|
#31
|
|||
|
|||
Citat:
Dar avem răbdare. Ce putem face? |
#32
|
||||
|
||||
Citat:
Dar dacă tot te-am necăjit, măcar să o fac până la capăt (sper că nu). :) Mi-a venit un gând - nu știu cât e de bun - apropo de țigări, de fapt de vicii, în general. În cazul meu putem vorbi de cafea, sub a cărei influență mă aflu; și probabil multe altele, pe care nu le conștientizez. Orice viciu cred că seamănă cu o broască râioasă care s-a cocoțat insidios pe creștetul nostru, după ce în prealabil doar a intrat politicos în vorbă cu noi și s-a oferit să ne țină companie la drum o vreme (Era o poveste de genul ăsta, care probabil îmi mai locuiește parțial mintea). Apoi ne-a rugat s-o ducem o bucată de drum în spate, iar după ce s-a văzut pe creștet, a început, pe nesimțite, să ne strecoare în creier mii de tentacule fine, controlându-ne gândirea în așa fel încât să-i fim favorabili. Așa încât, atunci când un gând ne spune că ar fi bine să ne despărțim de această broască (pe care nu o văd decât ceilalți, care sunt liberi de ea), o sumedenie de alte gânduri să-l contracareze, fie argumentându-i utilitatea (''un grup de cercetători a stabilit beneficiile cafelei...''), fie insinuând frica de moarte în cazul în care am omorî broasca, fie multe alte teorii, cu atât mai elaborate cu cât mintea parazitată este mai bogată și mai inteligentă. Mai mult decât atât, cu timpul ne-am atașat chiar de ea, compania ei ne face plăcere. Părerea mea e că tentaculele trebuie tăiate dintr-o dată, fără ezitare, așa cum a zdrobit Hristos capul șarpelui (în filmul Patimile lui Hristos). Nu spun că trebuie să ne lipsim de orice precauție sau de ajutorul doctorilor, atunci când este cazul, dar gândul renunțării la viciu trebuie să fie nemilos. Doar în felul ăsta putem redeveni liberi și să ne încredințăm din nou lui Dumnezeu. Cu cât amânăm, cu atât ''broasca'' va pătrunde și mai adânc în mintea noastră, până la identificare. Nu vreau să iei ca pe un sfat ce am scris mai sus; doar ca pe o reflecție, pe care o împărtășești sau nu.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#33
|
|||
|
|||
Citat:
E o metaforă foarte sugestivă și îmi place cum ai exprimat-o. Numai că, vai, e ... simplistă. Lucrurile sunt mult mai complicate, uneori. Dar ea rămâne valabilă, în bună măsură, iar pentru unii poate fi cu adevărat foarte folositoare. Una peste alta, frumoasă metaforă, mulțumesc că, cel puțin, mi-a mângâiat nevoia de înțelegere și de frumusețe...:) |
#34
|
|||
|
|||
Citat:
2. Broasca de care vorbești este dorită de cel împătimit. Ea nu cobora pe creștetul omului dacă omul nu avea nevoie de ea, în rătăcirea lui dureroasă. Înainte de a coborî broasca și de a introduce ace în creier, omul căuta un mijloc de a se lăsa pe mâna vreunui păienjen. Dar în lipsa acestuia, deh, mere și-o broască.... (Apropos, broasca râioasă e dotată cu "mii de tentacule fine"? Măi, tu o confunzi cu microprocesoru de la laptopu ăla al tău!!!...:))) 3. În terapia adictului (ți-o spune un adict și un terapeut) este de folos uneori să oferi, cum bine ai făcut, o metaforă deschizătoare a unor noi înțelesuri, o metaforă cu rol de pildă. Există dealtfel, în istoria psihoterapiei, mii și mii de metafore cu rol sanogen. Însă ele nu funcționează decât în anumite condiții (în primul rând în contextul relației terapeutice!!) și, din păcate, produc în cel vizat reacții adverse. Așa încât nu de puține ori ne trezim că, voind să ajutăm pe cel căzut