Marturii

Am aflat despre Parintele Arsenie Boca acum cativa ani, destul de tarziu. Am fost atat de suparata ca nu am stiut ca a existat un astfel de om atata cat mai traia inca......
Nu stiam ca Prislopul este undeva pe langa Valea Jiului, ma gandeam ca e undeva in munti pe langa Valea Oltului, iar eu am trecut ani in sir pe acolo pe Valea Oltului si imi faceam mustrari de constiinta: cum de am trecut pe langa el de atatea ori si nu am stiut ca exista.... poate fiica mea....poate altfel era....poate...
Eram suparata tare.
Citind cartile despre dansul mi-am dat seama ca manastirea unde a vietuit si este inmormantat parintele este de fapt pe celalalt defileu, pe Valea Jiului. Oricum tot necajita eram.
Imi doream sa ajung si eu acolo, macar acum, chiar daca acum nu se mai putea indrepta, schimba nimic legat de fiica mea.
In acelasi timp, citind despre cum ii primea pe unii iar pe altii nu, ma gandeam oare pe mine ma va primi? socotindu-ma nevrednica si pacatoasa (comparandu-ma cu fagarasenii aceia carora le-a marcat viata si familiile pe mai multe generatii si care l-au urmat peste tot locul pe unde a fost fortat sa stea parintele, nu ieseam deloc bine... eram la capatul randului rau de tot...)
Stand in fotoliu, seara, citind si vorbind in gand: oare pe mine ma primeste? aproape milogindu-ma am auzit in .. nu stiu unde.. in cap? aievea? In casa? habar n-am unde am auzit: te primesc, tu, te primesc! O voce puternica, hotarata, exact asa cum era descrisa vocea Parintelui in carte. Imi zicea cu ingaduinta, parca ar fi zis: ce sa ma fac cu tine, hai si tu acuma! M-am speriat atat de rau incat am fugit in bucatarie. Am revenit in camera. Nu stiam ce sa cred. Ma uitam cam speriata prin camera.
Nu dupa multa vreme a venit la usa o femeie. Marturisesc ca nu imi plac tiganii aceia care vin la usa si cer bani si care nu vor altceva decat bani, daca le dai altceva le gasesti mai apoi aruncate pe langa bloc, lucru care ma supara tare rau. Femeia asta insa a zis: dati-mi ceva de mancare, am cinci-sase copii (nu mai stiu exact cat a zis) si figura ei arata altfel decat a celorlalti cersetori. Ca norocu’ ca aveam in frigider destule, tocmai primisem si eu de la altii pachet de Craciun. I-am facut si ei parte si i-am dat cu inima deschisa, gandindu-ma la copiii ei. Si mai aveam niste haine bune care nu-mi mai veneau si le pregatisem pentru cand se va ivi o ocazie sa le duc undeva...numai bune de copilasii ei. Am pomenit acest episod pentru ca si cu alta ocazie cand am mai mers la Parintele, s-a intamplat la fel. Inainte de a merge a venit cineva la usa sa ceara ceva, dar parca nu era un cersetor obisnuit. Asta am dedus-o ulterior, pe moment nu m-am gandit la acest aspect.
Am reusit sa ajung si eu la parastasul parintelui. Stand in curte si vazand multimea de oameni, ma uitam la ei, multi se cunosteau dupa port ca sunt munteni. Imi ziceam ca precis se gasesc printre ei destui care l-au cunoscut pe parintele... Mi-as fi dorit sa schimb doua vorbe cu unul din acestia, sa stiu care din ei l-a cunsocut...Era ca si cum l-as fi vazut si eu aievea pe parintele, prin transmitere, nu stiu cum, parca l-as fi atins putin si eu, sau as fi fost si eu atinsa de parintele... dar nu indrazneam sa zic catre nimeni nimic. Cum s-ar fi uita oamenii aceia la mine? Probabil ca m-ar fi socotit cam dusa daca le ziceam ce-mi trecea prin minte.
In sfarsit, s-a terminat parastasul si a venit vremea de plecare spre casa. Am intrat in biserica sa ne inchinam.
In biserica mare inghesuiala, mare invalmaseala, nu prea se cuvenea cum se ingramadeau oamenii acolo. Ii zic fetei care era vecina mea de scaun in autocar: “hai sa nu ne inghesuim, lasa-i sa iasa si cand o fi mai liber megrem si noi. Macar in biserica sa mergem ca oamenii.” In spatele meu o femeie micuta, cu fata luminoasa, cu bucurie in privire, imbracata in straie de munteana imi zice: “bine ziceti doamna. Stiti eu l-am cunoscut pe parintele, eu sunt din Fagaras, cum iti zicea asa gaseai acasa, a fost prooroc parintele...”. Eu am ramas muta. A mai zis femeia ceva dar nu am auzit din cauza invalmaselii si-a uimirii mele. Dar continuam sa fiu muta de uimire. Am ajuns sa ne inchinam, acolo am pierdut-o pe femeie, totul s-a petrecut foarte repede, nu am apucat sa zic nimic si nici nu eram in stare sa zic ceva. Ce sa mai zic? Parintele imi auzise gandul si mi-a dat in dar ceea ce-mi dorisem desi sunt atat de nevrednica! Ce daruri mari trebuie sa primeasca cei vrednici, daca eu, asta nevrednica si pacatoasa mai mult decat toti, am primit in dar ce mi-am dorit!
Mergem apoi spre iesirea din curtea manastirii si aud un glas pe care-l recunosc: era femeia din Fagaras, care ma vede si ea si-mi spune: ne grabim ca avem de mers pe jos pana la tren (adica la Calan) si din Fagaras iar avem de mers pe jos pana acasa (in munte). Va dati seama cat l-au pretuit pe Parintele? Care din noi ar merge pe jos o jumate de zi pana la tren? Noi nu mai stim sa umblam de parca nu am mai avea picioare, ci roti! De acasa si pana la Mall trebuie sa mergem cu masina, chiar daca sunt si autobuze, pe jos nici nu se pune problema! Vai de capul nostru!
Multumesc Parintelui Arsenie pentru ingaduinta si dar!

[FLORINA]

Foarte frumos scrieţi!Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă fie sprijin mereu !
Şi eu sunt conştientă că puteam sa trec prin multe lucruri urâte,dar am fost mereu protejată,chiar dacă pe moment nu realizam!Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!Măicuţă roagă-te pentru noi păcătoşii împreuna cu toţi Sfinţii si mijlociţi pentru noi!AMIN!

În prealabil postat de FLORINA

Foarte frumos scrieţi!Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă fie sprijin mereu !
Şi eu sunt conştientă că puteam sa trec prin multe lucruri urâte,dar am fost mereu protejată,chiar dacă pe moment nu realizam!Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!Măicuţă roagă-te pentru noi păcătoşii împreuna cu toţi Sfinţii si mijlociţi pentru noi!AMIN!

Multumesc draga mea. Scriu toate astea pentru ca asa simt, simt ca trebuie spuse, chiar cu riscul de a plictisi pe cineva. Sper insa sa nu se intample asa, ci sa ajute si altora. Sa aibe curajul sa se apropie atunci cand sunt la nevoie, pentru ca atunci cautam mai tare ajutorul de sus, dar sa nu uite ca trebuie sa se apropie si la bucurie, pentru multumire.
Craciun fericit si Maicuta sa te aibe in paza.

Am avut un necaz in familie si a trebuit sa umblu pe multe drumuri, parca taote erau incurcate iar in fiecre loc trebbuia sa merg cel putin de doua ori. Totul mergea anevoie. Era vorba de desfasurarea unei succesiuni, nu pentru avere, ci-in ceea ce ma privea in mod deosebit-locul de veci unde este inmormantata fiica mea. O multime de nepoti si surori pe care trebuia sa-i duc la notar. Cel mai dificil era cu un nepot care nu este in tara, trebuia mers la conmsulat/ambasada, hartii, formulare, etc, el ocupat si putin mai dezinteresat,etc. Inca nu e incheiata succesiunea dar e pe final. Nepotul meu tergiversa lucrurile, nu neaparat cu intentie, ci, asa cum am spus, mai dezinteresat. Am rugat-o pe Maicuta Sfanta si pe SfantulNicolae, "sa-l impinga un pic de la spate", exact asa m-am exprimat pentru ca nu stiam cum sa zic mai potrivit si am cvitit Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului. A treia zi nepotul meu mergea la consulat! Acum astept scrisoarea lui, care-desi nu sunt acasa-stiu ca va sosi cu bine.
Nu stiam daca se cuvine sa cer acest ajutor Maicutei, ma gandeam ca nepotul meu nefiind ortodox..in cultul lor nu cinstesc pe Maica Domnului......ganduri.
Tot acum nu reuseam sa duc bunurile ramase intr-un loc unde ar fi fost binevenite, ma amanau cu transportul de trei saptamani, si eu trebuia sa rezolv problema, nu sa o aman. Tot pe Maica am rugat-O. Si s-a facut tot.
Marturisesc ca multa vreme nu am indraznit sa cer ajutorul Maicutei, socotind ca
o nevrednica asemenea mie nu are ce cauta nici cu gandul in preajma Maicii Domnului. Incet, incet am luat indrazneala si am rugat-O. Totdeuna m-a ajutat Maica Sfanta. Cum as putea sa-i multumesc? Nu asa cum stim noi oamenii sa ne multumim intre noi pentru ajutor. Cred ca doar indreptandu-mi viata, faptele, gandul, tot catre cele bune si placute Tatalui Ceresc. Numai de as fi in stare.... pentru ca atat de repede o iau pe drumul cel prost... chiar si cu o vorba, cu ganduri necuvenite...
Multumesc Maicuta si te rog nu ma lepada de sub Sfantul Tau Acoperamant caci fara ajutorul Tau pier!

[glykys]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Multumesc draga mea. Scriu toate astea pentru ca asa simt, simt ca trebuie spuse, chiar cu riscul de a plictisi pe cineva. Sper insa sa nu se intample asa, ci sa ajute si altora. Sa aibe curajul sa se apropie atunci cand sunt la nevoie, pentru ca atunci cautam mai tare ajutorul de sus, dar sa nu uite ca trebuie sa se apropie si la bucurie, pentru multumire.
Craciun fericit si Maicuta sa te aibe in paza.

Foarte bine faceti! O sa scriu si eu pe acest topic, daca imi dati voie, despre nenumaratele ocazii in care eu si bunica mea am primit ajutor de la sfinti.

În prealabil postat de glykys

Foarte bine faceti! O sa scriu si eu pe acest topic, daca imi dati voie, despre nenumaratele ocazii in care eu si bunica mea am primit ajutor de la sfinti.

Cum sa nu, cu toata bucuria! Asta a fost popunerea mea de la bun inceput: maturisind despre ceea ce noua ni s-a intamplat, sa facem cunoscut oamenilor marele ajutor pe care il primim mereu de la Tatal Ceresc prin Sfintii Sai, spre slava Sa, nu pentru vrednicia noastra ci din bunatatea si indurarea Sa fata de noi. Si astfel toti sa indrazneasca si sa se apropie din toata inima si cu sufletul deschis, si nu doar atunci cand vad ca nu mai razbesc. Si sa multumim macar in acest fel pentru binefacerile primite in dar.
Maica-mea avea o vorba pe care o spunea mereu: Doamne-Ti multam! si care, chiar daca era exprimata printr-un regionalism mai greu de inteles, mie mi-a ramas in minte cu duiosie, parea a cuprinde tot ceea ce putea spune un om simplu dar cu credinta.
Sa zicem si noi: Doamne-Ti multam pentru toate!

Postez aici trei mail-uri pe care le-am trimis unei prietene, cat inca eram la Techirghiol, in acest an in 7 iulie, exact in ordinea in care le-am trimis.
Fac acest lucru inspre multumire Parintelui Arsenie Papacioc, putina mea multumire pe care pot sa o aduc Parintelui, nici nu stiu sa ma exprim.... si spre incredintarea tuturor celor care vor cauta ajutorul sau. De acolo din ceruri Parintele va fi alaturi de noi, asa pacatosi si nevrednici cum suntem, nu ne lasa.
Nu am vorbit cu parintele, de cate ori am fost am luat binecuvantare. In primul rand nu sunt vrednica sa fi vorbit cu dansul, atat de pacatoasa sunt, ce puteam sa-i spun: uite Parinte cat sunt de pacatoasa si nu ma indrept? Dar stiu precis ca parintele m-a "citit", a vazut dansul cat de ... "vai de capul meu" sunt! Mi-era jena sa cer mai mult de atat, era plapand si fragil... Si noi, ditamai oameni in putere nu suntem in stare de nimic, Mergeam sa luam tot de la dansul...
Nu o sa uit niciodata privirea Parintelui, vie, patrunzatoare, vioaie, tanara, puternica si adanca. Atat de vie!

