Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #421  
Vechi 17.09.2015, 11:34:52
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de forever... Vezi mesajul
Priveliște desfătată e marea liniștită, dar nu e nimic mai desfătat decât starea pașnică a minții; căci într-o mare liniștită se zbenguie delfinii, iar în starea pașnică a minții înoată înțelesuri cuvenite lui Dumnezeu.
Priveliștea mării liniștite poate să se ivească, nebănuită, înaintea ochilor tăi... Dealtfel, eu așa am cunoscut marea, la Constanța, copil. Eram cu tata și mergeam spre mare și încă n-o vedeam, deși mirosul ei mă anunța că e aproape. Și deodată, fără altă știre, ea s-a ivit întreagă ochilor mei, ca un alt cer... Era mai întunecată decât cerul, era nesfârșită.
Marea cealaltă, cu mult mai liniștită, mi s-a arătat iarăși înaintea ochilor, o singură dată. S-a ivit de data aceasta fără vreo mireasmă vestitoare, s-a ivit pe drumul cuvintelor, care m-au lăsat să mă bucur singur, tăcut, de priveliște. Nu e puțin lucru să vezi, înaintea ta la o lungime de braț sau la o mie, într-un spațiu pe care nu poți călca cu piciorul ci numai cu privirea, nu e puțin lucru așadar să vezi marea aceasta cu delfini și cu soare... În mijlocul tabloului este soarele, care se ridică mare și blând într-o mișcare abia ghicită, o legănare a renașterii lui continue. În jur zburdă delfinii, se ascund vesel și se ivesc parcă rîzând, cu adevărat fericiți. Soarele îți poate părea un bătrân robust, amintind de un zeu al mării, poate... Nota pregnantă a tabloului este mila și bucuria ori veselia bună, pașnică. Nu poți face decât să plângi. Plângi îndurerat pentru că te doare acea frumusețe, acea splendoare. Plângi fericit că ai parte, pentru câteva momente în viața ta, de un asemenea dar. Plângi ca și marea, veselindu-te totodată că în tine, iată, cine răsare și se joacă... Plângi și simți nevoia să împărtășești unui prieten ceea ce ți se întâmplă. Dar nu poți, pentru că abia ce se ivesc cuvintele și lumea vedeniei tale se desfiripă ca un abur sau ca un nor.
Delfinii, da, pot fi semne văzute ale unor înțelesuri tainice care vor să vină, mai târziu, în viața ta.
Sunt plini de înșelesuri, gestanți.

Last edited by Ioan_Cezar; 17.09.2015 at 11:37:30.
Reply With Quote
  #422  
Vechi 20.09.2015, 23:04:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Stăpânește gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt!

