Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Slujbele Bisericii Ortodoxe > Reguli in Biserica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.03.2017, 19:10:59
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit copiii mici in biserica

Buna tuturor! Am o întrebare, mai ales pentru cei care locuiti in afara tarii, pentru ca aici situatia in biserica diferă fata de ce e in tara...Cum ii obisnuiti pe copii sa stea cuminti in biserica??? Concret situatia e următoarea: Locuim in IT, la inceput nu aveam biserica si făceam slujbele intr-o sala. La inceput nu erau multe familii cu copii, multa lume nu venea la biserica pe motiv ca sj copii si deranjează etc., parintele a încercat toate variantele, dar când a crescut nr copiilor , din cauza ca era cu neputinta sa fie tinuti in frâu, aajuns la varianta unei salite adiacente cu jocuri, unde cei care voiau ii puteau lasa, supravegheati de adulti, si cu boxa ca sa audă slujba, si fiind adusi in "biserica" in momentele importante ale Sf.Liturghii.DIn fericire am primit o biserica de la catolici de vreo 3luni, însă in biserica e un haos total. Problema mea e copilasul meu de 1an si 9 luni cu care nu stiu ce sa ma fac...Eu sunt insarcinata in 5 luni cu risc de avort si indicatii de a nu ridica, face efort etc. din care cauza nu pot alerga dupa el prin bis ( si oricum ar deranja), el e un zvapaiT curios sa uble peste tot, inclusin in Sf.ALtar , mai ales ca in bis catolica nu avem iconostas...tatal lui e cantaret la strana si dirijează corul, iar bebele meu mereu aleargă acolo la el si deranjează, plus ca e urat, fata de toti din bis., parintele a zis sa-l tina nasii, dar cel mic nu sta cu ei decât putin si apoi tot la tata fuge...pe mine nici nu vrea sa ma vadă ca stie ca nu-l las sa facă ce vrea...am ajuns de merg cu el la bis doar la sfarsit când e SF. Ipartasanie...dar stiu ca nici asa nu e ok...sincera sa fiu ma simt depasita...stiu ca e mic, si e perioada grea , ca e curios de toate si are energie...cum se face ca in tara nu vezi asa ceva? Poate ca s-a gresit când au fost lasati la joaca in bis, nu doar el face asa...cam toti ,mai ales cei mici sunt greu de strunit, se iau unul duoa altul, doar ca in cazul nostru el e satul de mine ca sta toata ziua cu mine, iar tati de care e curios, la biserica nu poate fi disponibil pt el...iar parintele se mai supăra...am mai văzut si priviri pe la unele persoane din cor...e de inteles pe de o parte...si daca n-ar fi problema cu sarcina l-as tine in brate, sau i-as găsi "de lucru" ceva...desi la cum îl stiu...CUm i-ari educat ps copiii vostru stea in biserica??? Ce ma sfatuiti???
Reply With Quote
  #2  
Vechi 27.03.2017, 01:29:16
Jonnyw2013 Jonnyw2013 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.02.2015
Religia: Ortodox
Mesaje: 687
Implicit

Domnul sa va binecuvinteze sora Carina!
Am fost odata intr-o biserica unde ma spovedeam la un moment dat, cu ani in urma. Era acolo un preot cu autoritate, care ulterior a ajuns episcop. Cand un copil care plangea a inceput sa deranjeze, pe loc ia rugat pe parinti, sa iasa cu el afara, sa nu deranjeze.

