Orthodoxy for dummies...

[Noesisaa]

Of, lasati parfumurile astea odata! Chiar totul trebuie otravit cu parfum acuma? :D

[Fani71]

Vad ca are succes acest element inconfundabil al ortodoxiei.
E vina mea ca am adus aminte de el.

[iustin10]

Cum prezentam ortodoxia?
Pai cred ca prima cale spre inima ceorlalti sunt faptele bune si dragostea,si comportamentul priin care sa te darueisti celorlalti.
Apoi ,acei oameni se vor uita mai atent la tine.Te pot vedea ca postesti sau ca mergi la Biserica.Chiar si in acest punct fiind,fara sa zici ceva,samanta cea buna a fost aruncata,daca ei vad dragostea asociata cu Biserica,deja o luminita de respect s-a aprins in sufletul lor.
Iar daca te intreaba cumva vreunul mai multe,de regula vorbesti cu oameni cu opinii formaate deja.E suficient sa spui,de ce mergi la Biserica,de ce trebuie sa te rogi etc
Nu trebuie in nici un caz sa incerci sa convingi pe cineva ,sau sa te astepti ca cineva va fii convins.Nu trebuie decat ,ma repet,sa arunci seminte bune.Restul,va lucra Dumnezeu.
Sa ai puterea deci,ca,chiar daca acum cineva te ia in ras pentru ce zici,totusi,vorbele tale,vor rasari odata in inima lui,exact cand va avea nevoie.
Deci vedeti-va de drum cu sarg si bunavointa,si roadele vvor veni unde nu va asteptati

Sa fie iertat daca am ajuns la "neamiabil". Cu regret spun, dar nici Biblia nici Sfintii Parinti nu proscriu parfumurile, ma tem ca Moise a fost instruit "de sus" privind niste retete foarte parfumate ale slujirii si as fi foarte dispus sa consider ca orice ispita prin miros are din cauza aceasta o contrapondere alta decat abtinerea "pe sec". Moise, e adevarat, cu cele 5 esente prefigura darurile necesare inimii ca sa coboare acolo mintea. De netagaduit, dar tocmai de aceea... nu era rau nimic nici in materialitatea esentelor tocmai ca prefigurau pe cele care nu se vad.
Sau ca sa spun altfel, cand faceam practica (si evident unii bolnavi miroseau a orice numai a parfum nu), un amic doctor spunea: ce mirositi acum e parfumul adevarat pentru medic. Nu e mai frumos asa?
Sa fie iertat daca am ajuns la "neamiabil". Cu regret spun, dar nici Biblia nici Sfintii Parinti nu proscriu parfumurile, ma tem ca Moise a fost instruit "de sus" privind niste retete foarte parfumate ale slujirii si as fi foarte dispus sa consider ca orice ispita prin miros are din cauza aceasta o contrapondere alta decat abtinerea "pe sec". Moise, e adevarat, cu cele 5 esente prefigura darurile necesare inimii ca sa coboare acolo mintea. De netagaduit, dar tocmai de aceea...
Sau ca sa spun altfel, cand faceam practica (si evident unii bolnavi miroseau a orice numai a parfum nu), un amic doctor spunea: ce mirositi acum e parfumul adevarat pentru medic. Nu e mai frumos asa?
Indiscutabil ca unele esente animale din parfumuri nu sunt altceva decat feromoni sexuali ai unor animale iar efectul asupra omului poate fi din aceeasi directie. Dar pana si aici medicina spune ca diferenta intre otrava si parfum este data de intentie si doza.

Daca nici Biblie si nici Sfintii Parinti nu mentioneaza proscrierea parfumului, atunci mai cauta si poate intr-un tarziu vei da peste smeritul monah Agapie Criteanu, care ne vorbeste despre "Mantuirea pacatosilor".
Dar acum ca ai adus aminte de contraponderea ispitei prin miros, mi-ai trezit curiozitatea si te intreb: care este aceea?
Cum sa-ti spun ca te-am iertat, cand nici nu m-ai suparat?