Insă tu păzește vrednicia cea dată, căci ai fost zidit stăpân, stăpân peste patimi. Stăpânește fiarele, stăpânește pe cele târâtoare, stăpânește pe cele zburătoare! Nu te înălța cu gândul, nu fi ușor la minte și nestatornic! Căci ai fost pus să stăpânești cele zburătoare, nu să te asemeni cu cele zburătoare. Să nu te îngâmfezi deci, să nu te înalți, să nu cuget›i mai înalt decât firea omenească și pământească! Nu te înfumura lăudându-te, nu te slăvi pe tine însuți, nici nu mări ale tale, ca să nu fii socotit împreună cu cele zburătoare, înălțându-te deopotrivă cu acelea, învârtindu-te de ici-colo cu întrariparea! Stăpânește gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt! Astfel, stăpânirea ce ni s-a dat asupra animalelor ne determină să ne stăpânim pe noi înșine. Căci este lucru nepotrivit ca acela ce este supus în casa sa să stăpânească peste neamuri și cel ce este înăuntru sub altă stăpânire să fie înaintestătător în mulțime. Căci trebuie ca, după ce mai întâi a rânduit bine cele ale casei și pe cele dinăuntru le-a împodobit cu bună rânduială, astfel să ia cârmuirea celor dinafară și străine. Fiindcă se va întoarce cuvântul de la cei supuși: €žDoctore, vindecă-te pe tine însuți!€ (Luca 4, 23).
De acum, să ne sârguim să ne tămăduim întâi pe noi înșine! Căci nu a fost mustrat nimeni vreodată pentru că nu a vânat vreun leu, dar pentru că nu și-a stăpânit furia a fost batjocorit de fiecare. Fiindcă cel ce nu a putut să biruiască fiare sălbatice încă nu este vrednic de condamnat, dar cel ce e fără vlagă în a-și stăpâni patima care îl supără este cu adevărat sub osândă. Căci aceea nu-l ajută cu nimic pe cel ce s-a învrednicit de stăpânirea cea cuvântătoare, iar aceasta este trebuincioasă și folositoare.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 20.09.2015 at 23:07:23.
Reply With Quote
  #423  
Vechi 21.09.2015, 07:33:55
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Insă tu păzește vrednicia cea dată, căci ai fost zidit stăpân, stăpân peste patimi. Stăpânește fiarele, stăpânește pe cele târâtoare, stăpânește pe cele zburătoare! Nu te înălța cu gândul, nu fi ușor la minte și nestatornic! Căci ai fost pus să stăpânești cele zburătoare, nu să te asemeni cu cele zburătoare. Să nu te îngâmfezi deci, să nu te înalți, să nu cuget›i mai înalt decât firea omenească și pământească! Nu te înfumura lăudându-te, nu te slăvi pe tine însuți, nici nu mări ale tale, ca să nu fii socotit împreună cu cele zburătoare, înălțându-te deopotrivă cu acelea, învârtindu-te de ici-colo cu întrariparea! Stăpânește gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt! Astfel, stăpânirea ce ni s-a dat asupra animalelor ne determină să ne stăpânim pe noi înșine. Căci este lucru nepotrivit ca acela ce este supus în casa sa să stăpânească peste neamuri și cel ce este înăuntru sub altă stăpânire să fie înaintestătător în mulțime. Căci trebuie ca, după ce mai întâi a rânduit bine cele ale casei și pe cele dinăuntru le-a împodobit cu bună rânduială, astfel să ia cârmuirea celor dinafară și străine. Fiindcă se va întoarce cuvântul de la cei supuși: €žDoctore, vindecă-te pe tine însuți!€ (Luca 4, 23).
De acum, să ne sârguim să ne tămăduim întâi pe noi înșine! Căci nu a fost mustrat nimeni vreodată pentru că nu a vânat vreun leu, dar pentru că nu și-a stăpânit furia a fost batjocorit de fiecare. Fiindcă cel ce nu a putut să biruiască fiare sălbatice încă nu este vrednic de condamnat, dar cel ce e fără vlagă în a-și stăpâni patima care îl supără este cu adevărat sub osândă. Căci aceea nu-l ajută cu nimic pe cel ce s-a învrednicit de stăpânirea cea cuvântătoare, iar aceasta este trebuincioasă și folositoare.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai
Măi, boscoridorule hărnicuț, să te bată Dumnezeu cu flori!
Mi-oi aminti de tine, frate Cristian. Voia Domnului!
Reply With Quote
  #424  
Vechi 21.09.2015, 07:39:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Mi-oi aminti de tine, frate Cristian. Voia Domnului!
In Veci: AMIN !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #425  
Vechi 25.09.2015, 19:02:44
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Lumina in furtuna

http://www.crestinortodox.ro/credint...ut-150047.html
Reply With Quote
  #426  
Vechi 25.09.2015, 19:32:50
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 274
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul
Mi se pare greu să urmez ceea ce ne învață părintele Serghie în articolul al cărui link l-ați postat, în sensul că, cel puțin la serviciu, sunt implicată în proiecte care mă obligă să mă gândesc la ce am făcut ieri și la ce trebuie sa fac mâine.
Vi se întâmplă să vă loviți de astfel de piedici în păstrarea ... liniștii? Când colegii se agită, te vor și pe tine "implicat" - ceea ce poate însemna o atitudine pătimașă, de genul X sau Z e vinovat, trebuie să ne impunem părerea etc.?
Nu zic că nu se poate să fim și conștiincioși și detașați, în sensul sfaturilor de mai jos, dar mi se pare greu. Dumnezeu cu mila Lui ne poate ajuta!