Noi personal nu ne-am dus cu copilul asa mic la Biserica amandoi. Unul statea cu el acasa.Mai ales ca spune-ti, ca parintele s-a suparat pentru ca, copilasul deranjeaza.Acolo nu trebuie sa fie doar un act de prezenta,ori copilasul la varsta asta nu pricepe prea multe, si e logic ca nu are rabdare.
Doamne ajuta si numai bine!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/
"€žCând am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare€".-Nelson Mandela
Reply With Quote
  #3  
Vechi 27.03.2017, 16:53:22
simpllu simpllu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2016
Mesaje: 1.796
Implicit

Felicitări! Să ai parte de o naștere ușoară și un copil la fel de sănătos și curios ca și primul, dar mai liniștit. :)
Bucurați-vă că aveți un asemenea copil! Sunt mulți părinți care și-ar dori să aibă copii sănătoși și activi ca al vostru. Nu trebuie să vă îngrijorați pentru faptul că năzdrăvanul nu este în biserică așa cum vi-l doriți voi, ca părinți. La vârsta lui este normal să nu stea liniștit, trebuie să mai aveți răbdare până când el va înțelege ce vrei de la el. După vârsta de 2 ani ar trebui să aveți și rezultate. Condiția este multă rabdare și rugăciune. Nu uitați, exemplul vostru îl vor ajuta să înțeleagă cum stau lucrurile. Nu trebuie lăsat după el, dar grijă să nu-l țineți mereu în corzi, mai ales la biserică, pentru că riscați să prindă repulsie față slujbe. Soluția ar fi fost tatăl, dar cum el e prins, rămâne să stai mai mult pe afară cu copilul, în jurul bisericii. Oricum, va veni timpul când tatăl va trebui să-l țină aproape după ce naști. Nu cred că sala amenajată pentru copii este o soluție potrivită. Nu-ți pierde pacea și nădejdea că va fi bine. Cunosc copii care doar la vârsta de 7-8 ani au ajuns să stea liniștiți în biserică.

Sper să te ajute: http://patristicpsychology.com/emisiuni/
Reply With Quote
  #4  
Vechi 27.03.2017, 19:18:16
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de simpllu Vezi mesajul
...Cunosc copii care doar la vârsta de 7-8 ani au ajuns să stea liniștiți în biserică...
Nu-mi vine-a crede. Poate daca as vedea cu ochii mei.
Daca l-ai obisnuit sa umble pe unde vrea el, mai tarziu va fi mai greu sa-l corectezi. Cum il cresti asa il ai.
La varsta de 7-8 ani nu mai fac ceea ce faceau la 1-2 ani, ci isi gasesc alte trasee de plimbare activa.

Nu doar in biserica se cuvine a-i fi restransa activitatea, ci in toate zilele si in toate actiunile trebuie supravegheat. Acum, la varsta de aproape 2 ani s-a pierdut un timp destul de pretios pentru ”linistirea” lui si va fi mult mai greu de linistit de-acum pentru o mama care n-a facut-o pana acum.

Pe de alta parte, cu parere de rau spun(si-mi cer scuze) emigrantii au preocupare mai mare pentru bunuri materiale decat pentru alte aspecte.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 27.03.2017, 23:13:19
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit

Da, si noi speram ca odată ce va creste va mai intelege si se va mai cuminti...aici se duc copiii încă de bebelusi la biserica pentru a-i obisnui cu asta, pt.Sf.Impartasanie mai ales, si t faptul ca in afara casei, e singurul loc unde ia contact cu cei de aceeasi credinta, neam si limba.DEsi fiecare e liber sa creadă si sa spună ceva, majoritatea dintre noi, si ma refer la ceibdin bis de unde locuiesc, ne dorim sa-i invatam care le e credinta, obiceiurile, traditiile, ii imbracam in port popular in sărbători si la botezuri, le creem tot felul de activitati pt a păstra legătura cu rădăcinile lor( pictura de icoane, serbari , tabere, cateheze).Al meu e încă mic pt toate astea, dar îmi doresc sa ne randuiasca Dumnezeu sa ne întoarcem acasă cat de curând vom putea, însă pana atunci eu sunt datoare si îmi doresc sa-lbtin aproape de tot ce înseamnă acasa cum pot...Cat despre preocupările emigrantilor...o fi si asa cum spuneti, dar nu e numai asa,va asigur. Va dau ex nostru desi nu sunt obligata, o fac doar ca ex.:eu nu muncesc pt ca stau cu copilul asa vs fi si pe viitor, iar din salarul sitului, reusim sa plătim chirie, facturi, bani de trai of noi si bebe. In 5 ani de când sunt aici nu am pus un banut deoparte, pt ca din un salar am reusit doar sa mergem înainte de la o luna la alta...E adevărat ca nu am răbdat niciodată de foame aici, nici nu ne-am facutvprobleme cu ce plătim facturi sau altele...traim decent, fara lipsuri si fara excentricitati, fara concedii , decât venitul o data pe an in RO sa vedem parintii...De ce nu are sotul curajul sa se intoarca( eu as pleca oricând , la risc). Tocmai pt ca desi nu putem pune nimic deoparte, măcar mergem înainte fara lipsuri..ceea ce in tara nu e sigur ca am reusi...asa ca pana are de munca, rămânem aici....ACum, sigur ca nu toti sunt ca noi, dar apropiatii nostrii cam asa sunt....DIncolobde toate, traiul e greu printre străini, si povara sufleyesca si dorul de casa sunt tare grele...iar pe noi ne uneste doar biserica, asa cum e, cu toate problemele. Multumesc pentru răspunsuri😊 DOamne ajuta!!!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 28.03.2017, 00:00:20
simpllu simpllu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2016
Mesaje: 1.796
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Carina Laura Vezi mesajul
Da, si noi speram ca odată ce va creste va mai intelege si se va mai cuminti...
Să nu vă pierdeți acest gând și să-l puneți în fața Domnului (prin rugăciune) ori de câte ori aveți ocazia. Credința, răbdarea și nădejdea vor aduce roade. Fiecare copil este o mare taină. Mă bucur că nu v-ați pierdut credința, deși sunteți departe de casă.

Copilul este energic, nu cred că nu este cuminte, la vârsta lui nu se poate stabili dacă este sau nu cuminte. Se va cumiți pe măsură ce crește, dacă va avea exemple bune de urmat. Asculați înregistrările recomandate, cu siguranță o să vă ajute. :)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 28.03.2017, 00:33:19
simpllu simpllu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2016
Mesaje: 1.796
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Nu-mi vine-a crede. Poate daca as vedea cu ochii mei.
Daca l-ai obisnuit sa umble pe unde vrea el, mai tarziu va fi mai greu sa-l corectezi. Cum il cresti asa il ai.
La varsta de 7-8 ani nu mai fac ceea ce faceau la 1-2 ani, ci isi gasesc alte trasee de plimbare activa.
Copiii respectivi au fost duși la biserică, nu în alte locuri, dar nu au fost contrânși să stea cuminți în biserică toată slujba, au fost lăsați liberi în jurul bisericii. Sunt convins că ei și-au dorit să-și vadă copiii în biserică și nu pe afară, dar uite că nu toți copiii sunt la fel, nu sunt trași la indigo sau roboței. Mare lucru să oferi libertate deplină copilului, cu nădejdea că, într-o zi, copilul îți va urma exemplul. Copilul trebuie să prindă dragoste de biserică și slujbe, nu invers.

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Nu doar in biserica se cuvine a-i fi restransa activitatea, ci in toate zilele si in toate actiunile trebuie supravegheat. Acum, la varsta de aproape 2 ani s-a pierdut un timp destul de pretios pentru ”linistirea” lui si va fi mult mai greu de linistit de-acum pentru o mama care n-a facut-o pana acum.
Vârsta de 1 an și 9 luni nu este egală cu vârsta de 2 ani, nici cu 2 ani și jumătate. Aș putea spune că diferența poate fi foarte mare, la prima vârstă sunt șanse ca el să nu vorbească, la ultima vârstă șansele să vorbească sunt mult mai mari. Altfel te înțelegi cu el când vorbește, nu știu ce pretenții poți avea de la un copil cu o asemenea vârstă (1 an și 9 luni).
Și de unde ai ajuns tu la cocluzia că s-a pierdut timp prețios?

