Drumul spre calugarie

"Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?"

Eu cred ca intentia nu a fost sa ii judece pe toti ca fiind rai ci sa faca o comparatie intre "toti" care traiau pe vremea bunicilor si "toti" care traiesc in ziua de azi.

Si nu stiu daca e neaparat rau sau bine, dar niste schimbari sunt evidente in ziua de azi.

Ceea ce era o gluma intr-un videoclip muzical unde intr-o comunitate americana de habotnici revistele playboy aveau ca poze niste femei care isi dezgoleau gleznele, intr-un fel pe vremea bunicilor era adevarat.

La ei nu era la moda sa vezi femei dezbracate ca sa o alegi pe cea care arata mai bine sau sa alegi dintr-o gama diversa de produse pe cele care te elibereaza de stres, durere, sau iti ofera senzatii care mai de care mai deosbite.

La ei totul se obtinea prin munca; daca voiau prajituri, si le preparau, nu mergeau imediat la cofetarie ca sa ia ei, inaintea urmatorului client, prajitura care pare mai apetisanta.

Pentru asta aveau nevoie de sanatate si putere de munca si cum nu exista o gama de nutritionisti, medicamente etc, se bazau mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru vremea care le infleunta recolta, pentru copiii primiti pe care nu si-i "planificau familail"..erau mai legati de Dumnezeu si probabil de asta erau mai dedicati rugaciunii.

Astazi, cu toate progresele tehnologiei, tehnicii, stiintei etc, oamenii au ajuns mai "independenti"...au ajuns sa se conduca mai mult dupa ei insisi, si sa-L considere mai mult pe Dumnezeu un fel de optiune sau un specialist in probleme de credinta sau spiritualitate la care apeleaza cand au nevoie si cand nu exista alt specialist pentru asa ceva.

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

Minunata observatie si mult prea greu de patruns pentru marea majoritate dintre noi. Spuneam mai devreme ca ne consideram "pe metereze" in credinta noastra... Alergam unde vedem cu ochii pe la locuri sfinte si... ne calcam in picoare cu ... cea mai mare evlavie, pe la sfinte moaste, astfel incat dam "apa la moara" tuturor carcotasilor, care nici macar cat noi nu se roaga... Dar oare ce ganduri ne anima in rastimpuri? Nu cumva prezenta Sfantului in viata noastra, este strict legata de un interes? Nu cumva il "convocam" si "ii trasam sarcini", ca si cum ar fi dator sa ne ajute, desi in mod normal, viata noastra se iroseste printre slabiciuni de toate soiurile? M-am nimerit odata intamplator langa o pereche de oameni instariti care au lasat o suma frumusica la Parintele, ramas "paralizat" pentru cateva clipe, la care barbatul ii spuse: "Rugati-va pentru prosperitate in afaceri, parinte!"...
Fara rugaciune curata si indelungata, nu ajungem la smerenie. Iar fara smerenie, duhul sfant e hutuchit in fundul sufletului ca si cum ar fi sechestrat si infometat! Pe cine hranim noi in fiecare zi, oare?

[sophia]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

"Oameni buni, pentru ce judecati si batjocoriti lumea? Pentru ce ii puneti pe toti in aceeasi oala? Dupa ce criterii judecati voi? De unde ii stiti voi pe toti?"

Eu cred ca intentia nu a fost sa ii judece pe toti ca fiind rai ci sa faca o comparatie intre "toti" care traiau pe vremea bunicilor si "toti" care traiesc in ziua de azi.

Si nu stiu daca e neaparat rau sau bine, dar niste schimbari sunt evidente in ziua de azi.

Ceea ce era o gluma intr-un videoclip muzical unde intr-o comunitate americana de habotnici revistele playboy aveau ca poze niste femei care isi dezgoleau gleznele, intr-un fel pe vremea bunicilor era adevarat.

La ei nu era la moda sa vezi femei dezbracate ca sa o alegi pe cea care arata mai bine sau sa alegi dintr-o gama diversa de produse pe cele care te elibereaza de stres, durere, sau iti ofera senzatii care mai de care mai deosbite.

La ei totul se obtinea prin munca; daca voiau prajituri, si le preparau, nu mergeau imediat la cofetarie ca sa ia ei, inaintea urmatorului client, prajitura care pare mai apetisanta.

Pentru asta aveau nevoie de sanatate si putere de munca si cum nu exista o gama de nutritionisti, medicamente etc, se bazau mai mult pe ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru vremea care le infleunta recolta, pentru copiii primiti pe care nu si-i "planificau familail"..erau mai legati de Dumnezeu si probabil de asta erau mai dedicati rugaciunii.

