E greu de inteles pentru ca inca nu suntem in duhul lui David.
Daruiti-va pentru inceput inima lui Hristos, in Biserica Lui, si va veni vremea cand veti gasi ca Psalmii ... i-ati scris chiar dvs.! Iar David vi i-a furat, hotomanul...:)
Dar mai e pana atunci. Rabdare!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Si eu rumeg mai greu poezia decat proza. Psalmii sunt poezie. Nu imi amintesc poezie mai frumoasa decat in Cartea Psalmilor. Poate, cu exceptia Cantarii Cantarilor...

Cand studiez Psalmii, cel mai de folos instrument il gasesc in comentariile Sfantului Augustin. Se gasesc si pe retea, dar nu stiu daca inclusiv in romana.

Orice proza buna e poezie, maestre!
Asta o afli chiar de la Augustin. Confesiunile, de exemplu, sunt un imens poem de dragoste...
Pai se poate, sa te invat tocmai eu abecedarul, iubite frate?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Si eu rumeg mai greu poezia...

Poezia nu se rumega. Se inhaleaza.
Se prinde cu plasa de fluturi, eventual. Dar sa o faceti cu infinita delicatete, cu nesfarsita grija.
La urma, se raspandeste, simplu, prin toti porii...:)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Poezia nu se rumega. Se inhaleaza.
Se prinde cu plasa de fluturi, eventual. Dar sa o faceti cu infinita delicatete, cu nesfarsita grija.
La urma, se raspandeste, simplu, prin toti porii...:)

Bine le mai zici de la un timp , Ioane , ca un poet nu alta :)

Draga frate, imaginea mea despre poet,
inclusiv treaba cu inhalatia si cu raspandirea poeziei, "arata" mai degraba asa:



Sus, peste luna-n flăcări, nori grei îşi grăbeau drumul
Aşa cum din incendii aleargă-n slavă fumul,
Şi codrii erau negri, şi-adânci în depărtări.
Mergeam tăcuţi prin iarba jilavelor cărări,
Prin bălăria deasă şi spinii-nalţi şi goi,
Când, pe sub brazii-asemeni cu cei din Lande, noi
Zărirăm umbra slabă a unor gheare mari
Lăsate-n hăituire de nişte lupi hoinari.
Ne-am reţinut suflarea ca linişte să fie
Şi paşii-ntrerupându-i. Nici codru, nici câmpie
Nu suspinau în aer; ci, sus, pe-un stâlp stingher
O jalnică sfârlează ţipa prelung spre cer;
Căci vântu-urcat deasupra lumeştilor hotare,
Mai atingea cu talpa vechi turnuri solitare,
Iar jos, în văi, stejarii, plecându-se pe stânci,
Păreau că dorm pe coate în liniştile-adânci.
Nici un fior, când capul plecându-şi-l ades
Hăitaşul cel mai vârstnic, pe urme-ncet purces,
A cercetat nisipul, culcându-se; curând,
El, care niciodată nu a dat greş vânând,
Ne-a spus părerea-n şoaptă că semnele din tină
Vesteau grozave gheare şi-ascunsa vizuină
A lupilor pereche şi-a celor doi pui mici.
Ne-am scos din cingătoare cuţitele aici,
Şi ascunzând puşti lucii cu sclipătul de moarte
Pas după pas pornirăm dând crengile deoparte.
Trei dintre noi se-opriră şi vrând ca ei să ştiu
Zăresc doi ochi deodată aprinşi ca focul viu,
Şi văd şi patru forme uşoare şi mlădii,
Ce dănţuiau sub lună, acolo, -n bălării,
Aşa cum zburdă veseli, în orice dimineaţă
Ogarii, când stăpânul li se iveşte-n faţă.
Erau la chip asemeni şi-n joc la fel erau;
Dar în tăcere puii de lupi se zbenguiau,
Ştiind că, treaz aproape, şi numai la doi paşi
Doarme-ntre ziduri omul, cumplitul lor vrăjmaş.
Stătea-n picioare tatăl şi, lângă un copac,
Lupoaica împietrită parea statuia-n veac
Ce-o adorau romaniiş crescând sub coapsa ei
Pe Romulus şi Remus, străvechii semizei.
Pe labe-ntinse lupul se-aşează şi, cârlige,
Crispatele lui gheare jos, în nisip, le-nfige.
Pierdut se socoteşte, -ncolţit cum nu gândise,
Retragerea-i tăiată, potecile închise;
Atunci a prins puternic, cu gura-nflăcărată
Pe cel mai ager câine de calda beregată,
Şi nu vrea să-i dea drumul din fălcile-i de-oţel
Deşi potop de gloanţe treceau ca-n ciur prin el,
Deşi c anişte cleşte, cuţite de văpaie
Se-ncrucişau, intrându-i adânc în măruntaie,
Decât în clipa-n care dulăul sugrumat,
De mult timp mort îi cade sub labe sfâşiat.
Abia atunci îl lasă şi ne priveşte lupul.
Până-n prăsele-nfipte cuţitele-n tot trupul,
Îl ţintuiau de iarba scăldată-n al său sânge;
Puşti l-împresoară-acolo şi-n cerc sinistru-l strânge.
El tot ne mai priveşte şi somnul vieţii-l fură,
Lingându-şi negrul sânge ce-i înflorea pe gură,
Şi, fără să încerce de loc a şti cum piere,
El ochii mari şi-nchide şi moare în tăcere.

[cristiboss56]

Confirmarea a venit . . . , multumesc Ioane si bun spor in ale scrisului , caci astea raman , si cine stie :)
Doamne ajuta !