Grija de a pune zi de zi bun inceput

Leapădă amintirea zilei de ieri și grija zilei de maine. Trăiește zi de zi. Incepe-ți ziua neprivind în urmă și negândind la ce va fi; ia-o de proaspătă și nouă; crede că viața ta începe azi, și azi se va sfârși.

Nu te îngrijora de ce va fi. Poți schimba ceva cu temerile tale? Ascultă-L pe Domnul, că zice: „Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?" (Lc 12, 25). Visând la mâine, lepezi clipa, și viața-ți trece fără rost.

Nu e aici îndemn la nepăsare. Că spune, „ziua de mâine gătește-ți-o de azi". Cum? Viețuind duhovnicește. Traiul bun de azi îți face ziua de mâine bună. Nu-ți croi planuri însă, că viața nu merge după planul tău și adesea se întâmplă ce nici cu gândul n-ai gândit. „Inima omului gândește la calea lui, dar numai Domnul poartă pașii lui" (Pilde 16, 9). Ințelept lucru este, dar, să-ți vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o lași în grija lui Dumnezeu.

Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uită cele întâmplate ieri. Ca să te izbăvești de deznădejdea pentru vechile greșeli și de robia vieții de odinioară, și liber s-o iei în fiecare clipă de la capăt, ducând o viață nouă în Hristos. Dă amintirea pierzătoare a relelor trecute pe căința cea mântuitoare.

Trăiește-ți, dar, creștinește ziua, ne învață Părintele Serghie. Singură aievea și de preț. „Vezi de stai bine astăzi - spune el -, că astăzi vei sta poate în fața lui Hristos".
Reply With Quote
  #427  
Vechi 25.09.2015, 20:37:47
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Si pe mine ma framanta mult aceasta problema. Lucrez intr-un mediu concurential, in care azi poti castiga un salariu bun, cu multa munca si maine poti fi somer, desi ai muncit la fel de mult. Toti stim cat de greu este sa gasesti un loc de munca in ziua de azi. In plus ne apasa tot felul de griji: probleme personale, credite, grija familiei, boli, diverse necazuri. In alte situatii, precum cea mentionata de dvs, ne gandim la solutii, facem planuri, avem diverse atitudini, putem chiar intra in conflict cu altii, avem target-uri profesionale de atins, ceilalti nu ne menajeaza deloc, totul pare o jungla si de multe ori parca problemele par a ne sufoca. Oamenii devin foarte stresati, nervosi, duri, tristi, unii ajung chiar la depresie. Sunt realitati cu care ne ciocnim, prin care trecem.

Cuvintele parintelui, plecand de la invatatura Mantuitorului, par dificil de aplicat. Totusi, oricat de paradoxal ar parea, sunt extrem de realiste si reprezinta cea mai buna solutie. S-a scris foarte mult pe aceasta tema, eu mi-as permite sa punctez scurt 3 opinii, apoi voi cauta ( sau poate cei care citesc acest thread)opinii cu adevarat intelepte. 1. ajuta foarte mult o viata de credinta disciplinata, participarea la viata de credinta. In fata invaziei zilnice a stresului disciplina este o stanca de mare ajutor. 2. Credinta si rugaciunea sunt esentiale pentru ca fara harul lui Dumnezeu ne prabusim. Si nu in ultimul rand studiul biblic ( sau al diverselor materiale duhovnicesti) este de un urias ajutor pt ca Biblia ofera foarte multe sfaturi in acest sens, extraordinar de realiste, si mai ales arata cum oameni ai credintei au depasit aceste probleme.

Ar fi enorm de discutat pe aceasta tema atat de actuala si care ne preocupa pe marea majoritate.In vine in minte un caz din comunitatea noastra de credinta, in care o doamna si -a pierdut serviciul (luni), si-a pierdut unicul fiul (joi in accident de masina) iar duminica sotul, internat in spital, a aflat ca are o boala in stadiu terminal. Doar dragostea lui Dumnezeu, care a mangaiat-o si prin credinciosii din jurul ei care i-au stat aproape, a tinut sa nu se prabuseasca cu totul. Astazi, desi a ramas fara sot si fiu, a ramas credincioasa si isi traieste viata impacata cu crucea pe care i-a hotarat-o Dumnezeu.