Astazi, cu toate progresele tehnologiei, tehnicii, stiintei etc, oamenii au ajuns mai "independenti"...au ajuns sa se conduca mai mult dupa ei insisi, si sa-L considere mai mult pe Dumnezeu un fel de optiune sau un specialist in probleme de credinta sau spiritualitate la care apeleaza cand au nevoie si cand nu exista alt specialist pentru asa ceva.

Si acum e doar o parere intuitiva a mea..Au aparut tot felul de carti de rugaciuni si acatiste pe piata disponibile tuturor credinciosilor, si e un lucru bun dar...dupa parerea mea probabil incorecta si mandra, observ tot felul de oameni prin biserici citind rugaciuni complicate si acatiste parca asteptand ca prin asta sfantul respectiv sa nu-i refuze...mai inainte de a fi stabilit un canal de comunicare intre ei si Dumnezeu sau sfantul respectiv, inainte de a fi invatat bazele rugaciunii prin practicarea ei.(adica senzatia ca Dumnezeu te-a auzit, si asculta ce ii spui, nu e doar un monolog etc)

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

Tocmai ca nu mi se pare corect sau potrivit sa facem astfel de comparatii nici macar intre generatii.

Eu nu stiu ce si cum faceau oamenii pe vremuri. Nici macar de bunicii sau strabunici mei nu stiu. Nu toti au bucuria sa traiasca cu mai multe generatii.
Stiu numai putin si ceea ce stiu este ca munceau.
Asa cum spuneai si tu. Pentru toate celea munceau.
Si respectau oamenii. Si au trecut prin necazuri, razboaie si suferinte.
La tara sunt alte probleme si activitati si respect mult oamenii de acolo care muncesc, la fel ca si pe cei care muncesc la oras.

Nu sunt in masura (eu) sa judec credinta omului si mai ales dupa programul lui zilnic, dupa fire, sau dupa avere.

Asta ma deranjeaza in mesajele colegilor.

Eu nu ma vad in ceea ce scria Mosh_Neagu si m-a deranjat mesajul lui nu numei pentru mine ci si pentru altii nevinovati pe care ii baga in oala.

Nu ma vad in gramada aceea, mai intai pentru ca eu nu cred in gramezi, ci cred ca fiecare este altfel, o individualitate si pentru ca eu de ex. sunt altfel.

El scria acolo de femei care stau tolanite si fumeaza privind telenovele si sotul sta si el si se lafaie in pat.

Dar nu suntem tot asa. Si nici partenerii nostri de viata.
Nu e cazul sa ne laudam aici, dar nici sa fim batjocoriti.
Nu fumam toti si nu stam toti tolaniti si nici nu vrem toti averi si puteri.
asta vroiam sa spun ca ma deranjeaza.

Ca nu e nimeni sfant este drept si normal.

Si da sunt diferente intre generatii si este si asta normal.
Nici cei de la tara nu sunt la fel cu cei de la oras. Tot normal.

Si nu stiu eu ce credinta avea sau are unul si altul.
Este ceva atat de personal si delicat.

Tot sunt criticata eu si mesajele mele.
Mesajele nu stiu de ce nu sunt inteles.
Scriu cu suflet, cu blandete (nu-mi permit sa jignesc pe cineva) si clar, in limba romana.
Da, pun mult suflet si am multa experienta de viata din care vreau sa transmit.
E rau?
Eu dau citate. E drept. Scriu totul prin prisma mea. Forumul nu este cerc elitist.

Si da, nu sunt perfecta in credinta, am multe rataciri si probleme.
Imi trebuie nu carti si teorie, ci indrumare practica, catehism, raspunsuri la intrebari si nelamuriri.
Am anumite limite in intelegere si simtire. O fi si vina mea si a altora.

Si consider ca toti suntem asa. Nimeni nu este perfect in credinta, toti au limite si probleme, orice ar spune ei aici si si-ar da cu pumnul in piept.

De fapt nici nu stiu ce cereti de la mine, sau de la altii. Si ce ar trebui sa fac.

Nu, pentru manastire nu sunt precis. Si cu asta am cam spus totul, pentru ca am impresia ca asta se cere (aici) si se critica: sa devenim monahi si sfinti.

Suntem oameni aici care ne zbatem la zero si cu viata si cu credinta.
Nu este adevarat ca ma razvratesc, sau nu asa pe oricine si pe orice, ci pe cei care nu inteleg ca nu putem fi toti la fel (nu in credinta).

Si chiar unii dintre noi (eu una nu pot vorbi in numele altora) chiar suntem pe metereze in credinta si chiar ne zbuciumam.
Pentru ca ne straduim, facem ceva, asa cum putem si stim si ne chinuim sa imbinam viata lumeasca cu cea duhovniceasca, sa muncim, sa ne vedem de familie, de cei din jur, sa nu uitam de Dumnezeu in nici om clipa.