În prealabil postat de Fani71

Nu prin lucruri exterioare care par exotice o sa le dam celorlalti un iz de ortodoxie, chiar daca ele sunt bune (cum ar fi postul, sa zicem).

Cred ca un om care are o viata in Hristos arata asta prin privire, prin lumina care i se citeste pe fata. Astea pot impresiona.
Si bineinteles se vede in purtarea lui fara de aproapele.
Alt lucru care atrage: bucuria care se citeste pe fata omului.

Ai mare dreptate aici, Fani.

Si as mai adauga ceva, desi stiu ca o sa sara multi in sus: ortodox nu este cel cu certificat de ortodox, ci cel care traieste in acest spirit. Era si o povestioara oarecum comica pe undeva, cu ortodoxul si ne-ortodoxul care asteptau la Poarta Raiului, sa le deschida Sfantul Petru. Si pana la urma cel care a intrat n-a fost cel cu certificatul...

În prealabil postat de Miha-anca

smeritul monah Agapie Criteanu, care ne vorbeste despre "Mantuirea pacatosilor".

acesta a trait in sec. XVIII, adica pe la 1700 si ceva. oare ce insemna sapunul parfumat pe vremea aceea ? dar oricum, Noesis are dreptate, deja frizeaza ridicolul insistarea pe tema asta.

"Dar acum ca ai adus aminte de contraponderea ispitei prin miros, mi-ai trezit curiozitatea si te intreb: care este aceea?"

Acum sa nu-ti fie suparare nici asta, exista hristoitii ale unor monahi atoniti care spuneau ca pacatuiesti in ultimul hal umbland cu automobilul sau inainte de asta - ca nu se cuvine sa umbli pe cal sau in trasura. Insa ca sa nu ajungem sa despicam firul in patru unde nu e cazul, eu sunt un "nene" cu pacate groase si cred ca oricine va zice cand bubuie artileria grea sa nu te prea ocupi de sageti.
Eu nu sunt monah, deci sa iei ce urmeaza sa spun ca fiind strict de la mine si sub beneficiul dubiului cum se spune. Ispita nu are drept contrapondere absoluta abtinerea ci virtutea, iar virtutea nu reprezinta un "antidot" al ispitei decat in prima instanta, ci punerea ispitei in imposibilitate de a actiona. Raul nu reprezinta ceva prin sine, el corupe o virtute preexistenta. Am sa incep cu un exemplu "pur laic". Toulouse-Lautrec era cunoscut pentru amestecul lui in medii "scandaloase" si pentru tendinta la a picta subiecte considerate licentioase in acea vreme. La o expozitie el a prezentat un tablou (devenit faimos) cu un cuplu intrand in dormitor si doamna in curs de a ajunge la... o "tinuta sumara". O doamna din mediul aristocratic l-a apostrofat: Am auzit ca esti un degenerat, dar iata si dovada. Cum ai putut picta o asemenea porcarie, o tarfa care se pregateste sa se prostitueze, un ticalos care se dezmata??? La care Lautrec: regret, doamna, nu exista acolo nici o tarfa si nici un ticalos. Tabloul meu este despre noaptea nuntii in care o pereche de indragostiti se pregatesc sa traiasca prima lor impreunare dupa cununie. V-as fi recunoscator daca nu mi-ati mai spurca tablourile privindu-le asa cum o faceti.

In rezumat "frumusetea este in ochiul privitorului". Pentru un fariseu Maria Magdalena era, nu-i asa, o desfranata. Pentru Iisus, desi era si desfranata, ea a fost cu totul alta priveliste. Nu este cazul din cauza lui Lautrec sa devenim amatori de pornografie, nici din pricina conversatiilor lui Iisus cu Maria Magdalena sa cautam cu dinadinsul conversatii prin bordele, dar ambele situatii spun ceva: este cu neputinta sa indepartezi ispita pe cai negative.