Nu spun ca este usor, de multe ori cadem intr-un fel sau altul, dar dupa cum spunea Apostolul Pavel : ,, uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos Iisus".

Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va fie stanca tare in furtuna, scut impotriva grijilor lumii si lumina in viata.

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 25.09.2015 at 21:06:00.
Reply With Quote
  #428  
Vechi 06.10.2015, 15:13:59
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Arrow Sfantul Ioan Gura de Aur despre adevarata tristete si folosul ei duhovnicesc

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ea-141230.html
Reply With Quote
  #429  
Vechi 07.10.2015, 10:04:45
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 274
Implicit Sfântul Macarie Egipteanul, despre adevărata rugăciune

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...eu-150149.html
Reply With Quote
  #430  
Vechi 29.10.2015, 23:39:22
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Arată-mi postul tău prin lucruri
din “Omilii si cuvantari”
SFANTUL IOAN GURA DE AUR



De vei vedea sărac, miluiește-l; de vei avea vrășmaș, împacă-te cu el ; de vei vedea pe prietenul tău sporind, nu-l zavistui ; de vei vedea femeie frumoasă, trece-o cu vederea.
Și nu numai gura să postească, ci și ochiul, și auzul și picioarele, și mâinile și toate mădularele trupului nostru.
Să postească mâinile curățindu-se de răpire și de lăcomie.
Să postească picioarele, depărtându-se din căile ce duc la priveliștile fărădelegii.
Să postească ochii, învățându-se să nu caute niciodată la fețe frumoase, nici să iscodească cele străine. Că hrană a ochilor este privirea. Dacă privirea va fi păcătoasă, vatămă postul și răstoarnă toată mântuirea sufletului, iar de va fi după lege, împodobește postul.
Foarte necuviincios este, ca prin post, să ne oprim de bucate și chiar de cele îngăduite, iar cu ochii să ne înfruptăm și de cele oprite.
Nu mănânci carne ? Să nu mănânci nici, dar nici cu ochii să nu poftești.
Să postească și auzul. Iar post al auzului este a nu primi grăiri de rău și clevetiri, că zice: „Auz deșert să nu primești”.
Să postească și gura de cuvinte de rușine și de ocară. Că ce folos este când ne depărtăm de carne de pasăre și de pește, iar pe frați îi mâncăm și îi mușcăm.
Cel ce grăiește de rău a mâncat carnea fratelui și a mușcat trupul vecinului.
Pentru aceasta și Pavel a îngrozit, zicând : „Iar dacă vă mușcați unul pe altul și vă mâncați, vedeți să nu vă nimiciți voi între voi” (Galat 5, 15).
Nu ai înfipt dinții în carne, dar ai înfipt grăirea de rău în suflet, stricând numele cel bun al aproapelui. Nenumărate rele ți-ai pricinuit și ție și aceluia, și multor altora. Că și pe cel ce a auzit l-ai făcut mai rău, clevetind pe aproapele. Și de va fi păcătos, se face mai trândav, aflându-te tovarăș al păcatului. Iar de va fi cu fapte bune se ridică spre mândrie și se trufește, pentru căderea altora, nălucind lucruri mari pentru sine. Și pe lângă toate acestea a vătămat obștea Bisericii, că cei ce aud nu clevetesc pe cel ce a greșit, ci ocările lor se îndreaptă asupra tuturor creștinilor.
Nu vei auzi pe cei necredincioși când zic : Cutare este desfrânat ! Ci lăsând pe ai lor, pe toți creștinii îi clevetesc. Și astfel ai adus pricină de a se huil numele lui Dumnezeu. Că precum de vom petrece lăudat, se slăvește numele lui Dumnezeu, tot așa de vom petrece în păcate se hulește și se ocărăște numele Lui.
Apoi pe cel ce l-ai clevetit l-ai rușinat, și în acest chip mai nerușinat l-ai făcut, vrășmaș și pizmiaș făcându-ți-l. Iar pe tine te-ai făcut vinovat pedepsei, căci ai vorbit lucruri care nu te privesc.