Si stam cu frica in suflet: vai, o fi pacat ce fac. Ni se insufla permanent ca totul este pacat pe lumea asta.
Si ne straduim sa facem cat mai bine. Si stam cu frica.
Fiindca este multa frica in credinta, frica aceea de necunoscut, de a nu face pacatul in mod voit, de a nu stii cum e mai bine sa faci si etc.
Si este presiune, sunt cerinte. Cine nu are de la natura niste capacitati simte frica si presiune si obligatie. Altii simt numai placere si usor.
O fi asa.

Si ce este mai rau, este spre deosebire de alte domenii unde avem profesori si sfatuitori, in credinta nu avem cu cine vorbi. Preotul si cine are un duhovnic bun. Si nu au timp. Si cand sa intrebi.
La predica asculti si taci. Te duci la biserica si te intorci in camaruta ta.
Si ramai tot tu singur cu Dumnezeu si cu rugaciunea.

Citim de unul si altul, dar este totusi de necomparat. Fiecare avem viata noastra. Unul s-a zbatut in pustie, altul in puscarie, altul se zbate in manastire, iar noi laicii ne zbatem in lume cu multe. Zau ca da, nu stam cu tigara in gura tolanit.

Uneori te gandesti ca este mai bine la manastire. Nu ai atatea griji si lupte, nu sta nimeni cu ochii si gura pe tine. Si totusi nu se pot compara.
Exista si acolo greutati si in lume altfel de greutati.

Nu la toti ne este data manastirea, sau preotia. Ci ne este data viata in lume si lupta.

E zbucium mult in credinta si Dumnezeu ne vede si cei ai Lui din cer pe fiecare cat ne straduim si ce face.
Nu-i chiar asa usor pe cat spuneti si credeti voi.

"Tocmai ca nu mi se pare corect sau potrivit sa facem astfel de comparatii nici macar intre generatii."

Hm..eu am incercat sa observ diferente, n-am ajuns la concluzia ca ei se vor mantui si noi nu, ca ei au fost mai buni si ei nu, totul depinde si de vremuri,ispite si Dumnezeu intelege si vede greutatile cu care ne confruntam.

Iar daca judecam, si prin asta incercam sa ne clarificam noua cine e bune si cine e rau, si gresim, nu inseamna ca suntem Dumnezeu si avem puterea de a trimite pe cineva in iad sau in rai. E o simpla iluzie, greseala vine poate din faptul ca pe unii ii putem descuraja sau sa ii facem sa se simta degeaba condamnati.Dar nici nu ii putem privi pe toti la fel, altfel maine as fi de acord cu toate marsurile pt gay etc. Si sf Pavel spune clar: "Nu va inselati, nici desfranatii (...) nu vor iintra in imparatie cerurilor".

Doua remarci mai importante vreau sa fac in legatura cu mesajul.
1.Nu e bine sa te superi cand esti jignit,poate doar atunci cand ti se face o nedreptate concreta si suferi ca nu s-a respectat adevarul, dar si atunci Dumnezeu vede. Am citit de sfintii parinti ca din mandrie si slava desarta tinem minte ca cineva ne-a spus un cuvant rau, in loc sa-i multumim ca prin el ne vedem greselile.Totusi daca cine te numeste de exemplu "femeie usoara" si nu numai ca face asta dar ii convinge pe ceilalti ca faptele tale sunt asa, atunci nu mai e doar jignire e nedreptate. Si daca numindu-te asa, te convinge si pe tine ca esti desi nu esti, si devii...atunci e sminteala. Si asta se plateste grav inaintea lui Dumnezeu.
Oricum, pentru un cuvant rau nu ai de ce sa te superi daca esti convins ca nu e adevarat.

Bine, nu stiu daca o sa se inteleaga ce am vrut sa spun...normal e pacat sa jignesti, spune Mantuitorul ca cine spune "prostule" sau "nebunule" e vrednic de gheena.

Dar nu e asta cazul aici...Nici nu cred ca Mosh_Neagu a spus ca toti ne uitam la telenovele...si chiar daca ar fi spus, nu vad unde e problema?

In ce are categoric dreptate, desi pare fals, e ca toti suntem in aceeasi oala. Pentru ca toti mostenim pacatul stramosesc, si toti, chiar de am trai o zi nu suntem fara de pacat.

Evident, fiecare e judecat individual.

2. Daca problema in presupusa generalizare ca toti ne uitam la telenvoele tolaniti si fumand exista, atunci e vorba de o nesiguranta proprie;

Nu stiu cu ce va poate afecta afirmatia...

Mai spune Dumnezeu...nu va razbunati singuri, ca judecata/razbunarea este a lui Dumnezeu.