Un barbat se impreuna cu sotia, va rezulta un copil. Pana si felul cum respira si orice alt eveniment de la facerea lumii, potential vorbind, pot influenta decisiv ce fel de copil. Motivul din partea barbateasca e simplu: un barbat aliniaza la start sute de milioane de celule. Orice, si o respiratie, si ce am facut si ce nu am facut, si faptele bune si cele rele, si o privire si o aducere aminte vor contribui la selectia acelei unice celule din sute de milioane. Nu putem controla tot procesul, este ametitor. In schimb, de cand se naste, o femeie are cateva zeci de mii de celule intr-un proces de maturizare suspendata (din doua diviziuni necesare e parcursa una si o parte din a doua) asteptand sa devina fecunde. Daca la un barbat e cat de cat rational ca vorbim de alinierea la o cursa, la femei este cu adevarat cu neputinta sa stim ce va determina sa astepte la capatul cursei celula cutare si nu alta. Imagineaza-ti populatia a doua orase mici, cu cate 15000 de locuitori stand cu ochii inchisi ridicati spre cer si deodata un cetatean deschide ochii, foarte rar doi sau mai multi. Nu stim (si de aceea femeia este partea misterioasa a reproducerii) ce va determina sa "faca ochi" spre lume si spre lumina cutare sau cutare. Mai mult, prin simplul fapt ca mergem pe strada, ca respiram, ca ne rugam, ca mirosim, influentam pur si simplu acelasi proces de selectie la altii. A fantasma ca putem controla ce facem este peste fire.

Dar ce putem controla e felul cum concepem gesturile ! Daca am privit pe aproapele cu iubire, va merge la capatul cursei un "atlet" echipat cu mai mult bine si mai putin rau. Daca am numit "parfum" taina cununiei (cu sau fara parfum vazut) si nu podoaba desarta, atunci iubita va selecta sa "faca ochi" un cetatean mai iubit... si mai parfumat. Dar si ce n-am facut poate conta. N-am cumparat parfum ca sa hranim un sarac. N-am deschis gura de rau. Am fi putut gandi sminteala si am gandit "frumusetea trebuie sa fie in ochiul meu". Iar mai presus de toate, omul e singura fiinta apta sa transforme. Te rog sa nu iei ce spun ca afisare nici ca trufie. Cand resusciti un bolnav si n-ai timp de intubatie, faci gura la gura. Aproape inevitabil cand isi revin (daca isi revin) bietii oameni iti vomita direct pe fata, uneori le inghiti voma. Ei bine, odata am patit si eu asta si iti spun: acela parfum. Daca gusti odata transformarea mortii in viata, a pacatului in virtute, a pocitaniei in frumusete, nu mai poti pierde nici gustul nici mirosul cu prea mare usurinta. Sigur, poti fi ispitit, e rau sa te lasi ispitit de trufie, dar pana si cel mai smerit om se simte partas cu Dumnezeu. E simplu de ce, e cea mai mare dregatorie pe care o avem, ingerii cei mai mari din cei buni nu pot suferi cu sens, iar cei rai sufera dar e degeaba. Hristos este "pharmakon", remediul care comuta raul in bine. Un monah va alege mai degraba sa se lipseasca de multe si desigur el va fi un inaintemergator al transformarii oamenilor in ingeri. Dar cei care folosesc materiile lumii si stiu ca exista tinta "sa facem din rau bine urmand pe Hristos" nu isi vor pierde partea lor. Daca avem tinta aceasta, nu este cu putinta sa cadem. Daca insa suntem parasiti, devine inevitabil orice am face...

În prealabil postat de inorog

Numai ca spre deosebire de muntii spiritului Antonie, Sisoe sau Eftimie, astia mai "moderni" cand ridica la cer mainile (nespalate cu sapun parfumat) nu fac nici o minune. Iar cand intalnesc un om "cazut intre talhari" dau sa se intoarca la Ierusalim, nu prea se risca la Ierihon.

punct ochit, punct lovit. foarte plastica exprimarea. si sincer, nu ma asteptam din partea unui medic. mai ales dupa experienta recenta, cu cineva anume.

PS: pilda cu aproapele celui cazut intre talhari este preferata mea. nu stiu de ce, poate pentru ca traiesc printre straini. dar nu ma simt straina niciunde.

Bine, fara sa fac parada de smerenie, eu in istoria asta am jucat frecvent rolul talharilor... dar sa speram ca e loc de mai bine... :)