Și să nu-mi spună cineva că atunci grăiesc de rău când spun minciuni, iar nu când grăiesc adevărul.
Chiar de vei spune adevărul prin clevetire, vei avea vină. Că și fariseul acela a clevetit pe vameș spunând adevărul, dar aceasta nu l-a îndreptat. Spune-mi oare vameșul nu era vameș și păcătos ? Arătat este tuturor că da. Dar pentru că fariseul l-a prihănit, a pierdut toate.
Voiești să îndreptezi pe fratele tău ? Lăcrimează, roagă-te lui Dumnezeu pentru el, ia-l deosebit și îndeamnă-l, sfătuiește-l, roagă-l.
Așa și Pavel făcea, căci zice : „Mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă smerească Dumnezeul meu la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut” (II Cor. 12, 21). Arată dragoste către cel ce a greșit încredințează-l că, aducându-i aminte de păcat, porți grijă de el, iar nu-l vădești.
Apucă-i picioarele și sărută-i-le, nu te rușina dacă voiești cu adevărat să-l vindeci. Asemenea și doctorii fac, căci de multe ori roagă și sărută pe bolnavi, ca să primească doctoria cea mântuitoare. Fă și tu așa. Arată preotului rana ; lucrul acesta este a celui ce poartă grijă, a celui ce are milă.
Și nu numai pe cei ce grăiesc de rău, ci și pe cei ce aud pe alții grăind de rău, îi sfătuiesc să-și astupe urechile și să urmeze proorocului care zice : „Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit” (Ps. 100, 6).
Zi către vecinul tău : De ai pe cineva ca să-l lauzi și să-l vorbești de bine, deschid urechile ca să primesc laudele, iar de voiești să vorbești de rău, închid intrarea cuvintelor, căci nu sufăr să primesc gunoi și noroi.
Ce dobândă primesc să știu că cutare este rău ?
Dimpotrivă, mare vătămare este lucrul acesta și paguba cea mai de pe urmă.
Zi către vecinul tău : Să purtăm grijă de cele ale noastre, cum vom da seamă de greșalele noastre, iar iscodirea aceasta s-o folosim la viața noastră. Ce îndreptare și iertare vom avea, când pe cele ale noastre niciodată nu le luăm în minte, iar pe cele străine așa cum de-adinsul le iscodim ? Și dacă ar trece cineva și s-ar uita în casa ta, cercetând cele dinlăuntru, face un lucru urât și plin de rușine, așa și cercetarea celor străine este un lucru al mojiciei celei mai de jos.
Și lucru de râs este că astfel de viață având clevetitorul și nepurtând grijă de ale sale, când spune cuiva ceva din cele ascunse, îl roagă pe acela și îl jură ca nimănui să nu mai spună, prin aceasta arătând că a făcut un lucru vrednic de prihană. Și dacă-l rogi și-l juri pe acela căruia i-ai spus cuvântul, să nu-l mai spună la altul, dovedit este că nu ai încredere în el și mai bine era să nu-l fi spus lui. De țineai cuvântul erai în siguranță. După ce l-ai vândut, de ce mai porți de grijă să nu se răspândească. De voiești să nu iasă cuvântul la altul, nu-l spune la nimeni. Iar după ce ai vândut altuia păzirea cuvântului, de prisos mai juri pe cel căruia i l-ai spus ca să-l păzească.
Dulce este a grăi de rău, vei zice. Cu adevărat dulce este a nu grăi de rău. Cel ce a grăit de rău, este îngrijorat, presupune, se teme, se călește, își mușcă limba și tremură ca nu cumva să audă alții cuvântul și să-i vină vreo primejdie, pentru că a pricinuit vrajbă.
Iar cel ce ține cuvântul, este fără de grijă și cu multă dulceață trăiește, căci zice : „Auzit-ai cuvânt? Să moară la tine” (Înț. Is. Sirah 19, 10).
Ce înseamnă „să moară la tine” ? Să-l stingi, să-l bagi înlăuntru și să nu-l lași să iasă afară, nici puțin măcar. Iar mai bine este să te silești ca nici să superi pe cei ce grăiesc de rău pe alții. Și dacă vei primi cândva, bagă-l înlăuntru, omoară ceea ce ai auzit, dă uitării, ca să fii asemenea cu cei ce nu au auzit și cu multă pace și liniște vei petrece viața aceasta.