Ar trebui sa aveti incredere in dvs ca daca constiinta va spune ca nu faceti un lucru pe care il deazprobati (de ex fumatul) atunci e ok.
----

Cred ca e frumos ca Mosh_Neagu a facut generalizarea pentru ca a sugerat ca suntem uniti intr-o problema..Nu a zis, unii sunt pacatosi notorii si se uita la etelenovele...iar noi suntem niste sfinti care nu facem asa ceva.

Aici intervine mandria de care ziceam si nevoia de a spune.."eu nu ma uit!"...pai poate nu te uiti dar ai alte pacate de care nu stii...Spune sf.Pavel.."cine arde in iad si eu sa nu ard?" ..

------------
Si alta problema pe care ati punctat-o fff bine...e cea cu instructiunile care in cazul credintei nu exista.

Exact asta i-am spus si eu profei de filosofie in cls 12 cand m-a ascultat intr-o zi.Ca pentru citit exista alfabetul..la matematica, istorie etc exista manuale..Dar pentru viata si pentru a fi bun nu exista nicio carte care sa te invete ce decizii sa iei, reteta pentru a ajunge la Dumnezeu etc.

Totusi dupa atatia ani de atunci cred ca nu suntem chiar lasati de izbeliste.Dupa cls 12 am avut timp sa cercetez ce exista scris despre Dumnezeu (eu nici nu stiam ce sunt sfintii cu adevarat, credeam ca sunt doar niste oameni care au facut fapte bune, n-au avut pacate si s-au rugat, n-am stiut ca il pot intalnit pe Dumnezeu din viata asta) si am descoperit scrierile sfintilor parinti in care sunt o gramada de instructiuni pentru cele mai variate cazuri.

Iar preotii intr-adevar n-au timp pt ca n-au chef, nu stiu sau unii chiar lucreaza si in alte locuri decat la biserica (in domeniul juridic, in presa etc). Dar eu personal am vorbit si cate o ora cu un preot, de mai multe ori..si stiu biserici din Bucuresti unde spovedaniile tin si dupa 12 noaptea tocmai pentru a avea timp sa se ocupe de credinciosi.

Deci daca vreti sa cautati, veti gasi un astfel de preot.

"Si stam cu frica in suflet: vai, o fi pacat ce fac. Ni se insufla permanent ca totul este pacat pe lumea asta.
Si ne straduim sa facem cat mai bine. Si stam cu frica.
Fiindca este multa frica in credinta, frica aceea de necunoscut, de a nu face pacatul in mod voit, de a nu stii cum e mai bine sa faci si etc.
Si este presiune, sunt cerinte. Cine nu are de la natura niste capacitati simte frica si presiune si obligatie. Altii simt numai placere si usor.
O fi asa. "

:)) Cine simte numai placere si usor sigur nu e pe drumul cel bun. Chiar si maica domnului, cea pururea fericita cum se spune, cred ca a avut inima stransa de durere cand l-a vazut pe Iisus pe cruce si nu i-a fost usor sa vada cum chiar Dumnezeu e scuipat si batut in cuie .

Sa nu mai zic de Iisus, care Dumnezeu fiind a fost cum spune Isaia "om al durerilor si care cunoaste suferinta"...

Imi spunea parintele duhovnic din copilarie ca frica este de la diavol. Frica si grijile sunt de la diavol.

Alt sfant parinte spunea ca "daca voia lui Dumnezeu este sa ma duc in iad, atunci in iad sa ma duc".

Nu aveti de ce sa va faceti griji, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Cred ca singura situatie grava, pe care am trait-o si eu , am lasat-o in trecut si totusi nu deznadajduiesc...este aceea in care pe deplin liber fiind, ai in fata pacatul , stii ca e pacat, si il alegi din placere.

In rest, cred ca sunteti pe un drum bun, pt ca "frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii". Si nu, normal ca un totul este pacat...dupa parerea mea nici macar uitatul la telenovele tolanit intr-un pat, desi nu e nici semn de sfintenie.

[Mosh-Neagu]

