Despre rabdare

Doamne ajuta, am 2 copilasi cu foarte multa energie si simt ca nu mai am rabdare adica chiar nu mai am, deloc , ceva sfaturi.. va rog...

[MihaiG]

Gândiţi-vă câţi dintre sfinţii şi marii învăţători ai Bisericii or fi fost şi ei copii din ăştia hyper-energici care i-au înnebunit pe părinţi.....

Sau, gândiţi-vă la Părintele nostru Ceresc, câtă răbdare trebuie să aibă ca să ne îngăduie pe toţi, cu energia noastră nesecată înspre a face rău...

Sau, gândiţi-vă (şi rugaţi-vă) Maicii Domnului, care ştie mai bine decât oricine ce înseamnă să fi mamă. Gândiţi-vă ce diferenţă este între dumneavoastră, care aveţi bucuria şi privilegiul de a creşte doi copii care sunt doar neastâmpăraţi, şi Ea, care L-a crescut pe Dumnezeu şi, mai târziu, a trebuit să-L îngroape după ce L-a văzut murind pe cruce.

Eu, datorită meseriei şi altor împrejurări obiective, am multe zile când nu-mi pot vedea băieţelul. Şi de câte ori trebuie să merg la culcare fără să-l fi văzut în ziua aceea, îi simt lipsa şi mă gândesc ce bine ar fi să fie acum aici, şi să fie neastâmpărat, să mi se suie în cap şi să arunce prin casă cu mingiile de fotbal sau să tropăie şi să trântească.... Când sunt cu el, nu-mi lasă 5 minute de linişte, iar când nu sunt cu el, după 3 minute de linişte îi simt lipsa.

Din ce am citit am aflat ca sfintii cand au fost copii nu prea se jucau si erau f cuminti, o mai fi si excepti.

Am ceva probleme si cu vecinii de jos, saracii cand vor sa doarma buff buff buff

[glykys]

Simply, vorbeste cu mamicile de pe forum - Lore86, care are trei si e insarcinata cu al patrulea, Ekaterina, care si ea are doi ingerasi care nu o lasa niciun minut linistita, AndruscaCIM... Iata deci, nu esti singura in situatia aceasta.

Eu l-am luat in brate ieri pe Maxim, copilul "Ekaterinei" (pana intr-un an), care e foarte prietenos, si atata liniste si pace am simtit cu el la piept.

Azi au fost mai agitati fata de obicei, si eu stau foarte greu la capitolul rabdare.
Ai mai sunt mai mari 7 si 5 ani.

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Eu l-am luat in brate ieri pe Maxim, copilul "Ekaterinei" (pana intr-un an), care e foarte prietenos, si atata liniste si pace am simtit cu el la piept.

Stai sa mai treaca vreo jumatate de an... :)

Acum depinde, sunt diverse temperamente, poate e mai usor de crescut un copil docil dar poate nu se va descurca in viata la fel de bine cum ar face-o unul mai energic.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Simply_me

Doamne ajuta, am 2 copilasi cu foarte multa energie si simt ca nu mai am rabdare adica chiar nu mai am, deloc , ceva sfaturi.. va rog...

Te inteleg perfect, si eu simt ca imi pierd rabdarea si de multe ori ma simt depasita de situatie. Am observat ca cu cat ma supar cu atat mai rau fac, ajung sa acumulez multa tensiune si o stare de iritare care imi fura pacea.

Dar din cate am observat, rugaciunea (pravila) ajuta mult. Daca nu ar fi acest canon de la Parintele duhovnic iti spun sincer ca nu as rezista, atat de greu mi se pare.

Eu am un program cu cei mici pe care (de cand sunt doi) nu mai reusesc sa-l respect ca inainte cand o aveam doar pe fetita. Nu e ceva batut in cuie, dar dimineata dupa ce le dau sa manance, ii scot afara in parc. Moment tare greu pentru mine dar absolut necesar pentru ei. Cand o aveam doar pe fetita era foarte usor, acum si drumul spre parc mi se pare greu, asta pentru ca picii mei sunt mici.

Dupa aproximativ 2 ore mergem acasa, mancam si ii culc (nu reusesc mereu sa ii culc pe amandoi in acelasi timp, dar de cele mai multe ori da). Dupa ce se trezesc mai ne jucam, mai facem cate ceva si apoi iar iesim afara cam 2 ore. Si cam asa trece ziua.

Daca ingerasii tai sunt asa mari (fata de ai mei) poti sa pleci cu ei mai departe de casa, sa stati mai mult afara sa isi consume energia. Eu imi doresc asa de mult sa creasca...

Dar in concluzie eu cred ca o mica rugaciune, cat reuseste sa zica o mamica cu toate pe cap, dar facuta zilnic iti va da putere sa mergi mai departe, sa iti incarci bateriile. Iar apoi, dupa ce ii culc seara am si un timp pentru mine, mai citesc, mai intru pe forum... Am mare nevoie de acest timp, ma deconecteaza de tot greul zilei.