De vor vedea vorbitorii de rău că ne întoarcem de la ei, vor înceta și ei acest obicei rău, își vor îndrepta greșala și apoi vor petrece viață lăudată, iar pe noi ne vor avea ca pe niște mântuitori ai lor și ca pe niște făcători de bine.
Precum a grăit de bine și a lăuda este începutul prieteniei, așa și vorbirea de rău și cleveteala este începutul și pricina vrajbei, a urâciunei și a nenumărate rele. Nu din altă pricină am căzut în nepurtarea de grijă de cele ale noastre, ci din a iscodi și a cerceta cele străine. Este cu neputință omului grăitor de rău și iscoditor al vieților altora, să poarte grijă vreodată de petrecerea sa. Și fiindcă toată osârdia lui o cheltuiește la iscodirea altora, de nevoie este ca toate cele ale lui să rămână fără cercetare și fără de nici o purtare de grijă.
Plăcut lucru este când toată stăruința noastră o cheltuim la purtarea de grijă de cele ale noastre și la judecata păcatelor noastre. Și numai astfel vom putea spori, Iar când totdeauna grijești de cele străine, când vei purta de grijă de răutățile tale ?
Deci să fugim, iubiților, să fugim de vorbirile de rău, cunoscând că acestea sunt prăpastie diavolească și pânditură a vicleșugului, diavolesc. Diavolul ne îndeamnă ca să nu purtăm griiă de cele ale noastre pentru ca să ne facem mai cumplite răspunsurile și învinuirile la înfricoșata judecată. Și nu numai lucru acesta este cel mai rău, că vom da seamă atunci pentru cele ce am vorbit, ci și păcatele noastre în acest fel mai grele le facem, lipsindu-ne astfel de orice cuvânt de îndreptare.
Și cel ce cercetează cu de-amănuntul cele străine, nu va dobândi niciodată iertare.
Nu pentru păcatele sale, numai pentru greșalele noastre ne va hotărâ Dumnezeu pedeapsă, ci și pentru cele străine, adică când vorbim de rău pe fratele nostru. De aceea a sfătuit Dumnezeu, zicând : „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Mt. 7, 1).
Și precum omul cel blând, iubitor de semeni și iertător își micșorează păcatele sale, așa cel mânios, crud și neiertător își mărește păcatele sale. Deci să izgonim din gura noastră toată grăirea de rău, știind că și cenușă de vom mânca, nici un folos nu vom dobândi din această aspră petrecere, dacă nu ne vom depărta de acest obicei.
Că nu cele ce intră în gură spurcă pe om, ci cele ce ies. De va mesteca cineva noroi, fiind tu de față, oare nu ocărăști și cerți pe cel ce face unele ca acestea ? Fă la fel și cu grăitorul de rău.
Că mirosul cel urât ce iese din mestecarea noroiului nu împunge așa tare membrana creierului celor ce aud, precum împunge putoarea păcatelor străine și viața necurată, mâhnind și tulburând sufletul celor ce aud.
Să ne depărtăm dar, de grăirea de rău, de cuvintele de ocară, de hulă și nici pe vecinul, nici pe Dumnezeu să nu-L vorbim de rău.
Că mulți din vorbitorii de rău la atâta turbare au ajuns, încât de la clevetirea semenilor și-au ridicat limba lor asupra Stăpânului. Și cât de mare este răul acesta, vedem din lucrurile cele ce acum ne-au ajuns.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Viata Sfantului Simeon cel Nebun dupa Hristos Nestiut Generalitati 4 10.04.2014 20:58:59
Mihai Viteazul - o viata inchinata lui Hristos mirelat Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 23 25.09.2013 04:44:16
Dogmatica Patristica Ortodoxa myself00 Generalitati 7 10.09.2012 20:23:37
Despre trupurile inviate in patristica Mihnea Dragomir Sfinti Parinti (Patrologie) 99 29.05.2012 15:09:59
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata tatolivia Intrebari utilizatori 0 09.10.2011 16:10:56