A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Frumoasa semnatura, Sophia. Pacat ca ai dat doar copy&paste si n-ai cautat sa te supui unei astfel de formule!
N-o sa te mai tulbur cu alte lucruri fiindca se pare ca e tare greu. Doar cateva aspecte sa le lamurim, totusi:
- Cel la care faceam aluzie ca se lafaie alaturi in pat (nu stiu de unde ai scos ca ar fi vorba de femeie sau barbat), este cel ce jubileaza pentru urzelile in care cadem. Faptul ca citesti "experesia" si nu "cuvantul" ma ingrijoreaza intr-o oarecare masura.
- Tu nu crezi ca te incluzi in "gramada" aceea, (eu chiar sunt sigur ca ma includ, chiar daca evit televizorul, nu fumez si nici nu stau cocotat in mijlocul patului, macar rontaind seminte), in schimb te crezi "pe metereze", ceea ce contrazice flagrant semnatura la care tii atat de mult!
- Spunem ca "nu avem cu cine vorbi", dar cand ni se vorbeste, scoatem artileria grea, in loc sa ascultam ca de fapt chiar noua ni se adreseaza acele povete, in modul cel mai pasnic cu putinta. Mandria - bat-o s-o bata - ne pune sufletul pe jar, si sarim la atac in loc sa ascultam ceea ce Dumnezeu ne trimite, pentru rugaciunile noastre. Ochi avem, dar suntem orbi, urechi avem, dar suntem mai surzi decat surzii!... Mergem la biserica, ascultam predica (de fapt noi am dori sa avem un dialog cu parintele, pentru framantarile noastre) si ne intoarcem acasa tot nelamuriti, cand de fapt acolo ne-a vorbit pe limba noastra Insusi Dumnezeu... Citim de unul si de altul, care din pustie, care din puscarii, dar noi nu intelegem nimic, ca si cum degeaba ni le trimite Dumnezeu ca noi tot nu avem decriptarea mesajelor Lui... Si ne dam de ceasul mortii, cum ca viata noastra personala este atat de sofisticata in comparatie cu a altora, nu avem solutii, nu avem raspunsuri, nimic nu se "pliaza"... "zau" asa!...

Dumnezeu sa aiba mila de tine, Sophia, si sa ne dea tuturor rabdare si intelepciune, sa gasim intotdeauna o vorba ca un balsam pentru suflet!

[leonte]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Ori bunicii nu aveau solutii "de-a gata", nu cumparau de la biserica produse care sa le "aranjeze" relatia cu Dumnezeu, munceau in felul lor pentru asta.

Nu zic ca toti oamenii de azi sunt la fel, dar exista o tendinta a vremurilor.Noi din ziua de azi avem mai mult impresia ca ne putem descurca si fara Dumnezeu.

Cand investighezi o tendinta sociala este obligatoriu sa descoperi si cauza acelei tendinte, pentru a sti de unde se alimenteaza. De cele mai multe ori, este vorba despre un grup de interese care se imbogateste de pe urma acelei tendinte.

Sa fie si aici vorba despre asa ceva? Peste poate!
BOR n-a incurajat niciodata si nici nu am auzit c-ar practica iubirea de arginti. O fi vreun complot masonic in spatele acatistelor citite cu frenezie. O fi vreo loja a babelor, creata special pentru a-i sminti pe pravoslavnicii credinciosi.

Asteptam cu interes noi dezvaluiri in acest sens...

În prealabil postat de leonte

Cand investighezi o tendinta sociala este obligatoriu sa descoperi si cauza acelei tendinte, pentru a sti de unde se alimenteaza. De cele mai multe ori, este vorba despre un grup de interese care se imbogateste de pe urma acelei tendinte.

Sa fie si aici vorba despre asa ceva? Peste poate!
BOR n-a incurajat niciodata si nici nu am auzit c-ar practica iubirea de arginti. O fi vreun complot masonic in spatele acatistelor citite cu frenezie. O fi vreo loja a babelor, creata special pentru a-i sminti pe pravoslavnicii credinciosi.

Asteptam cu interes noi dezvaluiri in acest sens...

:) bine..dezvaluiesc mai departe.

La ce tendinta va referiti ? Doar la cea a acatistelor? (Aici nu era o tendinta, aici era un fapt care s-a petrecut) In rest, normal ca se imbogateste cineva de pe urma industriei alimentare, cand oamenii nu mai gatesc ci cumpara de-a gata produse mai scumpe, cand se uita la tv si creste ratingul unei emisiuni de pe otv, cadn cumpara ziarul Libertatea spre deosebire de Adevarul pt ca acolo sunt picanterii si multe,multe poze cu femei goale cel putin de la brau in sus.

Si sincer, nu legat de acatiste, nu vreau sa fiu rea cu iubirea de arginit a bisericii (de fapt aveti dreptate nu BOR face asta dar ar putea sa impuna ceva in sensul asta) dar o sa spun public desi n-ar trebui niste chestii care nu mi se par normale: stiu despre preoti care au refuzat sa inmormanteze credinciosi care n-aveau bani dar nu stiu numele personal, stiu un caz personal de maslu in care bunica a strans o suma considerabila, se spunea ca trebuie cu bani primiti...ok,a cerut....si a intrebat preotul, nu i-a dat pur si simplu.."e suficient?" ..el a zis.."mai pune.."..si l-a intrebat iar.."e suficient?"..si el a zis "mai pune.."..; ce sens avea chestia asta? Sau faptul ca cunoscuti de-ai mei se rusineaza sau considera necesar sa dea niste sume bunicele atunci cand vine preotul cu botezul de Boboteaza sau cand dau un acatist. Ok, e normal sa fie platiti si preotii si biserica, "dati lui Dzeu ce e al lui Dzeu"..
Dar initial se vorbea de "in dar ati primit, in dar sa dati"...ok..totusi poate exagerez...pt botez, slujbe, acatiste , spovedanie sunt de acord.