Last edited by simpllu; 28.03.2017 at 00:37:22.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 28.03.2017, 07:34:46
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.974
Implicit

Citat:
În prealabil postat de simpllu Vezi mesajul
Copiii respectivi au fost duși la biserică, nu în alte locuri, dar nu au fost contrânși să stea cuminți în biserică toată slujba, au fost lăsați liberi în jurul bisericii.
Deci lor li s-a inoculat ideea ca la biserica se pot juca afara mai bine decat acasa, mai ales ca se aduna la un loc mai multi copii de aceeasi varsta cu aceeasi mentalitate ”bisericeasca”.

Citat:
... Mare lucru să oferi libertate deplină copilului, cu nădejdea că, într-o zi, copilul îți va urma exemplul. Copilul trebuie să prindă dragoste de biserică și slujbe, nu invers.
Intocmai. Mare lucru sa oferi copilului invatatura corecta a bisericii, caci altfel nu va prinde dragoste de biserica si slujbe, ci obisnuinta, astfel ca la maturitate va ajunge si el la biserica din obisnuinta, precum 90-95% din ”credinciosii activi” de azi, care si ei sunt sub 10% din toti ortodocsii.

Cum se vede ca parintii merg din obisnuinta la biserica? Din faptul asa au invatat si ei de la parintii lor, sa mearga la biserica fara sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Lor le ajunge sa se ”miruiasca”. Prin asta ei isi dovedesc ”dreapta lor credinta”.

Iisus se jertfeste pentru toti cei prezenti, dar cei prezenti nu se spovedesc pentru Iisus (si nici pentru ei insisi) pentru ca nu sunt obisnuiti nici macar sa cante ”Doamne miluieste!”. Ei s-au obisnuit sa fie acolo duminica.
Asa au fost invatati ei si tot asa ii invata si ei pe copiii lor.


Citat:
Vârsta de 1 an și 9 luni nu este egală cu vârsta de 2 ani, nici cu 2 ani și jumătate. Aș putea spune că diferența poate fi foarte mare, la prima vârstă sunt șanse ca el să nu vorbească, la ultima vârstă șansele să vorbească sunt mult mai mari. Altfel te înțelegi cu el când vorbește, nu știu ce pretenții poți avea de la un copil cu o asemenea vârstă (1 an și 9 luni).
Și de unde ai ajuns tu la cocluzia că s-a pierdut timp prețios?
Depinde ce atentie acorzi unui copil de 1 an si 9 luni.
Orice ocazie ratata este un timp pretios pierdut pentru ca orice invatatura duhovniceasca este de doua ori mai grea decat indepartarea oricarei simple porniri a naturii trupesti.

In orice clipa copilul invata; orice ii spui el invata indiferent de varsta lui(chiar si in stadiul intrauterin), el inregistreaza toate mesajele din jurul lui, orice intamplare cu toate semnificatiile ei. E o fiinta omeneasca si trebuie tratat ca atare, insa necredinta parintelui il priveaza pe copil de multe realizari.

Si in biserica pe care o frecventez eu copiii au aproape toti parte de aceeasi atitudine... permisiva din partea parintilor.

Parerea mea critica la adresa parintilor ma vizeaza in primul rand pe mine.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, pe mine, pacatosul, miluieste-ma!
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 28.03.2017, 10:45:04
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit

Si eu cred ca un copil trebuie educat in credinta încă de mic, chiar din pantec, si e adevărat catine mult de parinti, in primul rând de mama...aici problema e ca, si vb numai despre mine, chiar daca îmi doresc, nuvreusesc sa fiu modelul perfect de credinta si moralitate, pt ca sunt pacatoasa, cu credinta slaba si schimbătoare...imi amintesc ca la începutul sarcinii cu el, ii citeam cate un cap din Noul Testament,☺ , dar asta o perioada scurta...apoi n-am mai facut-o ca ma luam cu treaba..de cand s-a născut pana acum câteva luni puneam mereu dimineata SF Liturghie la TRinitas, acum ii pun mai rar, mai mult desene...la biserica il duc la inchinat icoanele, dar acasa desi le cere sa i le dau de pe perete, dupa 2min de pupat icoane, le tranteste si împinge cu piciorusele...acum, eu sunt sigura ca nu pricepe el ce e cu evlavia, cu povestile despre Doamne DOamne încă...nici desenele biblice nu il atrag...mai zice el cate un " aiaia" sau "amin" csnd aude la trinitas...totusi simt ca nu stiu cum sa fac ca da-l educ in credinta asa mic...eu am suferit si sufăr mult in viată de pe urma nevredintei, a neascultării...desi aproape am fost crescuta in biserica de mica, in adolescenta m-am răzvrătit, iar mai târziu urmările păcatelor nu au întârziat sa apara...totusi faptul ca aveam o baza m-a ajutat mult, pt ca am găsit mai usor calea de întoarcere...desi sovaiala si credintabslaba de aici se trag, si nu reusesc sa urc duhovniceste....O parte din vina razvrstirii mele o arebdi mama, pt ca efectiv mi-au "băgat pe gat" biserica...(mama si tatăl meu s-au despartit cand eram de 3 ani, apoi m-au crescut bunicii si mama.EA insa a ramas cu frici si o depresie seriasa si de atunci toata copilăria mea a alergat la preoti sa-i găsească raspusuri...asa am crescut mereu la slujbe, masluri, in casa se citeau tot felul de rugaciuni, veneau preoti, mergeam la manastiri etc. Dar cand am crescut, am ramas doar eu cu mama di bunica, iar mama nu a stiut sa-mi dea răspuns la argumentele stiintifice despre lume pe care ti le pune in fata scoală, stiinta, ba mai mult, insista da am amici numai de la bis, sa fiu prietena doar cu seminaristi, pt ca numai ei te respecta...rochii lungi si tinuta babeasca la 15 ani..nu iesit la un suc, nimic...asa ca am luat-o pe cont propriu, am inceput sa fac ce voiam eu, sa vad biserica si preotii ca niste mijloace de manipulare a maselor de oameni simpli si pe Dzeu ca o inventie care sa servească aceluiasi scop...mi-e si rusine sa vad acum cat ma îndobitocisem eu...M-am întors dupa vreo 7 ani, cand sleita de puteri si de lumea pe care o descoperisem sm facut niste atacuri de panica de nu mai stăteam nici in picioare...mama si bunica ma duceau pe brate la medic...ma linisteam doar dupa ce întinsa in pat si sleita de puteri ziceam neîncetat Tatăl Nostru...si încet, in luni de zile am inceput sa-mi revin si mi-am dat seama ca atunci cand singura nu m-am mai putut ajuta, trebuie sa fi fost doar ceva mai presus de mine, DZeu, care a facut-o, asa ca stiu acum ca viata in credinta e calea corecta..dar întoarcerea e grea).Stiu ca mama mi-a dorit binele, dar cred ca nu a stiu calea sa ma invete credinta in mod real..SI mai stiu, ca daca nu sunt atenta, si copiii mei vor patii la fel..de asta ma si simt neputincioasa, pt ca desi e mic, clipele trec, si daca eu nu stiu sa abordez corect credinta cu el, va ajunge ca mine si va suferii...pt ca nu e nimic mai de pret ca linistea sufletesca si echilibrul psihic, care nu sunt cu putinta fara Dumnezeu...DOamne ajuta!!!
Reply With Quote
  #10  
Vechi 28.03.2017, 10:48:49
Carina Laura Carina Laura is offline
Member
 