În prealabil postat de Ekaterina

Te inteleg perfect, si eu simt ca imi pierd rabdarea si de multe ori ma simt depasita de situatie. Am observat ca cu cat ma supar cu atat mai rau fac, ajung sa acumulez multa tensiune si o stare de iritare care imi fura pacea.

Dar din cate am observat, rugaciunea (pravila) ajuta mult. Daca nu ar fi acest canon de la Parintele duhovnic iti spun sincer ca nu as rezista, atat de greu mi se pare.

Eu am un program cu cei mici pe care (de cand sunt doi) nu mai reusesc sa-l respect ca inainte cand o aveam doar pe fetita. Nu e ceva batut in cuie, dar dimineata dupa ce le dau sa manance, ii scot afara in parc. Moment tare greu pentru mine dar absolut necesar pentru ei. Cand o aveam doar pe fetita era foarte usor, acum si drumul spre parc mi se pare greu, asta pentru ca picii mei sunt mici.

Dupa aproximativ 2 ore mergem acasa, mancam si ii culc (nu reusesc mereu sa ii culc pe amandoi in acelasi timp, dar de cele mai multe ori da). Dupa ce se trezesc mai ne jucam, mai facem cate ceva si apoi iar iesim afara cam 2 ore. Si cam asa trece ziua.

Daca ingerasii tai sunt asa mari (fata de ai mei) poti sa pleci cu ei mai departe de casa, sa stati mai mult afara sa isi consume energia. Eu imi doresc asa de mult sa creasca...

Dar in concluzie eu cred ca o mica rugaciune, cat reuseste sa zica o mamica cu toate pe cap, dar facuta zilnic iti va da putere sa mergi mai departe, sa iti incarci bateriile. Iar apoi, dupa ce ii culc seara am si un timp pentru mine, mai citesc, mai intru pe forum... Am mare nevoie de acest timp, ma deconecteaza de tot greul zilei.

Multumesc mult pt cuvintele frumoase , sper sa-mi dea Dumnezeu rabdare muuuuulta rabdare, si pt asta e nevoie de rugaciune. noi cu ajutorul lui Dumnezeu dimineata facem rugaciunile de dimineata si seara paraclisul Maicii Domnului, unde suntem noi e ffff cald (sudul tarii) si mergem in parc abia dupa ora 5, ce varste au copii tai?

[Ekaterina]

În prealabil postat de Simply_me

Multumesc mult pt cuvintele frumoase , sper sa-mi dea Dumnezeu rabdare muuuuulta rabdare, si pt asta e nevoie de rugaciune. noi cu ajutorul lui Dumnezeu dimineata facem rugaciunile de dimineata si seara paraclisul Maicii Domnului, unde suntem noi e ffff cald (sudul tarii) si mergem in parc abia dupa ora 5, ce varste au copii tai?

Fetita mea are 2 ani si 3 luni iar baietelul 8 luni, dupa cum vezi eu sunt la inceput de drum. Ma gandeam ca daca vor mai creste, va fi mai usor, postarea ta m-a pus putin pe ganduri...

Adevarul este ca la bloc este tare greu pentru cei mici, ei au multa energie si nu au cum sa o consume. La curte e altceva, dar asta este, ne descurcam si asa, slava Domnului ca avem unde sa stam.

Noi dimineata iesim pe la 9 si la 11 suntem in casa, pe cat se poate incercam sa stam la umbra. Daca nu iesim dimineata, somnul de amiaza este compromis.

Personal cred ca rugaciunea poate sa rezolve orice, sa ajute in toate situatiile, dar cand esti mamica si ai mare nevoie de putere, rabdare, trezvie, fara rugaciune te prabusesti, cedezi fizic si psihic, eu asa am simtit.

Ce frumos ca va rugati impreuna, ce rugaciune speciala, Maica Domnului nu o sa va lasa, o sa va vina in ajutor atunci cand va e mai greu. Mi-a placut mult sfatul Parintelui Craciun Opre pe care il dadea fiilor duhovnicesti: Nu mai poti? Poate Maica Domnului. Nu mai ai rabdare, are Maica Domnului; indemnandu-i pe cei ce il aveau ca duhovnic sa alerge la Maicuta.

Un alt Sfant pe care il iubesc si care m-a ajutat, este Parintele Paisie Aghioritul. Parintele recomanda mereu sa vedem parte buna a lucrurilor, sa punem gandul bun. Asa ca ne ramane sa dam slava lui Dumnezeu ca micutii sunt sanatosi, au pofta de joaca, sunt veseli si nu stam cu ei prin spitale.

Sunt alaturi de tine, draga mamica