Legat de acatiste...nu am zis ca ar fi vorba de bani...Si in cazul icoanelor am vazut la fel ca se comercializeaza peste tot, de toate..
Nu am argumente stiintifice sau foarte logice..in cazul icoanelor: pe vremea Maicii Domnului nici nu existau icoane sau carti de rugaciuni afara de Scripturi; a impiedicat-o asta sa fie sfanta?..pe mine sincer ma deranjeaza cand chipul lui Dumnezeu devine raspandit peste tot ca o simpla fotografie...mi se pare ca s-a pierdut valoarea sacrului.

S-a inmultit populatia Romaniei atat de mult incat sa fie nevoie de toate icoanele de pe piata? Se zice ca o icoana, asemenea unui duhovnic sau unui suflet cu care creezi o relatie..devine "facatoare de minuni" sau personalizata as zice..in masura in care te rogi la ea....ori daca ne cumparam vreo 10 icoane ne rugam zilnic la fiecare dintre ele? Ar fi foarte frumos daca s-ar intampla asa. Cu restul ce se intampla? Casa noastra nu e biserica, nu a fost sfintita de un episcop, nu are altar, deci nu putem afirma ca automat prin prezenta icoanelor, sfintii sunt prezenti cu noi. Asta ar insemna ca-i putem cumpara??Cumperi o icoana, te vegheaza sfantul.Poate nu e vb de bani, dar e o iluzie ca si cu vanzarea indulgentelor.

E ca si cum ti-ai pune peste tot fotografii prin casa cu persoana iubita. Inseamna ca o iubesti mai mult? Sau ca ea doar pt asta ar trebui sa te iubeasca?

Cred ca daca faci fapte astfel incat sa te iubeasca Dumnezeum automat te vor iubi TOTI sfintii si chiar si ingerii.Daca vrei sa creezi o relatie personala cu unul dintre ei, ok...dar totusi ei sunt sfinti, te vad din cer, le spune Dumnezeu de tine in cel mai rau caz..asta inseamna credinta..tu ai nevoie sa ii vezi pe toti peretii pentru a crede mai mult in ei? Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut.

Revenind la acatiste...iarasi nu vorbeam de bani.
Am si zis ca e un lucru bun ca s-au pus la dispozitia credinciosilor.

Apropo de babe, imi amintesc cum ma feream in tramvai in liceu de cate o batrana ciudata care statea pe scaun , nu mai vedea nimic in jur si citea cu voce tare dar incet din carti cu rugaciuni. Totusi nu observam la ea virtuti pe care le observam la alti oameni care n use rugau. De exemplu pun pariu ca in ruptul capului nu mi-ar fi oferit scaunul pe care statea, ca sa glumesc.Ea se ruga, ce treaba mai avea cu mine?

Ziceam doar ca oamenii cumpara pur si simplu cartile..ok, putea fi vorba si de Biblie, de psalmii din Biblie. Doar ca oamenii de care vorbesc, pe care i-am vazut, nu citeau psalmi ci acatiste.

Si aici, apropo de ce spunea Mosh_Neagu, judec urat dar cred ca de exemplu oamenii citeau acatistul sf.Nectarie pt ca el e vindecator de boli sau al sf.Ciprian pt ca dezleaga farmece. De ce nu citeau acatistul lui Dumnezeu (pe care ca sa vezi, l-am cumparat si eu..) ?

Sau revenind la problema mea principala..acatistele sunt rugaciuni ajutatoare..rugaciunea de baza, o rugaciune simpla e Tatal Nostru, mai exista Imparate ceresc, Cuvine-se cu adevarat..acatistele sunt rugaciuni lungi..dar oamenii le spun de parca ar fi fost scrise cu mana lui Dumnezeu. Adica fiecare se roaga cum il taie capul. N-ar putea in biserica, unde vine toata lumea, sa se roage cu ce au pe suflet si cu o rugaciune mai scurta, si sa lase povestile mai lungi pt camera lor, unde surpriza...Dumnezeu si sfintii ii vad si ii apreciaza?

Poate cei care se roaga cred in ele..dar ma duc cu gandul la "Ei, care secatuiesc casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga indelung, isi vor lua mai multa osanda. "

Daca ar crede asa de mult in folosul lor (al acatistelor), de ce nu insarcineaza o singura persoana, cum de altfel...iarasi supriza...este preotul, care in fiecare biserica inchinata unui sfant citeste, cu slujba!, el om sfintit deci cu autorizatie, acatistul sfantului chiar de mai multe ori pe saptamana...sa se roage pt mai multi.