între spini, nu facem decât să îi sporim rănile... Prilej de amărăciune și pentru noi (că doar aveam toată buna intenție, nu?) și pentru cel rănit, care se mai încarcă, iată, cu încă o amărăciune. Măcar că își dă seama, încă odată, de adevărul metaforei dar se vede silit să își continue calvarul. Intervine, aici, problema puterii. Împătimitul, oricât de bine își conștientizează patima, este lipsit de puterea de a o elimina. Ce fac terapeuții în acest caz? Dacă sunt rigizi și însetați de putere (fără măcar s-o bănuiască, în lipsa unei scrutări de sine eficiente și eliberatoare), dau mai departe cu metaforele, până când pierd clientul într-un fel sau altul. Dacă sunt flexibili și inspirați, găsesc alte moduri de a se raporta la client. Aceste "alte moduri" țin de tainele meseriei și ale personalității terapeutului și nu pot fi dezbătute aici. S-au scris mii de cărți pe tema asta și nu au loc aici și nici nu ajută. Un lucru e cert: suferința e o taină, adicția la fel, iar cel chemat să intre într-o relație cu împătimitul trebuie să fie sigur că orice mișcare a lui e folositoare pentru client. Nu ne permitem să facem experiențe pe cel bolnav, noi ăștia, care ne voim folositori. Sau, poate, ne permitem?... Last edited by ioan67; 03.12.2016 at 18:02:08. |
#35
|
||||
|
||||
Tocmai de aceea te-am rugat să n-o iei ca pe un sfat. Nu m-aș încumeta să mă pun cu mintea ta de terapeut și adict, pe deasupra :)
Metafora poate fi utilă, însă, pentru o minte mai simplă, ca a mea. Funcționează. Și nu doar în privința viciilor, și și a fricilor care uneori mă parazitează. În privința cafelei, fii liniștit, nu mă învinovățesc peste măsură. Doar că uneori vrând să mă despart de ea, am constatat cât s-a lipit de mine. Tentacule sau ace, cum vrei, ideea ai prins-o. Nu e o broască obișnuită; mai degrabă un monstru; sau un drac.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#36
|
||||
|
||||
Sa pun si eu un sfat pe threadul asta.
La un moment dat in viata s-au adunat multe probleme. Multe. Si de sanatate, si multe altele incat ma intrebam ce sa fac cu toate ca nu prea reuseam sa le scot la capat si erau grele. Si oarecum mi-a venit in gand ca atunci cand se inmultesc necazurile sa lupt si eu cu ele cu multa putere in rugaciune. Cat mai multa. Cresc necazurile, lupt si eu cu mare putere cu rugaciune. Si asa au cedat necazurile usor usor, unul cate unul. Si rugaciune catre Maica Domnului de la Ghighiu. Cand se inmultesc necazurile, trebuiesc scoase armele prafuite, rugaciunea de ajutor catre Maica Domnului si catre Sfinti. Daca nu poti sa iesi dintr-un necaz, roaga un Sfant sa te ia de mana sa te scoata din problema. Si bine ar fi sa facem rugaciune inainte de necaz, nu dupa ce ni se fura tot din casa.. |
#37
|
||||
|
||||
Citat:
Mda,ca de obicei ... Poti sa-l stergi din partea mea,eu mi-am sters mesajul. Ps- totusi mi-a sarit in ochi pasajul in care spuneai ca sotia lucreaza din zori in noapte,mai are si 4 copii de ingrijit, plus toanele tale... Destul de mult de dus in spate.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#38
|
||||
|
||||
Pana sa se lase de fumat, mai bine s-ar lasa de rautati...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#39
|
|||
|
|||
Citat:
Orice ai face, ca să te ascunzi de tine și de semeni. Că de Dumnezeu nu poți să te ascunzi... |
#40
|
|||
|
|||
Citat:
Vezi-ți mai bine de câte ai tu de dus în spate. Mult mai puțin, se pare, dar infinit mai greu. |
|