"Mai mult decat gandeam

Azi am ajuns la Parintele Arsenie de TREI ori !!!!!!!!!
Am mers de dimineata, cam suparata, din mai multe motive. dar am mers pentru nepotelul surorii mele care e la spital la Cluj si inca nu stim ce are...
Cand am intrat in curte, era lume la usa cerdacului, m-am dus si eu..direct acolo. Peste trei minute am vazut ca aseaza scaunul parintelui la usa. A stat parintele si ne-a binecuvantat, am dat pomelnicul (esti si tu acolo) si o trecusem si pe o alta prietena din Cluj, F....a, cu care am vorbit de dimineata.
Am plecat de la manastire, habauca, fara sa mai intru in biserica, bucuroasa ca l-am gasit pe parinte. Pe drum o sun pe F...., sa ma "laud". Ii spun ca parintele e bolnavior, fragil ca un bibelou. ea care se ocupa cu produse din aloe (F......r) imi zice, :"du-te si intreaba daca nu i-ar prinde bine parintelui niste tratament cu gel de aloe, si mergi la Constanta si iei pe numele meu", ea cumpara cu 30% mai mic pretul, eu nu pot ca nu am destula activitate acolo la F...r). ea stie toate astea de la F....r, e veche acolo si se pricepe la toate produsele.
M-am tot codit ca ce o sa zica maicutele sau parintele ca ma trezesc eu sa-i dau tratament, ca sunt convinsa ca are medici buni pe langa dansul (am obiceiul de a ma baga ca musca, zicand ca fac bine, si mai mereu ies flocaita...tocmai dintr-un asemenea motiv eram suparata dimineata, iti spun eu altadata), dar pana la urma m-am intors la manastire (zic:de mi-o iau in freza iar, mi-o iau si gata, eu incerc).
N-am indraznit sa merg direct la maicuta care sta cu parintele si merg la cea care vindea prajituri. Ii spun, si-mi zice :dar mergeti acolo si vorbiti cu maica. Zic: dar e parintele la usa, nu deranjez?. Mergeti, mergeti.
Merg, cam pas-pas, parintele o cheama pe maica, o intreb pe maica, ii zic dintr-o suflare tot, parintele se uita la noi, nici nu stiam cu cine sa vorbesc. Ma gandeam ca daca vorbesc cu parintele, poate nu ne aude bine, poate il obosesc. Maica imi zice ca da, a mai luat parintele gel de aloe si ca !!! tocmai ce i s-a terminat!!!! :) ..... eu ii zic ca atunci merg la Constanta ........... Si iar ne-a binecuvantat parintele.
Zbor catre nepoata-mea, pe drum o sun: du-ma amu ni la Constanta. Aia: ce s-a intamplat?
Ii spun, asteptam sa termine si nepotul meu tratamentul, il luam si pe el si rezolvat rezolvare la Constanta.
Am venit si le-am dus, parintele iar era in usa. Era o alta maicuta, i-am spus povestea, si iar ne-a binecuvantat parintele.
Va dau si voua, ca am de unde ! "
***
" am uitat
am uitat sa-ti spun. Maicuta de dupamasa mi-a zis ca tocmai ce terminase parintele gelul pe care l-a avut. Deci F..... m-a trimis la timp.
Cu toata varsta, cu toata delicatetea fizica, are parintele o privire! Vie, vioaie, patrunzatoare, plina.
Sa ni-l tina Dumnezeu cat mai mult printre noi! "

*****
"!!!!
Mare putere au rugaciunile si binecuvantarea Parintelui Arsenie! Dumnezeu sa-i dea puteri sa mai stea cu noi!
Ma durea ficatul de mai multa vreme, intestinele de cateva zile, ... altele.. azi nu ma mai doare nimic! Am fost si sunt foarte fericita ................., ca de cerut... atata de mult asteptam."

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze in mijlocul Raiului!

Cu catava vreme in urma, nu multa, dupa ce ma intorsesem de la Techirghiol a trebuit sa rezolv o problema urata. De alea de care as fugi.
Dupa decesul surorii mele celei mari, apartamentul acesteia a ramas “incurcat” intr-un proces.. Poveste lunga si urata. Ea nu a avut copii, deci mostenitori directi. A picat pe mine magareata, sa ma ocup de treburile astea..... Mi-era groaza sa ma intalnesc cu acei oameni, pe care de altfel ii cautasem si ii asigurasem sa astepte sa duc bunurile din casa si sa inchei succesiunea (pe care trebuia sa o fac intrucat fiica mea este inmormantata in acelasi loc de veci, trebuie transcris ca sa pot plati mai departe taxele, etc, etc), ca apoi ne vom intalni si vom “lichida” conflictul, “fara razboi” asa cum i-am zis doamnei.
N-au avut rabdare.
M-a sunat sotul doamnei, m-a amenintat, certat si injurat....ca sparge usa, ca toate alea.....desi nu au dreptul restabilit de instanta, intrucat procesul este pe rol si instanta a dat termen de asteptare pentru implicarea sau neimplicarea mostenitorilor in actiune.
In sfarsit, intreb pe avocata surorii mele cum sa fac, nu cred ca m-a sfatuit cu fidelitate fata de cauza clientei ei, dar nu conteaza, pana la urma reusesc sa fac ce am de facut, ii chem, cu proces verbal, cu martori sa le dau cheile. In fata blocului domnul cu amenintarile, incepe din nou, avea chef de cearta, il zic cateva cuvinte, ca n-am venit sa dezbat actiunea in strada, am venit pentru altceva, si daca sunt de acord cu ce am scris in procesul verbal urcam sus, se potoleste. In apartament la fel, tot incercau sa ma “agate” in discutii si ei si mai ales una din martorele lor (care mai bine ar fi tacut ca in acest fel a reusit sa-l faca pe domnul respectiv sa recunoasca public ca m-a amenintat si certat si injurat!!!!). Totul a durat 15-20 minute, si am plecat linistita de acolo.
A doua zi, imi zice nepotul meu: apoi n-au facut scandal, de ce-ti era asa de teama? Sigur, n-au facut scandal, ca doar i-a imblanzit Sfantul Mina si Sfanta Xenia, pe care ii rugasem sa ma miluiasca cu rugaciunile lor si sa fie cu mine! Ca pe cat era de pornit domnul acela, eu nu l-as fi putut potoli singura oricata dreptate as fi avut!

Dar daca le spun asa ceva, ei rad de mine. Ca rad de mine nu-i bai, dar ma deranjeaza ca in acest fel rad de Sfintii lui Dumnezeu si de Dumnezeu.
De cateva zile imi tot spun ca trebuie sa marturisesc ajutorul primit, tot amanam...

Multumesc Sfintului Mina si Sfintei Xenia pentru minunatul lor ajutor! Slava lui Dumnezeu pentru toate, caci de acolo vine ajutorul, adus de ostasii acestia vrednici!

De curand am aflat de Sfanta Xenia, tocmai ce cumparasem cartea si am inceput sa citesc. Tocmai atunci nepotelul surorii mele, de 2 ani si 4 luni, era purtat prin spitale fara ca cineva sa stie ce are copilul, de la pediatrie la neurologie, de la neurologie la contagioase. Am rugat-o pe Sfanta Xenia sa aibe mila de micut si sa-i lumineze pe doctori sa afle ce are copilasul. A treia sau a patra zi dupa ce am inceput sa-i citesc Acatistul, au depistat ca are encefalopatie...

A iesit din spital dupa mai bine de patru saptamani, inca nerefacut, continuam sa o rog pe Sfanta Xenia si pe Sfantul Mina (Sfantului Mina i-am zis ca-l rog sa faca din micutul acesta plapand un barbat asa voinic ca el...) copilasul era mereu plangacios, mereu fara putere, slabise tare mult.

Mama lui nu l-a dorit din ceea ce mi s-a spus, cred ca nu il iubeste, si nu trece sa-l vada. Ma doare sufletul cand ma uit la el. Sora mea are grija de el, il iubeste, dar ea saraca nu prea mai are puteri, are 73 ani.

Aseara, cand am trecut pe la sora mea, am avut bucuria sa-l aud ca nu mai tacea din gura, avea chef de vorba intruna, nici nu intelegeam tot ce voia sa-mi povesteasca, atatea erau la gurita lui!
Povestea si cu ochii si cu gura, dragul de el, incat la un moment dat nu mai pricepeam ce spune, si l-am rugat pe cumnatul meu sa-mi "traduca", atat de multe voia sa zica.

Multumesc Tatalui Ceresc, Domnului Iisus Hristos pentru ajutorul trimis prin Sfintii Sai. Multumesc Sfintei Xenia si Sfantului Mina pentru ajutor.

Si ii rog in continuare sa aibe mila de acest micut care e dus de sora mea la biserica in fiecare duminica si impartasit, sa-i intoarca pe parintii lui catre el, sa-l iubeasca si sa aibe grija de el.

Da, Sf Nicolae este unul dintre patronii mei si m-a ajutat si continua sa o faca mereu ! Sfinte Nicolae iti multumesc !