Eu ii vad pe fiecare cu carticica lui in mana, fiecare rugandu-se pt el..macar de ar spune Tatal nostru...dar in acatiste, desi sunt si rugaciuni comune gen Imparate ceresc ...sunt formulari de genul :

"Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!"

Dupa parerea mea, oamenii fara discernamant care citesc asa..in biserica, de ochii lumii...pt ca vrei nu vrei iti atrag atentia..sunt penibili. I'm sorry ca vorbesc asa.

Cat despre masoni...din cate am inteles, nu poti fi si mason si ortodox pt ca masoneria are ceva cu vrajmasul. Am citit pe net, si m-am pus pe ganduri ca parintele meu duhovnic , parintele Visarion de la Plumbuita (dar nu-ti face griji daca nu sunt o fiica duhovnicesaca vrednica de el, de multe ori actionez de capul meu, si oricum eu raspund pt faptele mele) ar fi mason. Dar m-am gandit ca daca ar fi fost adevarat, n-ar mai fi fost acolo unde e in ziua de azi. Poate ma lamuresti si pe mine ce inseamna mason ?

In rest, in biserica nu am avut niciodata probleme cu babele.Din pacate, am observat chiar ca nu prea mai exista prin biserici.

Sper ca m-am facut inteleasa, acum plec acasa, ca sunt inca! la serviciu...Bye!

[quote ]Ce trebuie să ştie credincioşii este că nu contează dacă citeşti acatistul de zece ori, de zece ori câte zece sau de o mie de ori; esenţiale sunt dramul de credinţă şi rugăciunea rostită din inimă, care vă apropie de Dumnezeu şi vă ajută pentru orice vă rugaţi”, mai spune părintele Justinian Ciubotaru. [/quote]

Deci daca nu ti-ai creat relatia de rugaciune cu Dumnezeu degeaba sporovaiesti acatiste; si le "exersezi" in biserica, inducandu-i si pe altii in eroare.

Si cum ziceam, macar daca s-ar ruga si pt mine, asa cum pot, atunci cand zc acatistul sau pt cei de langa mine.

[adam000]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

E ca si cum ti-ai pune peste tot fotografii prin casa cu persoana iubita. Inseamna ca o iubesti mai mult? Sau ca ea doar pt asta ar trebui sa te iubeasca?

Nu inseamna neaparat ca o iubesti mai mult, dar daca nu ai in casa nici o fotografie cu persoana care zici ca ti-e iubita, sau ai doar o singura fotografie la care te uiti cand iti mai aduci aminte ca "trebuie" sa faci asta, atunci SIGUR nu iubesti persoana respectiva!

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Poate cei care se roaga cred in ele..dar ma duc cu gandul la "Ei, care secatuiesc casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga indelung, isi vor lua mai multa osanda. "

Cine te-a pus pe tine judecator peste ei??? Tu cu osanda (si rasplata) ta, ei cu a lor. Nu tu imparti osinda, nici rasplata. Ci Dumnezeu. Iar daca imparti tu osinda in locul Lui, tu cunocand poruncile... mai gandeste-te daca e bine ce faci!...

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Daca ar crede asa de mult in folosul lor (al acatistelor), de ce nu insarcineaza o singura persoana, cum de altfel...iarasi supriza...este preotul, care in fiecare biserica inchinata unui sfant citeste, cu slujba!, el om sfintit deci cu autorizatie, acatistul sfantului chiar de mai multe ori pe saptamana...sa se roage pt mai multi.

Asta e chiar amuzanta! Ai vreo cunostiinta bolnava? Imagineaza-ti ca ai avea si i-ai zice: daca crezi ca medicamentele recomandate de medic ajuta, de ce nu desemnezi pe o singura (alta) persoana care sa ia medicamentele respective de mai multe ori pe saptamana pentru toti bolnavii (si pt cunoscutul tau bolnav si pt altii)!
Crezi ca s-ar insanatosi acel cunoscut al tau daca altul (desemnat) ar lua medicamentele in locul lui? Crezi ca persoanei desemnate sa ia medicamentele altora s-ar folosi de pe urma lor?

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Eu ii vad pe fiecare cu carticica lui in mana, fiecare rugandu-se pt el..macar de ar spune Tatal nostru...dar in acatiste, desi sunt si rugaciuni comune gen Imparate ceresc ...sunt formulari de genul :

"Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!"

Sintem datori sa ne rugam si pentru noi (pentru ca NIMIC nu putem face fara Dumnezeu! Iar sfintii prin rugaciunile lor mijlocesc pentru noi in fata Lui Dumnezeu) si sintem datori sa ne rugam si pentru semeni.

Cand vei constientiza ca AI NEVOIE de Dumnezeu pentru ca NIMIC nu poti face fara El, atunci vei incepe sa te rogi si pentru tine.