Data înregistrării: 04.10.2011
Mesaje: 56
Implicit

Si eu cred ca un copil trebuie educat in credinta încă de mic, chiar din pantec, si e adevărat catine mult de parinti, in primul rând de mama...aici problema e ca, si vb numai despre mine, chiar daca îmi doresc, nuvreusesc sa fiu modelul perfect de credinta si moralitate, pt ca sunt pacatoasa, cu credinta slaba si schimbătoare...imi amintesc ca la începutul sarcinii cu el, ii citeam cate un cap din Noul Testament,☺ , dar asta o perioada scurta...apoi n-am mai facut-o ca ma luam cu treaba..de cand s-a născut pana acum câteva luni puneam mereu dimineata SF Liturghie la TRinitas, acum ii pun mai rar, mai mult desene...la biserica il duc la inchinat icoanele, dar acasa desi le cere sa i le dau de pe perete, dupa 2min de pupat icoane, le tranteste si împinge cu piciorusele...acum, eu sunt sigura ca nu pricepe el ce e cu evlavia, cu povestile despre Doamne DOamne încă...nici desenele biblice nu il atrag...mai zice el cate un " aiaia" sau "amin" csnd aude la trinitas...totusi simt ca nu stiu cum sa fac ca da-l educ in credinta asa mic...eu am suferit si sufăr mult in viată de pe urma nevredintei, a neascultării...desi aproape am fost crescuta in biserica de mica, in adolescenta m-am răzvrătit, iar mai târziu urmările păcatelor nu au întârziat sa apara...totusi faptul ca aveam o baza m-a ajutat mult, pt ca am găsit mai usor calea de întoarcere...desi sovaiala si credintabslaba de aici se trag, si nu reusesc sa urc duhovniceste....O parte din vina razvrstirii mele o arebdi mama, pt ca efectiv mi-au "băgat pe gat" biserica...(mama si tatăl meu s-au despartit cand eram de 3 ani, apoi m-au crescut bunicii si mama.EA insa a ramas cu frici si o depresie seriasa si de atunci toata copilăria mea a alergat la preoti sa-i găsească raspusuri...asa am crescut mereu la slujbe, masluri, in casa se citeau tot felul de rugaciuni, veneau preoti, mergeam la manastiri etc. Dar cand am crescut, am ramas doar eu cu mama di bunica, iar mama nu a stiut sa-mi dea răspuns la argumentele stiintifice despre lume pe care ti le pune in fata scoală, stiinta, ba mai mult, insista da am amici numai de la bis, sa fiu prietena doar cu seminaristi, pt ca numai ei te respecta...rochii lungi si tinuta babeasca la 15 ani..nu iesit la un suc, nimic...asa ca am luat-o pe cont propriu, am inceput sa fac ce voiam eu, sa vad biserica si preotii ca niste mijloace de manipulare a maselor de oameni simpli si pe Dzeu ca o inventie care sa servească aceluiasi scop...mi-e si rusine sa vad acum cat ma îndobitocisem eu...M-am întors dupa vreo 7 ani, cand sleita de puteri si de lumea pe care o descoperisem sm facut niste atacuri de panica de nu mai stăteam nici in picioare...mama si bunica ma duceau pe brate la medic...ma linisteam doar dupa ce întinsa in pat si sleita de puteri ziceam neîncetat Tatăl Nostru...si încet, in luni de zile am inceput sa-mi revin si mi-am dat seama ca atunci cand singura nu m-am mai putut ajuta, trebuie sa fi fost doar ceva mai presus de mine, DZeu, care a facut-o, asa ca stiu acum ca viata in credinta e calea corecta..dar întoarcerea e grea).Stiu ca mama mi-a dorit binele, dar cred ca nu a stiu calea sa ma invete credinta in mod real..SI mai stiu, ca daca nu sunt atenta, si copiii mei vor patii la fel..de asta ma si simt neputincioasa, pt ca desi e mic, clipele trec, si daca eu nu stiu sa abordez corect credinta cu el, va ajunge ca mine si va suferii...pt ca nu e nimic mai de pret ca linistea sufletesca si echilibrul psihic, care nu sunt cu putinta fara Dumnezeu si fara SIntele TAine din biserica..DOamne ajuta!!!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare