Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

De data asta aproape ai nimerit-o.
Vorbirea in limbi o mai practic doar foarte rar pentru ca sunt din ce in ce mai pacatos.

Cum putem căpăta smerita smerenie si care sunt roadele ei?
- Hai să vă spun, ca să mă întelegeti, ca să nu vorbim si noi, rationalizând-o. Smerita smerenie. Despre asta vorbim. Si, din momentul în care smerita smerenie se adânceste cât mai mult, trăiesti cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă si fără să se discute. Te ajuti pe tine si pe toti ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai esti un ins. Esti un univers, un microcosmos, în care se oglindeste un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiesti aceste lucruri.
Trei lucruri cere Dumnezeu de la noi, si ne cere cu ardoare: umilintă, umilintă, umilintă! Si lăsati-Mă pe Mine mai departe!" Fără însă să renuntăm la treburile care ne aduc pâinea cea de toate zilele. Dar peste tot în inima mea să fie prezent Hristos!
Iată, bunăoară, se pun probleme în lumea nevoitorilor, în lumea trăitorilor, probleme de mântuire, de existentă duhovnicească. Nu prea sunt pentru o mare nevointă. Sunt mai mult pentru o mare trezvie! 0 permanentă; o vibratie continuă. Această figură de stil nemaipomenită a pus îngerii în miscare si ei au apărut, în fel si fel, cu multă smerenie, slujind pe oamenii acestia smeriti. Da. Sunt mai mult pentru o stare de trezvie continuă.
Starea de mândrie e stare drăcească, absolut diavolească. Mică sau mare. Si nu trebuie să ne crutăm nici cea mai mică greseală. Nu trebuie să ne temem, dacă se greseste. Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, atâta vreme cât credinta este în picioare, cât sufletul nu abdică si capul se ridică din nou! Adică există putinta de iertare, dar, cum spun, să o ai ca un viteaz, ca un erou al lui Hristos si numai al lui Hristos, oriunde ai fi.
Starea de nevointă nu este rea si n-avem dreptul să desfiintăm lucrul acesta. Dar nu numai starea de nevointă. Sau nu trebuie apăsat numai pe nevointă, ci mai mult pe starea de vibratie, de prezentă si unire a inimii tale cu inima lui Dumnezeu, prin diferite rugăciuni. Dacă se poate, Doamne lisuse...".

(DESPRE SMERENIE - dialog cu Parintele Arsenie Papacioc)
http://www.sfaturiortodoxe.ro/prarsenie_smerenie.htm

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si Dragostea lui Dumnezeu Tatal si Impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi cu toti!

[danyel]

În prealabil postat de dobrin7m

Pe care nu il detine nimeni in zilele noastre. deci nu proferez hule la adresa Duhului Sfant.

Vorbirea in limbi exista si azi la ortodocsi, nu insa in aceeasi structura ca la penticostali si nu atat de des deoarece nu este necesar
Si parintele Cleopa a fost un vorbitor in limbi in sensul ortodox al cuvantului
Deasemenea darul prorociei este prezent si in ortodoxie cu toate ca unii penticostali m-au acuzat ca el nu exista
Suntem o Biserica Apostolica asa cum marturisim in crez, iar ca Biserica Apostolica detinem toate darurile apostolilor intr-o mai mare sau mai mica masura

[adiandrea6]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Asta sa iti raspunda penticostalii/harismaticii...ca ei stiu cel mai bine, insa eu iti pot spune doar ca cei care practica aceasta activitate ( si sunt obsedati de primirea "darului" exclusiv)...au fost infestati de miscarea aparuta in America, si care a fost permanent imbogatita cu tot felul de manifestari....

Dar tu esti harismatic, este?

Harismaticii nu sunt "obsedati" decat de un singur lucru: sa faca cat mai bine voia lui Dumnezeu. Nu vad ce este rau in asta. Iar cum in Biblie au gasit ca trebuie sa ceara daruri de la Dumnezeu, pai iata ca cer, asa ca fac ceea ce li se spune in Biblie. Bravo lor!
Cat despre mine, nu sunt deloc harismatica pentru ca nu am credinta atat de mare. Si nici nu caut un dar anume, desi mi-ar placea sa il am pe cel al vindecarii si pe cel al propovaduirii Evangheliei, sau cum este numit in Biblie: al proorocirii, si dintre toate darurile, Ap. Pavel zice sa il cerem in special pe acesta al proorociei (a vestirii Evangheliei). Insa nu prea m-am incumetat sa ma rog serios pentru aceste daruri, nu am suficienta credinta pentru asta, din pacate. Dar ii admir pe cei care o au.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de adiandrea6

Insa nu prea m-am incumetat sa ma rog serios pentru aceste daruri, nu am suficienta credinta pentru asta, din pacate.

Nu stiu daca masura de credinta ar fi o problema.
Daca ar fi nevoie de o credinta mare nimeni, probabil, nu ar primi nimic.
E nevoie de o credinta mica, mica, cat un graunte de mustar.
Cam atat de mica precum a tatalui de mai jos.
Marcu 9:

23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Unii colegi de forum [ortodocsi ] nu ar fi de acord cu tine. Daca citesti topicul in urma vei afla despre ortodocsi care vorbesc in limbi, mireni si clerici. Nu mai spun ca ideea cum ca darul s-ar fi sfarsit nu e in nici un caz biblica si nu o puteti demonstra, mai ales ca acum inca exista 6500 limbi care nici macar nu au o traducere a Bibliei, nici atat sa se numeasca suficient evanghelizate. Ideea dupa care te ghidezi este: "daca eu nu am nu exista, mai ales ca asa am fost invatata"....mda...

Tot eu am spus in postul 293 asa:
Pentru om acest fenomen este aproape imposibil. Adunam in noi atatea pacate ale celor dinaintea noastra , ale noastre, incat este aproape imposibil sa aiba cineva acest dar si cu siguranta ca daca undeva pe acest pamant exista un om cu asemenea dar nu apare in astfel de adunari, ci isi vede smerit de lucrarea sa.

deci vezi ca nu neg existenta unui astfel de om, in zilele noastre.

Tu niciodata nu ai sa stii ideea dupa care ma ghidez eu. Nu stii ce am si ce nu am , nu stii cum am fost si cum sunt invatata, si daca sunt invatata sau sunt o autodidacta.
ideea ``daca eu nu am nu exista`` este cea mai aberanta pe care am putut-o citi si pe care am sa incerc sa o uit chiar in clipa asta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Doriana

Si cine nu te lasa sa fii sincera cand dai mana si sa iubesti persoana respectiva? Nu fi falsa, iubeste sincer. Sau atunci cand ti s-a spus sa-i da mana iti venea mai bine sa-i dai un vant de sectar eretic ce e? Daca nu ai dragostea de a saluta pe cineva si a-l binecuvanta, ia de fa niste matanii de pocainta. Ajuta mai mult.

Nu rastalmacii cuvintele mele si nu incerca sa dai alt sens celor spuse de mine ca nu tine.Pentru tine mai explic odata ca poate ai sa intelegi.
Atunci cand la comanda celui de la tribuna m-am intors si eu ca toti ceilalti, am vazut o femeie cu o privire pierduta care in clipa cand a dat ochii cu mine i s-a intiparit brusc un zambet fals pe fata, simteam asta asa cum toti simtim cateodata falsitatea altora, mi-a intins mana, a spus pace sora, si tot la fel de brusc i-a disparut zambetul si s-a intors. Nu am simtit iubirea de care vorbiti si nici binecuvantarea ei si era si firesc de altfel pentru ca ma vedea pentru prima data. Deci salutul la comanda si la intamplare nu exprima iubire si nici sinceritate ci doar o mare ipocrizie.
Mataniile de pocainta isi au rostul sau , se fac atunci cand trebuie si cum trebuie, in camara ta, in camara sufletului tau , nestiut de nimeni decat doar de bunul Dumnezeu.
Din credinta nu facem nici bravada si nici nu dam in habotnicie

Acest mesaj al tau nu mi-a aratat nici iubire nici binecuvantare decat doar inversunare. Eu nu m-am adresat nimanui special cand am povestit modul de desfasurare a acestor adunari, iar daca unii s-au simtit lezati asa e in viata.

[dobrin7m]

Apropo Doriana
cand am vazut la acea adunare pe femeia de langa mine, saraca, cu un batic pe cap, trista si parca pierduta, nu mi-a venit sa ii fac un vant, mi-a venit sa o scutur sa o trezesc din nebunia aia, sa ii spun cat de rau imi pare de ea, cata mila imi e de ea, ca inteleg ca s-a refugiat acolo din prea multa suferinta si durere.
Din pacate prea multi oameni, capituleaza in acest mod, in fata suferintelor si necazurilor. Sufletul lor incercat cedeaza si se pierd.
Adeptii acestor secte exact acest lucru speculeaza, sufletul ranit. Am vazut acolo fosti copii ai strazii, batrane sarace, barbati cu pacate multe in trecut. Mai sunt si cativa putini, in aceste adunari care au anumite interese: Ex: am cunoscut o familie care a primit bani sa plateasca unde trebuie ca sa inchida niste dosare penale rezultate in urma unui accident de masina cu 3 raniti foarte grav.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 12
1. Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
2. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
3. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.
4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
12. Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
13. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
14. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
15. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16. Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18. Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
21. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
22. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
25. Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
31. Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:
Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Capitolul 14
1. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
5. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.
6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi - sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
7. Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
8. Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
9. Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
10. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
11. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine.
12. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
14. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
15. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16. Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
17. Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
18. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
21. În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul".
22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
23. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
24. Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi;
25. Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
26. Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.
28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
29. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.
30. Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi.
31. Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
32. Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
33. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.
36. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
37. Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
38. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.

In aceasta epistola Sf. Ap. Pavel prezinta destul de clar invatatura despre darurile duhovnicesti. Chiar asa le si numeste: “daruri duhovnicesti”. Intre acestea se afla si vorbirea in limbi, nu pe primul loc, dar se observa clar ca nu ierarhizarea acestor daruri este intentia Sfantului Apostol. Acelasi apostol spune in Epistola catre Galateni, in capitolul 5, asa:

-Continuare la postul anterior-

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 5
[...]
13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
26. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Vedeti care spune ca este roada Duhului? Duhul este cel care il face pe om din trupesc, duhovnicesc. A fi duhovnicesc inseamna a fi in comuniune cu Duhul lui Dumnezeu si din aceasta comuniune se naste roada ce reprezinta trairea corecta in Hristos. Omului duhovnicesc, cu scopul clar de a intarii si folosii Biserica, Domnul ii poate face daruri duhovnicesti, cum este si vorbirea in limbi. Conditia pentru a primi un dar duhovnicesc pare a fi, deci, starea de duhovnicie. In Biserica ortodoxa starea de duhovnicie se castiga prin lucrarea constanta, rabdatoare si anevoioasa, concretizata in smerenie si rugaciune. Conform invataturii Bisericii noastre mandria este starea care il departeaza pe om cel mai rapid si cel mai brutal de starea de om-duhovnicesc, impingandu-l spre starea de om-trupesc.
Deci, necesitatea de a castiga duhovnicia apriori primirii darurilor duhovnicesti face ca pentru un crestin ortodox atentia sa cada, aproape total, asupra acelor actiuni care conduc spre trasformarea interioara inspre duhovnicie. Drumul acesta, spre a deveni vas ales al lui Dumnezeu, in zilele noastre este unul din ce in ce mai anevoios de parcurs (datorita slabirii noastre, mai ales), asa incat se observa ca darurile duhovnicesti apar tot mai rar.

Eroarea in care se prezinta, de obicei, fratii nostri penticostali nu este legata de duhovnicia in sine (multi sunt oameni cu potential spiritual deosebit ), ci este legata de inversarea pozitiei celor doua “solicitari”. Astfel, nu se mai solicita cu importanta maxima obtinerea starii de comuniune in smerenie si rugaciune cu Hristos, Datatorul Darurilor, ci se conditioneaza intrarea in aceasta comuniune de un anumit dar, vorbirea in limbi, care devine un fel de semn distinctiv, strict necesar atat pentru a asigura siguranta ca omul, credinciosul, se afla in legatura cu El, cat si pentru a asigura o identitate unica pentru marturisirea de credinta a congregatiei. Imi permit sa spun ca este o eroare, iertati-ma, fiindca eu vad duhovnicia interioara ca fiind altarul si darurile duhovnicesti fiind jertfa de pe altar; jertfa nu poate trece inaintea altarului! De-a lungul timpului s-au cautat si s-au fixat o serie de invataturi ce au scopul de a intarii aceasta inversare de roluri, unele puse in practica cu succes de vreme ce multi oameni au considerat corect acest mod de prezentare a lui Hristos. In acelasi timp, in Biserica ortodoxa foarte multi, chiar daca nu au cerut daruri inainte de a se pregati temeinic pentru primirea lor, au renuntat la obligatia de a parasi omul trupesc si de a-l zidi pe cel duhovnicesc atunci cand au pornit spre Hristos Domnul. Acestia, sunt tot mai multi in Biserica azi, cauta sa-L faca pe El trupesc ca sa nu mai trebuiasca sa se schimbe ei. Asa ceva nu este posibil insa! Azi chiar daca se arata cu degetul catre acestia, din exterior, spunandu-se “iata ortodocsii!” (uneori si cu scopul de a justifica ratacirea), sunt sigur ca in Biserica nu acestia sunt reprezentantii, iar cei care totusi se folosesc de slabiciunea altora ca sa se sustina pe ei dau dovada de multa rautate!

In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale; nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale. Daca vreau (solicit) ca Domnul sa foloseasca Biserica printr-un dar duhovnicesc, eu stiu asa: 1) nu cred ca darul imi va fi facut mie, fiindca eu nu merit; 2) darul va fi dat atunci cand Domnul stie ca este folositor, nu atunci cand cineva il va cere din dorinta de a fi altfel decat fratele lui.

Mi se tot spune de multi frati neoprotestanti, pe care ii respect cu adevarat ca pe niste frati, ca au credinta in lucrarea preotiei mele si ca sunt siguri ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza in multi crestini ortodocsi. Eu nu cred ca sunt sinceri, fiindca daca Duhul lucreaza prin mine si astfel eu in dragostea Duhului ii spun “frate esti ratacit”, iar el nu asculta atunci fie este mincinos cand spune ca vede Duhul in mine, fie este fatarnic si vrasmas Bisericii. Ascultarea pe care o solicit atunci nu este spre mine ci spre Hristos Dumnezeu.

Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

Nu credinta este aceasta, ci smerenia in urma marturisirii tocmai a necredintei! Smerenia care inalta! In ortodoxie chiar acest relativ non-sens face diferenta intre invatatura buna si cea gresita; adica sa te simti pe tine mic, mic de tot, mai mic decat toti ceilalti frati si poate Domnul te va vedea atunci ca pe staulul vitelor si se va naste in tine! Noi cautam azi sa ne aratam ca palate mari si minunate, plini de fapte zgomotoase si minuni, dar cu usile zavorate. Iar pentru ca Hristos nu poate intra (nu vrea) in acestea, atunci ne cladim idoli pe care-i cinstim! Orice este in afara iubirii propovaduite noua de Hristos este idol!