Iar acatistele sint o (ocazie de) cateheza absolut minunata! Nu toti citesc Filocaliile sau scrierile Sfintii Parinti. Insa dintr-un acatist poate invata si intelege orice crestin.
Iata, ce cateheza minunata, din acatistul Sf Grigorie Decapolitul:

Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Cati dintre noi cei ce sintem foarte preocupati de ce fac (dar mai ales ce nu fac! sau ce gresesc) ceilalti, care vestnic comentam si carcotim despre ce fac ceilalti, CATI dintre noi ne straduim in permanenta sa ne curatam prin rugaciune permanenta personala (referitoare la noi) spinii patimilor proprii?
Cati dintre cei preocupati de ce fac semenii, de ce fac sau nu fac preotii, oare cati dintre ei se nevoiesc spre infrinare, ca sa isi are pamantul sufletului propriu, precum ne invata acatistul Sfantului Grigorie? (macar de l-ar citii acestia ce strimba din nas la notiunea de acatist, mult s-ar folosi!)

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Dupa parerea mea, oamenii fara discernamant care citesc asa..in biserica, de ochii lumii...pt ca vrei nu vrei iti atrag atentia..sunt penibili. I'm sorry ca vorbesc asa.

Ei sint marturisitori ai Lui Dumnezeu in felul lor pentru ca nu se rusineaza de El. Ei nu se rusineaza si nu se simt penibili sa stea de vorba cu El si o fac oricand si oriunde si, bineinteles, cu atat mai mult in casa Lui (biserica). Tu insa te rusinezi de El (de vorbirea cu El - pentru ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu) si consideri ca e penibil ca cineva sa vorbeasca Lui Dumnezeu in casa Lui.
Oare ti-ai pus vreodata problema cum crezi tu ca v-ar percepe Dumnezeu pe voi (pe aceia si pe tine) vazand diferenta de raportare la El? (nu mie sa imi raspunzi la aceasta intrebare, ci tie sa iti raspunzi in sinea ta)

[sophia]

Imi place articolul de astazi de pe prima pagina:

http://www.crestinortodox.ro/diverse...ea-127067.html

Exact asta prezinta: daca un crestin (ortodox) trebuie sa ignore lumea (si deci sa aibe grija numai de el, credinta lui, relatia lui cu Dumnezeu, manatuirea lui), sau dimpotriva (vezi pilda samariteanului).

Si iata:
"Credinta este ca un mers pe sarma, iar sub noi este o prapastie gata sa ne inghita la fiecare pas gresit. Putem cadea pe o parte facand din dezinteresul fata de lume dezinteres fata de semeni. Dar putem cadea pe partea cealalta facand din intereseul fata de lume ideologie. Ambele ipostaze sunt din pacate, bogat reprezentate astazi."

"Exista crestini pentru care lumea nu mai exista. Conteaza doar ei, persoana lor particulara si Dumnezeu. Toata munca lor asupra lor insisi, posturi, privegheri, rugaciuni sunt o afacere privata, cu care nimeni din afara n-are nimic de-a face. Astfel de oameni ar trece (si trec adesea, de fapt) pe langa cel cazut intre talhari (parabola samarineanului milostiv este spusa de Matuitorul la Luca 10, 30-36) cu cea mai mare indiferenta. Treaba asta, cu oblojitul ranilor si alte ingrijiri paleative, nu e pentru ei. Oricum, acela, daca "si-a furat-o", a meritat-o el pe undeva, caci cine poate fi fara de pacat pe lumea asta? Cu siguranta i-a provocat el cumva pe agresori. De ce s-ar baga crestinul nostru meritoriu intr-o treaba tenebroasa, in care pierde timpul si cine stie ce incurcaturi se mai ivesc, care nu-l priveste in niciun fel, n-are niciun iz duhovnicesc si nu-i serveste la nimic?"

"Este nu doar in datoria mea de crestin ci si in legea iubirii sa ma preocup de soarta aproapelui, e firesc sa sufar si eu pentru neputintele lui si sa incerc sa fac ceva ca sa le alin."

Ei aici, in aceasta discutie sta esenta credintei. Aici esueaza multi si tot aici sunt multi care se farama nestiind in ce parte s-o ia.

Si tot aici este cheia pentru drumul pe care il alegi: manastire sau lume.

Si fiecare poate mai bine altceva. Diferenta intre oameni, si aici pe forum si care duce la atatea discutii.

Unii sunt buni a sta singuri cu cartile de teologie, rugaciuni si filozofii. Altii se duc si se dedica oamenilor si ajutatului lor (vezi Maica Teresa).
Si unii si altii o fac pentru Dumnezeu, dar in alt fel.

P.S. In semnatura mea am scris ideea mea, nu am copiat de la nimeni. Asta este credinta mea si de asta nu pot intelege anumite lucruri si oameni.